Mirela Florian, realizatoarea, cu ajutorul unei echipe de profesioniști, a acestui laborios proiect editorial, e cercetător antropolog la Muzeul Țăranului Român. Ea a avut ideea de a solicita public celor ce le mai păstrau după o sută de ani scrisori și cărți poștale trimise acasă de soldați și ofițeri ce au luptat în Primul Război Mondial, fotografii de epocă, jurnale și însemnări de front; a căutat în arhive memorii ale preoților militari către Marele Cartier General, precum și mărturii ale prizonierilor dintr-o tabără sau alta. După mai mulți ani de muncă a publicat această carte-album, extraordinară atât în substanță, cât și ca înfățișare. (Îmbinarea textelor tipărite cu facsimile și fotografii, de o mare originalitate artistică, minuția tehnoredactării, calitatea hârtiei și a reproducerilor ar merita în sine un premiu.)
Pe marginea evenimentelor din Marele Război au glosat și la noi istorici, politicieni, artiști, încercând să le explice cauzele, să le justifice consecințele, să le surprindă conotații simbolice. În funcție de regimurile politice vremelnice, participarea românilor la desfășurarea războiului și-a schimbat de mai multe ori "viziunea". Scriitorii s-au adâncit în analize psihologice și proiecții umaniste cu valoare morală. Plasticienii l-au vizualizat în portrete și compoziții cu dimensiuni tragice. Antropologul Mirela Florian și-a propus însă altceva: să ne arate nemijlocit adevărul oamenilor simpli smulși din mediul lor și aruncați în acel "Turn Babel al gloanțelor și obuzelor". Strânse împreună, toate aceste frânturi omenesc-autentice dau azi o percepție zguduitoare a Primului Război, așa cum l-au trăit țăranii, meșteșugarii, comercianții, intelectualii obișnuiți. Departe de casele și familiile lor, de comunitățile cărora le aparțineau, de îndeletnicirile vieții lor cotidiene brusc întrerupte de convocarea la luptă alături sau împotriva unora ca și ei, acești "participanți de nevoie" sunt preocupați de supraviețuire și duc grija celor rămași acasă, în spatele frontului sau în teritoriile ocupate de inamic. Foarte puțini se ridică deasupra concretului coșmăresc în care au nimerit, încercând să vadă dincolo de el. Majoritatea sunt oameni sfâșiați de dor de familie, de griji, de spaime, de abaterile monstruoase de la normalitate la care sunt martori pe front, în spitale, în lagăre. Marile lor suferințe vin de la inexplicabilele "bucle infernale" care le pervertesc sau le schimbă destinele. "Eroismul" cântat de rapsozii istoriei, de ideologii și artiștii de atunci și de mai târziu, apare din aceste documente ca un reflex comportamental ce ține de nevoia individului de a ieși cumva din calvarul cu care se confruntă. În "călătoria ei inițiatică" printre cei implicați de o parte și de alta a frontului, Mirela Florian observă și cum sunt aceștia marcați în judecarea faptelor de mediul familial, de educația și credințele în care au crescut, de prejudecățile dominante într-o zonă sau alta a țării. Autenticitatea trăirilor și reacțiilor la diversele situații prin care trec acești oameni de acum un veac sunt întărite de opțiunea autoarei de a păstra întocmai vocabularul regional, topica și grafia manuscriselor în care vibrează și azi sufletele lor. De aceea cartea despre viață și moarte în Marele Război, tulburătoare prin adevărurile ei, dincolo de orice mitizare sau ideologizare, mi se pare cea mai bună realizare de până acum pentru Anul Centenarului.