Un tratament revoluționar anticancer - Terapia imuno-oncologică

Gilda Fildan
- Organismul poate distruge el însuși celulele tumorale. Vă explicăm cum decurge acest proces și la ce tipuri de cancer funcționează -

Până în ziua de astăzi, cancerul a rămas un diagnostic înfricoșător, atât pentru bol­navul în cauză, cât și pentru familie și prieteni. Totuși, datorită progreselor științei și prac­ticii medicale, îmbunătățirilor chimio- și ra­dio­terapiei, ca și chirurgiei video-asistate, onco­logii au putut formula în ultimii ani un prognostic mai optimist pentru numeroși dintre pacienții lor. După cum ne informează sta­tisti­cile, aproximativ jumătate dintre ei se mai află încă în via­ță, la cinci ani de la stabilirea diag­­nosticului. Ceea ce, la mul­te tipuri de tumori, aceas­ta în­seamnă de fapt șansa unei vin­decări de durată, de­oarece ace­leași statistici me­dicale arată că, după trecerea celor cinci ani, recidivele sunt în general foarte puțin probabile. Din păcate, situa­ția bolnavilor cu tumori agre­sive, metasta­zante, a fost mult mai nefa­vorabilă până în prezent. Însă acum exis­tă speranță și pentru acești pa­cienți. Apariția unei clase de preparate inovatoare, medi­ca­mentele imuno-oncolo­gi­ce, a deschis o nouă eră în terapia anticancer. "Cu ele, tratamentul multor tumori maligne face un con­siderabil pas înainte", afirmă oncologii.

În ce constă noutatea acestei terapii?

Pentru o parte dintre pacienți, noile medica­mente s-au dovedit a fi net superioare chimio- sau radioterapiei. Medicii ne explică de ce: "Ele nu țin­tesc direct tumora, ci se adresează mai curând sistemului imunitar, ajutându-l să recunoască și să distrugă celulele care se înmulțesc necon­tro­lat, sau cel puțin să le stopeze proliferarea". Rolul de "ter­minator" al celulelor maligne le revine limfo­citelor T, numai că la unele forme de cancer ele sunt induse în eroare și inactivate de semnalele trasmise de anumite structuri formate pe suprafața celulelor tumorale, prin care acestea își maschează natura, astfel reușind să deruteze sistemul imunitar, pentru a supraviețui și a se dez­volta în continuare. Medica­mentele imuno-onco­logice, numite de alt­fel "inhibi­tori ai punctelor de control imun", sunt destinate să blocheze tocmai acele structuri de camuflare ale celulelor can­ceroase, permițând limfocitelor T să le iden­tifice și să le atace. Iar sistemul natural de apă­rare al organismului este incomparabil mai eficient decât citostaticele sau röntgenterapia, care nu pot garanta nimicirea tuturor celulelor maligne, exis­tente undeva în corpul bolnavului. De aceea, o ase­menea tera­pie, ce mizează pe po­tențarea pro­priei imunități, oferă chiar posi­bilitatea de a vin­deca pacienții cu tumori re­zistente la tratamentul clasic.

Când a fost descoperit acest potențial de vindecare?

Descoperirea faptului că organismul are capaci­tatea de a învinge cancerul cu armele sale proprii nu este nouă. În secolul XIX, medicii au observat că unele tumori maligne intrau în remi­sie sau chiar dispăreau complet, după ce pacientul avu­sese o in­fecție. Această con­statare nu pu­tea fi inter­pretată decât într-un sin­gur mod: mi­croorganismele pato­gene sti­mulaseră sistemul imu­nitar, așa încât el izbutise să com­bată cu succes și celulele can­­­ceroase.
Însă la data respectivă nu a fost posibilă clarificarea în de­ta­liu a mecanismelor acestui proces și nu s-a reușit o acti­vare țintită a sistemului imu­nitar al pacienților, din care cauză, tera­pia n-a mai trezit interes și a fost dată uitării. Dar la sfârșitul secolului XX, medicii înțele­geau mult mai bine conlucrarea complexă a diver­se­lor categorii de celule imunitare. În conse­cință, în anul 2011, a fost omo­logat pri­mul inhibitor al punctelor de control imun pentru tratarea melanomului malign într-un stadiu avan­sat. Astăzi există deja mai multe medica­mente, destinate diferitelor tipuri de cancer. De exemplu, celulele CAR T sunt utilizate în leucemie și în cancerul ganglionilor limfatici. Este vorba despre limfocite T izolate din sângele unui pacient și apoi reprogramate în laborator, cu ajutorul in­gi­neriei ge­netice, astfel încât ele devin capabile să recu­noască și să atace direct celu­lele canceroase din sânge.

