"Pacea socială", după sloganul decupat din cărțile vechi de partid, de tovarășul devenit domn peste noapte, Ion Iliescu. Când au ieșit oamenii în Piața Universității, la începutul anilor '90, Ion Iliescu își dorea să fie pace. Până la urmă, a impus pacea cu bâtele minerilor. Urmașul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, nu doar că și-a dorit pacea, a reușit să o înstăpânească peste România, de nu mai auzeai nici "pâs", atât era de apăsătoare. E drept că, spre deosebire de "tătucul" lui politic, Năstase nu a impus liniștea cu ciomagul, ci a cumpărat-o cu bănuți. Nu-i mai puțin adevărat că, pe acest fond de pace, România a făcut câțiva pași uriași spre NATO și UE - nu chiar atât de mari, totuși, cât să fie și decisivi, ne dăm seama acum, în 2018. După Năstase, epoca liniștii a cam apus. Un zdrăngănit asurzitor de cătușe a acoperit totul. Iar obsesia liniștii a cuprins, din nou, elita PSD-istă. Victor Ponta nu a avut parte de ea: focul de la Colectiv a explodat zgomotos în Piața Victoriei. Acum, regimul Dragnea ne vorbește din nou despre liniște, după ce tot el a bubuit cu petarde lacrimogene în fața Guvernului. E doar ultimul gest - și cel mai violent - dintr-o serie de forțări ale legii care a devenit "marca PSD" în mandatul președintelui Liviu Dragnea.
Și cu cât "nefăcutele" guvernanților sunt mai mari și înfioară mai tare societatea civilă românească și partenerii externi ai României, cu atât liniștea e mai apăsătoare în PSD. O voce importantă - mai veche sau mai nouă - nu s-a ridicat împotriva unei politici care, în definitiv, brutalizează nu doar opoziția aflată în stradă sau pe rețelele de socializare, ci și viitorul unui partid care, la un moment dat, se dorea a fi o construcție modernă de stânga. Sunt mulțumiți foștii miniștri PSD - unii dintre ei, pe bună dreptate apreciați la vremea lor, măcar ca specialiști pe domeniile pe care erau numiți să le conducă - de performanțele colegilor lor din "Grupul de la Videle"? Sunt mulțumiți foștii și actualii primari și parlamentari PSD care se consideră onești și fără muște pe căciuli, de toată obsesia furibundă împotriva Justiției, doar pentru a scăpa pielea câtorva lideri? Sunt mulțumiți intelectualii de stânga din partid - oameni, nu ne îndoim, mânați în luptă de nobile idealuri - de felul în care sunt calificați și tratați cei din diaspora de către înalți funcționari ai statului român? Dar de felul în care efectivele Jandarmeriei au acționat împotriva femeilor și copiilor care se întâmplau să se afle - la protest sau nu, dar cu gânduri pașnice - vineri, 10 august, în Piața Victoriei? Tăcere totală! Partidul vrea liniște...
*
Nu-i vorbă, în stilul deja consacrat de mazilirile lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană sau Victor Ponta, și Liviu Dragnea va cădea, la un moment dat, din vârful PSD. Mulți din partid vor ridica atunci vocea, încercând să se delimiteze de "epoca Dragnea" și să legitimeze noul legat. Dar ce preț vor mai avea atunci cuvintele celor care azi tac mâlc, precum mistreții infestați cu pestă în lanurile de porumb ale bieților oameni de la țară?