RODICA CULCER despre... "TRUMP și PUTIN - jocuri periculoase"

Redactia
- După ce și-a criticat aliații din NATO și a de­cla­rat Uniunea Europeană un inamic economic, Pre­șe­dintele Trump s-a înțeles perfect la Helsinki cu Vla­dimir Putin. Ar trebui să ne bucure sau să ne îngri­joreze această ciudată armonie dintre cei doi?

- Mai degrabă ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că ambii lideri urmăresc subminarea actualelor alianțe fun­da­mentale pentru prosperitatea și securitatea Euro­pei, NATO și UE. Cu doar câteva zile înainte să se întâl­neas­că el însuși cu Vladimir Putin, Donald Trump a ata­cat public Germania, pe motiv că a devenit captivă a ga­zelor furnizate de Rusia. Mai mult, la conferința de presă a acu­zat America de "prostie", pentru că a dus o politică dură față de Rusia și și-a dezavuat propriile servicii de in­formații, calificând ancheta FBI asupra interferențelor rusești în campania electorală din SUA, din 2016, drept un "dezastru", deși 12 agenți ruși fuseseră puși sub acu­za­re cu două zile înainte, pentru violarea corespondenței elec­tronice a staff-ului de campanie al lui Hillary Clin­ton. O astfel de atitudine vine să întărească suspiciunile celor care cred că domnul Trump ar fi îndatorat puterii de la Kremlin și, deci, controlat de aceasta, ceea ce este des­­tul de grav pentru noi, care simțim direct presiunile rusești, mai ales în Republica Moldova. Mulți încep să aibă dubii că SUA ar mai susține aplicarea articolului 5 din tratatul NATO, în cazul în care Rusia ar ataca un stat bal­tic. Iar noi ne putem întreba cât de sigur mai este scu­tul anti-rachetă din Europa, de vreme ce Putin a ridicat problema lui la Helsinki. De ce vrea însă Donald Trump să destructureze Uniunea Europeană, aliat tradițional al SUA, până la venirea sa? Potrivit analiștilor britanici, nu o face de dragul lui Putin, ci pentru că nu dorește să ne­­go­cieze cu un partener puternic cum este UE, pre­fe­rând să se înțeleagă bilateral cu statele membre, pe care le poa­te domina și chiar îngenunchea, impunând fără me­na­jamente viziunea sa proprie asupra intereselor ame­ri­cane. În ceea ce ne privește, dacă Trump și Putin reu­șesc să destructureze UE și NATO, riscăm să ajungem în sfe­ra de dominație a Rusiei, adică exact acolo unde ne aflam la începutul anilor 1990, cu deosebirea că Rusia es­te acum condusă de un lider mult mai ostil democrației de tip occidental decât erau Gorbaciov sau Ielțân.

- Comisia de la Veneția a avertizat, într-un raport preliminar, asupra pericolelor pentru independența magistraților, generate de legile justiției modificate de PSD-ALDE. Poate acest raport să și blocheze in­trarea în vigoare a acestor legi?

- Teoretic, acest lucru ar fi posibil, pentru că niciuna din ele nu a fost încă promulgată. Ar fi fost desigur mai bine ca președintele Iohannis să fi sesizat Comisia de la Veneția încă din iarna anului trecut, când i-a cerut-o UNJR, pentru că ar fi existat un raport final înainte să fie judecate contestările acestor legi la CCR. Dar pre­șe­din­tele a sesizat Comisia abia în mai, ceea ce permite acum reprezentanților puterii - de la Florin Iordache și Codrin Ștefănescu la Tudorel Toader și Călin Popescu Tăriceanu - să desconsidere raportul pentru că ar fi doar unul preliminar, care nu ar putea opri procesul legislativ în curs. Nu ne așteptăm ca tripleta PSD-ALDE-UDMR să țină cont de criticile Comisiei de la Veneția cu privire la excluderea președintelui Iohannis din procedura de nu­­mire și revocare a magistraților de rang înalt, pen­sio­narea anticipată a magistraților, independența procuro­rilor sau înființarea unei secții speciale pentru anchetarea ju­decătorilor și procurorilor. De altfel, Florin Iordache vede laude acolo unde tot restul lumii a văzut critici și aten­ționări. Singurul care ar putea valorifica raportul Comisiei de la Veneția pentru a salva statul de drept este doar președintele Iohannis. Pornind de la contradicțiile constatate de Comisie, între mai multe decizii ale CCR, el ar putea cere clarificări Curții Constituționale, cu pri­vire la adevărata sa poziție față de rolul președintelui, ceea ce ar deschide și o dezbatere publică, menită să aler­teze opinia publică asupra perspectivei modificării echi­li­brelor politice și constituționale. Același demers ar putea viza și independența procurorilor, pe care CCR, prin decizia 358/2018 i-a transformat în "agenți guver­na­mentali", deci subordonați politic. În sfârșit, pre­șe­dintele ar putea organiza acel referendum pe tema jus­ti­ției pe care l-a anunțat de mai bine de un an. Singura op­țiune exclusă pentru președinte, dacă nu vrea să dispară din istorie, este să nu facă nimic și să cedeze presiunilor lui Liviu Dragnea. Europa ne ajută, dacă o solicităm, dar nu se poate lupta în locul nostru.