Unde se obțin succese de durată?

În tratamentul unui melanom ma­lign cu meta­staze, terapia imu­no-on­cologică reprezintă o ade­vă­rată revo­luție. Când este depis­tat precoce, me­lano­mul malign se îndepărtează ușor printr-o inter­venție chirurgicală, iar pacientul va fi vindecat - cu con­diția ca toate celulele canceroase să fi fost excizate. În schimb, odată ce a ajuns într-un stadiu avansat, această formă de cancer se mani­festă extrem de agresiv: se diseminează rapid în organism, adesea mai întâi în ganglionii limfatici și ulterior în plă­mâni, ficat sau creier. De regulă, melanomul ma­lign este rezistent la chimioterapie. Până nu demult, diagnosticarea lui echivala cu o condam­nare la moarte pentru pacienți. De obicei, speran­ța lor de viață se reducea la mai puțin de un an. Terapia cu inhibitori ai punctelor de control imun a schimbat această situație tragică.
Mai multe studii atestă faptul că administrarea lor asigură o supraviețuire mai îndelungată, cu absența simptomelor bolii. "La 40% până la 60% dintre pacienți, tumora își micșorează volumul cu minimum 30%. În cazul cel mai fericit, se poate observa cu mijloacele imagisticii medicale că me­tastazele - din ficat sau din plămâni, de pildă - au dispărut complet", spun medicii. Acestea sunt rezultatele la melanomul malign, comparativ cu alte tipuri de cancer, unde numai circa 20% dintre bolnavi răspund deocamdată la terapia imuno-on­co­logică.

Cum se prezintă tratamentul?

De obicei, pacienților li se face la intervale de două sau trei săptămâni câte o perfuzie, care du­rează între 30 de minute și o oră. Încă nu s-a sta­bi­lit cât timp trebuie continuată terapia. Derma­to­logii acordă de regulă un spațiu de doi ani, până la prima încercare de a înceta administrarea medi­camentului. Fiindcă a reieșit din studii că, după această peri­oadă, cancerul nu a mai revenit la nouă pacienți din zece. Însă la unele clinici onco­logice, dacă se ob­servă că bolnavii au o evoluție bună, terapia se sistează deja după șase luni. "Nu putem ști care este soluția optimă, deoarece nu dispunem încă de date pe termen lung", mărtu­risesc medicii.

Care pot fi eventualele efecte secundare?

Majoritatea pacienților suportă bine terapia imuno-oncologică. Totuși, există în principiu și ris­cul ca, ulterior, limfocitele activate să se com­porte agresiv în raport cu țesuturile propriului orga­nism, așa ca în bolile autoimune. Într-o ase­menea situa­ție, este teoretic posibilă apariția de inflamații în orice organe - ceea ce se întâmplă mai frecvent în intestin, tiroidă, plămâni, ficat sau la nivelul pielii. Aceste efecte secundare trebuie descoperite și tra­tate neîntârziat. De aceea, este necesar ca de tera­pia imuno-oncologică să se ocupe doar medici spe­cializați în aplicarea ei.

Medicamentele se pot combina?

