Farmacia ogoarelor - GRÂUL, ORZUL și OVĂZUL

Ilie Tudor
- Cerealele sunt cele mai complexe alimente-medicament pe care vara ni le așează în farfurii. Energia ascunsă în bobul care se pierde în palmă e unul dintre marile miracole ale universului vegetal -

TĂRÂȚELE DE GRÂU

Expresia "scump la tărâțe și ieftin la făină" este pe cale să capete în ultimele decenii cu totul alte conotații decât cele inițiale, și aceasta datorită rezultatelor extra­ordinare obținute prin tratarea cu tărâțe de grâu a unor afecțiuni din cele mai variate și grave, de la obezitate și tulburări digestive, până la cancer și alte boli incurabile. "De vină" sunt vitaminele din complexul B, magneziul, fi­brele alimentare și enzimele prezente într-o concentrație atât de puternică, încât un kilogram de tărâțe valo­rează mai mult decât un pumn de medicamente super­sofis­ticate și scumpe. Dar să vedem câteva dintre între­buin­țările lor.

Maceratul la rece (apa de tărâțe)

2-3 linguri cu tărâțe se pun într-un pahar cu apă și se lasă la temperatura came­rei 8-10 ore, de seara până dimineața. Se consumă atât par­tea lichidă (care este foarte bo­ga­tă în vi­ta­mine și enzi­me), cât și pasta de pe fun­dul paharu­lui (care este foarte bogată în mine­rale și fibre alimentare). De re­gulă, se consu­mă un pahar cu macerat di­mi­neața pe stomacul gol. Doar în anumite cazuri ex­cepțio­nale doza ajun­ge la 2-3 pahare pe zi, luate îna­inte de fiecare masă. O cură cu macerat cu tărâțe durea­ză minimum două săp­tămâni, putând fi pre­lungită până la două-trei luni, fără efecte adverse.

Pulberea fină de tărâțe

Se obține prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea a tărâțelor, vreme de jumătate de minut, obți­nându-se un praf care poate fi administrat ca atare, cu apă - câte o linguriță înainte și după masă - sau adăugat în mâncăruri (supe, ciorbe, salate de cru­dități etc.). De regulă se iau câte două lingurițe din această pulbere de tărâțe la o masă, fiind extrem de utilă pentru activarea și ușurarea digestiei, dar și în curele de slăbire. Tratamentul poate fi de lungă du­rată (6-12 luni), fără a apărea efecte adverse.

Indicații ale curei cu tărâțe

* Îngrășare și obezitate - se ia înainte de fie­care masă pulbere fină de tărâțe, câte o lingură mi­nimum. În stomac, fibrele conținute de coaja bo­bu­lui de grâu își vor mări foarte mult volumul, "tăind" pur și simplu foamea și dând senzația de sațietate. În plus, ele ajută procesele de eli­minare, importante în trata­mentul obezității.
* Digestie dificilă, indigestie - en­zimele con­­ținute de tărâțele de grâu sunt un neîntrecut acti­vator al digestiei, ajutând la mis­tuirea alimen­telor. Câte o jumătate de linguriță cu pulbere de tărâțe luată îna­inte și după masă "ata­că" ali­mentele care cad greu și eli­mină indi­gestiile, balonarea și anumite for­me de colită.
* Litiază biliară (prevenire, adju­vant în tratament) - se adminis­trează pulbere de tărâțe, câte jumătate de linguriță înainte și după masă.
* Constipație, colită de putre­fac­ție - în fiecare dimi­neață se con­sumă câte un pahar cu macerat de tă­râțe, care are un efect laxativ și de cu­rățire a intestinului. În cazurile croni­cizate, refractare la tratament, se con­sumă încă un pahar cu macerat seara, înainte de ultima masă.
* Acnee, piele cu sensibilitate alergică mă­­rită - se face cură cu ma­cerat la rece de tărâțe, câte un pahar pe zi, vreme de minimum 30 de zile.
* Prevenirea cancerului - o dată pe lună se face o cură de 10 zile cu macerat la rece de tărâțe, vreme în care se consumă un pahar de preparat pe zi. Fibrele alimentare, vitaminele și mineralele din compoziția sa sunt un pre­ventiv excelent pentru can­cerul la stomac, ficat, intestin și rect, putând fi un adjuvant valoros și în tratarea aces­tor forme de cancer.
Aplicații externe cu tărâțe
* Piele ușor iritabilă - se pun comprese cu apă de tărâțe (obținută prin filtrarea maceratului descris mai sus) de două ori pe zi, dimineața și seara, vre­me de 10 minute minimum.
* Psoriazis - pasta rezultată în urma mace­rării tărâțelor se învelește în tifon și se apli­că sub formă de cataplasmă pe plăgile pso­riazice. Se face o apli­cație pe zi și își spo­rește efi­ciența dacă e corelată cu trata­men­tul intern pe bază de cru­dități și plante depurative.
* Tumori benigne (chisturi, fi­broa­­me, adeno­fibroame) - tărâ­țele ames­tecate cu apă se lasă 4 ore să macereze la tempe­ra­tu­ra camerei, după care se în­velesc într-un strat de tifon și se apli­că pe piele în zona afec­tată, unde se lasă mini­mum trei ore. Du­pă îndepăr­tarea cataplasmei, pie­lea se lasă să se usuce, după care se aplică un un­guent de tătăneasă.

