Joe se numără printre cei mai mari chitariști ai lumii și domină de ani buni topurile de profil. Cântă de mai bine de patru decenii și a lansat până astăzi 16 discuri de studio, vândute în peste 10 milioane de exemplare. Multe dintre albumele lui i-au adus premii importante, printre care șase discuri de aur și platină și nu mai puțin de 15 nominalizări la prestigioasele premii Grammy. Dar Satriani se mai poate lăuda cu ceva: pe lângă o carieră muzicală de invidiat, a reușit să școlească o mulțime de alți chitariști cunoscuți, precum: Steve Vai, Kirk Hammett (de la Metallica), Larry LaLonde (Primus), Rick Hunolt (Exodus), Andy Timmons sau Alex Skolnick (Testament).
Dom' profesor de chitară
Joseph Satriani s-a născut pe 15 iulie 1956 în Westbury, New York, și este descendentul unor imigranți italieni. De mic a fost atras de muzică și a cochetat cu pianul și tobele, dar nu a reușit să exceleze la nici unul dintre ele. "Am petrecut ore întregi pe lângă mama care, chiar dacă nu era profesionistă, cânta fantastic la pian. Eram fascinat de talentul ei, căci ținea ritmul melodic cu mare ușurință, iar citirea partiturilor era pentru ea doar o joacă. Ei bine, eu unul n-am avut niciodată talentul ăsta!", se confesa artistul într-un interviu.
Dar deși nu a reușit să exceleze la niciunul dintre cele două instrumente, Joseph nu a renunțat la dragostea lui pentru muzică. La 14 ani a descoperit, în sfârșit, instrumentul care i se potrivea cel mai bine - chitara. I-a venit ideea s-o încerce după ce l-a ascultat, vrăjit, pe Jimi Hendrix. "Când am pus mâna pe chitară am descoperit pe loc că era un instrument ale cărui mistere pot să le descifrez. Mi-au trebuit doar două zile ca să învăț toate acordurile. Nu mi-a opus rezistență ca pianul sau tobele. Am început să cânt la chitară, pentru că eram mare fan Hendrix, dar am îmbrățișat-o cu adevărat pentru că m-a lăsat ea. Am simțit adesea că nu m-am «născut» chitarist, și cu toate astea, iată unde am ajuns azi!", povestea el.
Cu toate că în liceu era considerat o stea în devenire a fotbalului american, Joe a renunțat fără nici o urmă de regret la acest sport, imediat ce a aflat că Jimi Hendrix a murit. A plecat de la antrenament brusc, hotărât să se dedice chitarei. "Când le-am spus părinților mei că am renunțat la sport și că vreau să mă fac chitarist, s-a făcut brusc liniște la masă. Tata, care avea un frate muzician nu s-a speriat așa de tare, dar mama era șocată, căci eroul meu, Hendrix, pe care îmi propuneam să-l imit, murise în urma unei supradoze". Spre marea bucurie a mamei, el a reușit să se țină departe de droguri. Cu mai multă voință și perseverență decât talent înnăscut, a studiat sârguincios, iar după ce a terminat facultatea, pentru a se întreține, s-a apucat să predea lecții de chitară. Unul dintre primii lui elevi a fost chiar Steve Vai, urmat mai apoi de Larry LaLonde (Primus) și de Kirk Hammett (Metallica). "Cred că am fost cel mai norocos profesor de chitară din lume, căci am nimerit numai elevi grozavi!", spunea el cu mândrie.
Învățându-i pe alții, Joe și-a neglijat o bună bucată de timp propriile-i vise. Așa se face că mai toți elevii lui, mai tineri decât el, și-au lansat discuri înaintea lui. Abia în 1986, după opt ani de profesorat și de cântat într-o trupă obscură, numită "Squares", Joe și-a luat, în sfârșit, inima în dinți și și-a lansat albumul de debut, intitulat "Not of This Earth". "Nu am găsit un producător, așa că mi-am folosit toți banii de pe cardul de credit. Privind în urmă, realizez că nu a fost chiar cea mai strălucită idee a mea, căci am rămas și falit, și dator. Din fericire însă, albumul nu a fost un fiasco total", își amintește el. Dar albumul lui instrumental nu a avut parte nici de vreun succes nebun. L-a adus însă în atenția unor producători mai curajoși, care i-au oferit șansa să înregistreze un nou album. "Când am înregistrat discul cu numărul doi, «Surfing With the Alien» (1987 n.r.), atât eu, cât și co-producătorul meu am crezut că ăsta o să fie și ultimul, căci melodiile nu erau foarte comerciale. Am rămas amândoi cu gura căscată când, imediat după lansare, el a ajuns în topul Billboard și chiar a surclasat primul disc solo al lui Mick Jagger", spunea Joe. Albumul a primit două nominalizări la Grammy și însuși Mick Jagger l-a invitat să cânte cu el în turneu. În 1993, a fost în turneu cu altă trupă mare, Deep Purple, înlocuindu-l pe chitaristul Ritchie Blackmore.
De aici înainte, succesul s-a ținut scai de Joe Satriani. De peste 30 de ani, este o figură predominantă pe scena muzicală rock, cel mai nou disc al său, "What Happens Next", lansat în urmă cu cinci luni, fiind, și el, bine primit de iubitorii muzicii rock instrumentale.
(Pentru concertul de la Arenele Romane de pe 25 iulie a.c., biletele se găsesc în rețeaua Iabilet. Până pe 24 iulie acestea vor costa între 89 și 249 lei, iar în ziua concertului vor costa între 100 și 260 de lei.)