În ultima vreme, la melanomul malign se folo­sește și un protocol terapeutic mai complicat, așa-numitul dublu blocaj al punctelor de control imun. El constă în stimularea limfocitelor T prin inter­mediul a doi inhibitori ai formațiunilor de apă­rare de pe suprafața celulelor tumorale. Însă această formulă de tratament sporește riscul de producere a efectelor secundare: "60% dintre bolnavii tratați cu dublul blocaj al controlului imun au de suportat minimum un efect secundar grav, pe când la ad­ministrarea unui singur me­dicament, rata nu depă­șește 20%."
Alegerea formei de terapie adecvate fiecărui pacient în parte se va face în urma unei discuții per­sonale între medic și pacient și ea depinde de nu­­meroși factori: de starea generală a bolnavului, de afecțiunile asociate și, nu în ultimul rând, de tipul tumorii.

Ce ne rezervă viitorul?

Actualmente se află în derulare, în diverse țări, în jur de 1000 de studii care testează sub­stan­țe cu ac­țiune imuno-oncologică. Iar lista indica­țiilor tera­peutice pentru aceste medicamente se extinde de la o lună la alta. Unii cercetători veri­fică posi­bilitatea de a îmbunătăți prognosticul pacienți­lor printr-o combinație de citostatice și inhibitori ai punctelor de control imun.
Această variantă pare a fi promițătoare la can­ce­rul pulmonar și mamar. Alte studii indică faptul că administrarea concomitentă de inhibitori ai punc­telor de control imun și celule CAR T ar pu­tea fi o soluție pentru anihilarea mecanismelor de apă­­rare ale tumorilor colo-rectale, care nu per­mi­teau celu­lelor imunitare să pătrundă în interio­rul lor. Așadar, pare îndreptățită speranța că în urmă­torii ani se vor obține rezultate considerabil mai bune în trata­mentul cancerelor ajunse într-un sta­diu avan­sat, care produc deja metastaze. Deși, bineîn­țeles, ar fi de dorit să nu ne îmbolnăvim.

Cum putem preveni cancerul?

O rețetă universal valabilă de prevenire a can­cerului nu există, însă cei mai mulți dintre spe­cialiști sunt de părere că un stil de viață sănătos poa­­te reduce drastic riscul de a dezvolta o afec­țiu­ne ma­lignă.

