Dezamăgire amară

Toma Roman
Decizia președintelui Iohannis de a accepta hotărârea CCR de demitere a Laurei Codruța Kovesi, procurorul-șef al DNA, a provocat un val uriaș de nemulțumire în cercurile progresiste ale societății civile din România.

Eli­mi­narea celei ce părea stindardul lup­tei anticorupție, coroborată cu adop­tarea de către Parlamentul dominat de gruparea PSD-ALDE-UDMR a Co­du­­rilor Juridice, a apă­rut pentru cei mai mulți cetățeni drept o capitulare a ultimului bastion al sta­tului de drept, în fața mafiei politice. Penalii castei guvernamentale au ră­suflat ușurați, frecându-și mâinile de bucurie, că procu­roarea inflexibilă, care le-a în­toc­mit atâtea dosare și i-a trimis pe atâția dintre ei după gratii, a fost scoa­să din joc. Pentru gruparea suprapar­ti­nică PSD-ALDE-UDMR, demiterea Laurei Codruța Kovesi a re­prezentat "cireașa de pe tort". De acuma, și-au spus membrii ei, nu mai există nicio opreliște în impunerea unui stat "după chipul și asemănarea lor", după pof­tele lor. Modificările co­durilor juri­dice le permite legal asta, dacă ele vor fi promulgate. Pentru opo­­ziție și pen­tru societatea civilă, ac­ceptul preșe­din­telui Iohannis a repre­zentat însă o cruntă dezamăgire, con­cretizată într-o pier­dere masivă a sim­patiilor elec­torale pe care se baza în drumul său spre obținerea unui al doi­lea mandat. Dintr-odată, toate ezită­rile, tăcerile detașate sau "renunțările" prezi­den­țiale au fost actualizate, iar speranțele că România nu va deraia spre ilibe­ra­lism și antioccidentalism au părut spul­berate. D-lui Iohannis i s-au reamintit "ocaziile" de a bloca "mar­șul" PSD îm­­potriva Justiției (și, im­­plicit, împo­triva demolării structu­rilor economiei românești, prin "re­vo­luțiile" promo­vate de guvernanți), ul­ti­ma fiind no­minalizarea "celebrei", deja, Viorica Dăncilă în postul de prim-mi­nistru. Oricât de "argumentate" ar fi acuzele la adresa neimplicării prezi­den­țiale, a "moliciunii" în fața ofen­si­vei PSD-iste continue, trebuie însă re­marcat că "oficialul" Klaus Iohannis nu avea legal niciun temei să se sus­tragă de­ciziei CCR. Că instituția care ar tre­bui să asigure riguros constituțio­nalitatea acțiunilor instituționale ale statului ro­mân, CCR, este tot mai poli­tizată, este o altă pro­­blemă. Demiterea, obli­ga­to­rie du­pă Legea Supremă (în inter­pre­tarea CCR) a d-nei Kovesi va su­pune "pro­bei focului" instituțiile func­țio­nale din România, echilibrul real al pute­ri­lor în stat. În mod normal, lupta anti­co­rupție nu ar trebui să fie depen­den­tă de un sin­gur om, oricât de co­rect, cin­stit și in­flexibil ar fi el. Dacă respectă Cons­tituția, așa cum a făcut-o preșe­din­tele Iohannis, instituțiile ju­ridice ar trebui să funcționeze în ace­iași para­me­tri ca până acum. Justiția nu poate fi decapitată. Nu se poate să renunțe la in­depen­dența ei, atât de greu dobân­di­tă, redevenind - ca în vre­­­murile de tris­tă amintire ale co­mu­nis­mului - sluga Politicului. Iar proba pentru situația ei o va da chiar CCR-ul, în judecarea con­testațiilor depuse de președinte și opo­ziție, față de mo­dificările politice ale co­durilor ju­ri­dice. Speranțele în func­țio­­narea rea­lă a statului de drept în Ro­mânia se vor prăbuși numai dacă CCR le va res­pinge.