Amânarea obiectivului luptei de un an și jumătate a coaliției PSD-ALDE, susține autorul, "albirea" lui Dragnea, nu s-a datorat protestelor societății civile, atenționărilor externe privitoare la încălcarea independenței Justiției sau "rezistenței" președintelui Iohannis, căci parlamentarii PSD-ALDE au dovedit, în acest an și jumătate, că nimic nu-i poate opri în impunerea unei legislații favorabile intereselor lor. Toate tacticile posibile au fost folosite, de la retragerile temporare în fața răscoalelor civice, la minciunile pe față, produse ca răstălmăciri ale observațiilor critice venite de la instituții internaționale (precum Comisia de la Veneția) sau ambasade occidentale, până la obrăznicii jenante legate de "independența națională" și "neamestecul în treburile interne", deși România este membru de bunăvoie al UE, NATO și al altor organisme internaționale. L. Dragnea a impus, e drept, în comisiile parlamentare, pe cei mai fideli susținători ai săi, iar executivul a fost modificat de atâtea ori încât, prin mediocritatea și slugărnicia sa, a devenit, în întregime, un fel de alter-ego al liderului. Cu toate astea, susține Urian, țelul final nu a fost atins, și se anunță o toamnă grea pentru Dragnea. Cea de-a doua condamnare a lui ajunge la termenul pronunțării definitive și, în lipsa amnistiei și grațierii, efectele nu vor întârzia să se vadă. Toată gașca de slujbași agresivi va părăsi barca dacă "șeful" își va pierde și bruma de legitimitate pe care ei au încercat să i-o păstreze. De altfel, sub pretextul apărării lui Dragnea, ei și-au atins scopurile particulare acordându-și, legal, atâtea privilegii și facilități încât, pentru muritorii de rând, au devenit de neatins.
Ce a împiedicat realizarea țelului pentru care, cu grăbire, s-au zbătut, un an și jumătate, Parlamentul și guvernul? Tudorel Urian susține că tulburările sociale continue, eșecul evident al "revoluției" din economie și prăbușirea imaginii internaționale a țării (cu consecințe în atragerea de fonduri și în politicile investiționale străine) au indus în masa susținătorilor puterii ideea că sacrificarea intereselor unei întregi caste (care și-a rostuit prin toate mijloacele existența) pentru interesele unui singur om, amenințându-i astfel stabilitatea și bunăstarea, este deja prea mult. În interiorul coaliției de guvernare a apărut o defecțiune care începe prin ruperea "bicefaliei", a cuplului conducător, Dragnea-Tăriceanu. Pentru Tudorel Urian, Popescu-Tăriceanu este, în ciuda declarațiilor lui sforăitoare, un politician pragmatic, care a realizat că susținerea "până în pânzele albe" a lui Dragnea duce la dezastru, putându-se încheia cu o explozie socială și, în subsidiar, că - odată "albit" - liderul PSD își va impune dominația în parteneriatul "cu drepturi egale" PSD-ALDE. O rupere a acestuia, ca o premisă a realizării unei noi majorități parlamentare, dispusă să administreze eficient țara, în locul conflictului eternizat cu Justiția, i-ar conveni și președintelui Iohannis. Semnul deschiderii acestuia spre o înțelegere cu Tăriceanu a fost demiterea procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, cerută insistent de șeful ALDE. O "reconciliere" cu Tăriceanu este dorită și de unii liberali apropiați de Președinție, precum Alina Ghorghiu, Cristian Bușoi, Marian Petrache, contestatari din interior ai președintelui formațiunii, Ludovic Orban. Deși PNL-ul a crescut în sondaje, egalând PSD-ul, aceștia îi reproșează lui Orban "aventurismul" (în speță, plângerea penală pentru "trădare" împotriva premierului Dăncilă), inflexibilitatea și ineficiența (toate moțiunile de cenzură contra guvernului fiind respinse). Orban a fost acuzat și de trecerea mai multor parlamentari liberali în rândurile ALDE. O răsturnare a lui (cu discretul acord al președintelui Iohannis) ar deschide calea de la "reconciliere" la reunificarea liberalilor, Tăriceanu redevenind liderul PNL și, ca urmare a restructurării majorității parlamentare, prezumtiv prim-ministru al noului executiv. Iohannis și Tăriceanu au mai colaborat fructuos în perioada în care primul era primar al Sibiului (declarat "capitală culturală a Europei"), iar ultimul, șeful guvernului ce drena fonduri.
După Tudorel Urian, o asemenea răsturnare a alianțelor ar conveni și celor mai mulți lideri și parlamentari PSD. Social-democrații s-ar mulțumi și cu o "opoziție constructivă", mai ales că, în ciuda eșecului din "cazul Dragnea", și-au atins, prin modificarea legilor Justiției, majoritatea obiectivelor individuale. O amnistie fiscală (cerută insistent de E. Teodorovici, ministrul de resort), îi va absolvi pe toți de datoriile către stat, iar schimbarea codurilor juridice îi va pune la adăpost de "ghearele" DNA. Darius Vâlcov, consilierul condamnat penal al primului ministru, este principalul "vânzător de iluzii utile", care să asigure viitorul PSD-ului și după plecarea de la putere, pentru că noii guvernanți vor fi obligați să își asume ponoasele haosului generat de executivul încă în funcțiune. Chiar și "rața mecanică", Viorica Dăncilă, șeful acestui executiv, a consimțit la "mișcare", refuzând să dea, pe răspunderea proprie, OUG de amnistie și grațiere care îl salva pe Dragnea. Șefii PSD-ului pregătesc astfel un fel de "rotativă guvernamentală" care să asigure alternanța la putere a doar două partide, PNL-ul și PSD-ul, și o realegere, neconflictuală, la Președinția țării, a lui Klaus Iohannis, cu mai puține atribuții decât înainte.
Dacă acest "scenariu" se va adeveri, consecințele se vor vedea din toamnă. Președintele Iohannis poate supune asaltul asupra Justiției unui referendum. PNL-ul, prin rezistența "grupării Blaga" (din fostul PDL), poate refuza anexarea la ALDE. Împreună cu USR-ul, PMP-ul și formațiunea lui D. Cioloș, poate constitui o nouă alianță a dreptei moderate. Iar societatea civilă îi va garanta atunci victoria în următoarele alegeri.