SFATUL SPECIALISTULUI

Fiți atenți la alimentație - Riscul de can­cer va scădea în mare măsură, dacă nu veți con­suma mai mult de 500 g de carne roșie (in­clusiv mezeluri) pe săptă­mână și veți reduce la mini­mum cantitatea de zahăr și gră­­simi. Un important efect de protecție îl au alimen­tele bo­gate în fibre: cerea­lele inte­grale, leguminoa­sele, fructele și legumele.
Mențineți greutatea corporală în li­mite normale - Este un fapt dovedit că în spe­cial cancerul de colon și de sân (la femeile aflate la menopauză) apare mai frecvent la persoanele obeze, la cele cu diabet de tip 2 și la pacienții cu sindrom metabolic.
Faceți suficientă mișcare - În primul rând, activitatea fizică vă ajută să rămâneți supli. Apoi, în prezent se cerce­tează dacă într-adevăr miș­carea activează în or­ganism media­tori chimici capabili să ofere protecție împotriva can­ce­rului. În orice caz, analiza statisti­ci­lor medicale impune con­sta­ta­rea că oamenii care practică un sport se îmbol­năvesc mai rar de can­cer de colon decât res­tul populației. Și la cance­rul ma­mar, la cel uterin, ca și la alte tipuri de tumori, spe­cia­liștii văd o legă­tură clară între se­den­tarism și apariția tumorilor.
Nu fumați - Chiar și la fumătorii pasivi, inhalarea fumului de ți­gară sporește riscul de dezvol­tare a unor tumori la plă­mâni, cap și gât, ca și a unui cancer mamar sau co­lo­rec­tal.
Nu depășiți mă­su­ra la alcool - Con­su­mul exa­­gerat poate favo­riza apa­­riția cance­rului cavi­tății bu­cale și al celui de esofag, a tu­morilor he­patice, a can­cerului colorectal, iar la femei, a celui ma­mar.
Asigurați-vă protecția solară - Nimeni nu mai contestă astăzi faptul că expunerea prelun­gită la radiațiile ultraviolete pregătește un teren favorabil pentru melanomul malign, carcinomul scuamocelular și cel bazocelular. Mai ales cei care în tinerețe au stat mult la soare neprotejați își vor deconta imprudența mai târziu, când se vor con­frunta cu un risc crescut de cancer. Și încă un lucru de reținut pentru persoanele care apelează la solarii, din dorința de a da pielii lor o frumoasă nuanță arămie: radiațiile de la studioul de bronzat sunt tot atât de dăunătoare ca acelea din plin soare, la mie­zul zilei.
Alăptați sugarii - Femeile care își alăp­tează bebelușii mai mult de șase luni se îmbol­năvesc mai rar de carcinom mamar.
Controlați-vă preventiv - Faceți controa­lele necesare pentru depistarea precoce a can­cerului. Cu cât un stadiu preliminar sau o tumoră se descoperă mai curând, cu atât tratamentul va da rezultate mai bune.
Nu vă grăbiți cu terapia de substi­tuție hormonală - Femeile care au simptome atât de neplăcute în anii ce preced menopauza, încât nu vor să renunțe la administrarea de hor­moni, ar trebui să ia doze cât mai mici și pe o perioadă cât mai scurtă. Acest tratament poate crește riscul de cancer.
Acceptați vaccinurile - Chiar și copiii de vârstă fragedă ar trebui vaccinați împotriva hepatitei B. Fiindcă, odată instalată și cronicizată, această boală infecțioasă poate evolua mai întâi spre ciroză, pentru ca ulterior să ducă la un cancer hepatic. Iar adolescenții, atât fete, cât și băieți, sunt sfătuiți să se imunizeze contra virusului Papilloma uman (HPV), înainte de a avea primul contact sexual. Virusul amintit poate de­clanșa nu numai un cancer de col uterin, ci și formarea de tumori în cavitatea bucală, în faringe, la penis și anus.

Descoperiri care ne dau speranță

Vești bune: la aceste forme de cancer, tera­pia imuno-oncologică reușește încă de pe acum să prelungească viața unor pacienți grav bolnavi. În viitor, se vor adăuga și alte indicații tera­peutice.
* Melanomul malign - Inhibitorii punc­telor de control imun sunt recunoscuți ca trata­ment pentru melanomul malign într-un stadiu avansat sau cu metastaze. La unii pacienți, medi­camentul duce la dispariția completă a celulelor canceroase.
* Limfomul non-Hodkin - În cazul în care pa­cienții cu această formă de cancer al gan­glio­nilor limfatici nu răspund la terapiile clasice ori suferă o recidivă după o perioadă mai îndelun­gată, este permisă administrarea preparatelor imu­no-onco­logice.
* Cancerul pulmonar - Și aici, se admite utilizarea de inhibitori ai punctelor de control imun în tratarea pacienților aflați într-un stadiu avansat al bolii. Această terapie a avut ca efect creșterea speranței de viață a suferinzilor.
* Leucemia - În clinicile americane, se folo­sește curent terapia celulară CAR T pentru pa­cienții cu leucemie limfatică acută, la care s-au epuizat toate celelalte metode de tratament. Ast­fel sunt vindecați aproximativ 50% dintre pa­cienți.
* Carcinomul renal - Un studiu publicat în prestigioasa revistă "New England Journal of Medicine" confirmă că un inhibitor al punctelor de control imun poate determina remisia can­ce­rului renal, la care alte opțiuni terapeutice au dat greș.
* Cancerul de vezică - Terapia imuno-on­co­logică se utilizează la cancerul de vezică avan­sat sau cu metastaze, atunci când citostaticele nu mai dau rezultate sau când administrarea lor nu este posibilă, din cauza efectelor secundare.
* Tumorile cerebrale - În cadrul unor studii, au fost testate - parțial, cu succes - diverse for­mule imuno-oncologice la tumorile maligne di­fi­­cil de tratat.