Orgolii prezidențiale

Ciprian Rus
Ministrul Finanțelor, Eugen Teo­do­rovici, a fost invitat, recent, în stu­dio­ul TVR.

- Cum ar trebui să arate candidatul PSD la Președinție?, vine întrebarea moderatorului.
- Îmi doresc și eu un președinte care să mă reprezinte în afara țării cu demnitate, să mă mândresc când iese pe scenele internaționale în discuții, să văd că este și ferm, și glumește, zâm­beș­te și are relații de prietenie cu cei­lalți demnitari ai lumii. În țară, să asi­gure coerență, eleganță, diplomație, dialog", răspunde ministrul PSD.
- Credeți că ați fi un bun pre­șe­dinte?, întreabă moderatorul. La care Teodorovici, ușor fâstâcit, admite că "orice om politic vrea mai mult... cel care nu recunoaște e ipocrit".
Acest scurt moment de sinceritate s-ar putea să i se întoarcă împotrivă lui Eugen Teodorovici, când îi va fi lu­mea mai dragă. Declarația lui trebuie să fi atins multe orgolii în partidul și în alianța de guvernământ. Blocat de le­ge să fie premier, președintele PSD, Li­viu Dragnea, a rămas cu obsesia unei funcții cu greutate. Problema e că, pentru a pune botniță Justiției și pentru a scăpa de belelele penale, are nevoie de aliați cărora ce altceva le poate oferi, dacă nu funcții peste func­ții? Președintele Senatului și șeful ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, fa­ce, de mai bine de un an, un joc de stra­­tegie cu Dragnea, al cărui final nu poate fi decât dorința fostului premier liberal de a ajunge la Cotroceni. Nu­mai că ambițiile lui Tăriceanu se lo­vesc de cele ale altor aliați (de con­junctură) ai lui Liviu Dragnea. Iar aici, Eugen Teodorovici e cel mai puțin periculos dintre toți. "Orice om politic vrea mai mult", remarca lui Teodo­ro­vici i se potrivește perfect Gabrielei Firea, care simte că un mandat la Primăria București poate fi trambulina ideală pentru prezindențiale.
De la alegerea candidatului pentru Cotroceni s-ar putea să i se înfunde lui Dragnea. Orgoliile sunt atât de mari, încât o ruptură în PSD sau în coaliția PSD-ALDE e absolut plauzibilă. La fel cum se întâmplă și mai la dreapta scenei politice. Președintele Klaus Iohannis a "furat" startul, anunțând că e foarte interesat de încă un mandat în fruntea statului. De voie, de nevoie, PNL s-a aliniat în spatele candidatului său de la precedentele alegeri. Dar, sin­gur, PNL nu e în stare să susțină un can­didat cu șanse. Mai ales un pre­ședinte în funcție, tot mai des criticat pentru inabilitatea de a bloca planurile de atac, pe toate fronturile, ale PSD. Dovada că USR și Mișcarea România Împreună nu au fost întrebate e că primii au invitat-o, formal, în partid, pe Codruța Kovesi - văzută și ea ca o figură prezidențiabilă (fosta șefă a DNA a declinat oferta, cel puțin pen­tru moment), iar Dacian Cioloș toc­mai a anunțat că "nu înlătură deloc" va­rianta unei candidaturi la preziden­ția­lele din 2019: "Pentru mine, prin­ci­palul obiectiv e ca, la sfârșitul lui 2019, România să aibă un președinte democrat, care să apere valorile și ins­ti­tuțiile democratice". Dacă la stânga, candidatul va fi, ca de obicei, impus cu forța - cu toate riscurile de rigoare pentru Liviu Dragnea - dreapta tre­buie să negocieze dacă vrea să aibă vreo șansă. Iar dacă vrea ca toată opo­ziția să se încoloneze cuminte în spatele lui, Klaus Iohannis trebuie să facă minuni în ultimul an la Cotroceni.
Deși vizează o funcție tot mai golită de putere, lupta pentru Cotro­ceni va fi, mai mult ca sigur, cheia re­zol­vării crizei politice actuale. Și de o parte, și de alta, orgoliile le-ar putea fi fatale unora dintre cei care se visează președinți.