ORZUL

Puțini știu că această ce­reală cu boabele tari și cu gustul destul de aspru este printre pri­mele plante cultivate pe Terra, cu 4000 de ani în urmă ea fiind întâlnită pe mari suprafețe, din Egipt și până în In­dia. În Chi­na, este considerată una dintre cele cinci plante sfin­te, fiind folosită atât ca aliment, cât și ca bază pentru o gamă impre­sio­nantă de medi­camente natu­ris­te. În Europa, orzul e consu­mat în cantități tot mai mari, în ultimii ani ca suc, obținut prin centrifu­garea plantelor tinere, și sub formă de fulgi, obți­nuți prin presare la rece. Acești fulgi sunt foarte digerabili și păstrează practic neal­terate proprietă­țile tera­peutice ale boabelor de orz, proprietăți care vom vedea că nu sunt deloc de ne­glijat:
* Hepatită de toate tipurile, sechele post­hepatice și hepatită cronică evolutivă - ful­gii de orz au efect drenor he­patic și ajută la rege­ne­rarea celulelor din ficat. Au un efect foarte bun mai ales preparați cu miere de albine și fructe, cum ar fi afinele, cătina, merele, gutuile.
* Hipotensiune - consumul regulat de fulgi de orz mă­rește pe cale naturală tensiunea arterială, fără a apărea riscul hipertensiunii, tensiunii arte­ria­le oscilante sau al palpitațiilor. În plus, orzul previne ischemia cardiacă.
* Diaree, dizenterie și febră tifoidă (adju­vant) - se consumă fulgi de orz în amestec cu in­fuzii îndulcite din mentă, busuio­c sau ceai negru.
* Atonie gastrică și intestinală, proble­me de di­gestie și apetit la persoanele seden­tare - se con­sumă dimineața și seara câte o far­fu­rie cu fulgi de orz combinați cu fructe acrișoare, tă­iate mă­­runt (mere, grepfruit, afine, cătină, coa­căze) și miere.
* Tuberculoză, bronșită cronică - fulgii de orz sunt amestecați cu lapte fierbinte, miere și un vârf de cuțit de pudră de ghimbir. Se consumă aceas­­tă combinație ușoară, hrănitoare și cu efecte de stimulare a imunității, la micul dejun și cină.

OVĂZUL

Într-o scriere antică se arată că dacii și germanii erau printre singurele popoare care foloseau aceas­tă cereală ca aliment de bază. Mai târziu, în Evul Mediu, popu­lațiile nordice din Europa au adoptat și ele ovăzul, care este un excelent energizant în perioadele cu vreme rece și umedă. În prezent, el este larg folosit sub formă de fulgi, care sunt mai digerabili și mai gustoși decât cei de orz, fiind recomandați cu precădere pentru:
* Hipotiroidie - ovăzul este un excelent stimu­lent al func­ției tiroidiene. Fulgii de ovăz vor fi in­troduși pe termen lung în dieta persoa­nelor suferin­de de această afecțiune. Supli­mentar, se bea pe par­cursul unei zile un "ceai" obținut din 7 linguri cu boa­be fierte vreme de ju­mătate de oră într-un litru de apă. Acest preparat are efec­­te stimulente foarte puternice, fiind recomandat și în stă­rile de aste­nie, surmenaj și som­nolență, pentru trata­rea pietrelor la rinichi și a gripei.
* Adjuvant în sterilitate și impo­ten­ță - stu­dii recente arată că la popoarele care con­sumă can­tități mari de ovăz, vârsta me­die la care băr­bații ajung la an­dro­pauză este mult mai ridi­cată, iar ferti­litatea se men­­ține până la vârste impre­sionante.
* Sensibilitate la răceli la per­soa­­­nele me­teo­sensibile - consu­mul regulat de fulgi de ovăz mărește rezistența la variațiile bruște de climă, mai ales la răcire, întărind sistemul imu­nitar și con­ferind un tonus psihic foarte bun.
* Nisip (microlitiază) la vezica bi­liară și rinichi - 4 linguri rase cu fulgi de ovăz se fierb la foc mic într-un litru de apă vre­me de 20 de minute, du­pă care se filtrează. Se consumă acest de­coct pe parcursul unei zile, o cură durând 14 zile. Acest tratament este util și în diabet, gută și he­patită, ca adju­vant.