"Carne oxidată, legume cu pesticide... Ce să mai mâncăm?"

Cititor Formula AS
Ne scriu cititorii...

Stimată doamnă Sânziana Pop,
În ultimii 10 ani, am vizitat peste 20 de țări euro­pene. Printre problemele pe care le-am urmărit, de fiecare dată, au fost și cele cu privire la păstrarea peș­­telui și a cărnii proaspete în galantare/vitrine fri­gorifice. Din constatările mele, în toate țările vizi­tate, mai puțin în România, carnea proaspătă se ține în vitrine frigorifice și în pungi vidate. Cum e la noi? Am să dau exemplul magazinelor de specia­litate din Halele centrale din Ploiești. Aici, atât car­nea de porc, cât și peștele sunt porționate sub diver­se denumiri: cotlet/antricot de porc, pește file, ron­dele de somon, pește porționat etc.. Somonul, fiind un pește foarte gras, se oxidează foarte repede, do­vada sigură este culoarea rondelelor expuse în vitri­ne care tinde către o nuanță de cărămiziu. În ce pri­vește diferitele sortimente de pește, acestea sunt porționate precum franzela, adică numai bun de pus pe grătar. Porționarea se face însă numai pen­tru a lua ochii cumpărătorului naiv. Se ignoră fap­tul că atât peștele, cât și carnea de porc, fiind porționate, mă­resc dramatic suprafața de contact cu aerul, du­când astfel la creșterea considerabilă a coleste­ro­lului LDL - gata oxidat (unii specialiști susțin că acest colesterol LDL este "rău'' numai dacă este oxi­dat). Sănătos ar fi ca atât peștele porționat cât și carnea să fie păstrate fie în pungi vidate, fie în ga­lan­tare cu temperaturi scăzute și în bucăți mari, ur­mând ca tranșarea să se facă în prezența cumpă­ră­torului în funcție de cantitatea cerută de acesta.
Dar dacă Protecția consumatorului poate să re­zolve (științific) această problemă a cărnii și pește­lui, în ce privește legumele și fructele, saturate cu în­grășăminte chimice și stropite din belșug cu pesti­cide și insecticide, aici nu poate face mai nimic! Dacă "nu dai cu azot și nici nu stropești cu pesti­cide/ insecticide, NU VINZI", recunosc unii produ­cători. Să mergem la sigur pe conștiința, cunoștin­țele și responsabilitatea producătorilor? Nu este un risc prea mare? O soluție (cinică) ar fi să consumăm astfel de produse până ce organismul se obișnuiește cu... toxinele.
O altă soluție ar fi identificarea unor producători de încredere (rude, prieteni, cunoștințe etc.), cunos­când faptul că mulți dintre ei cul­tivă un lot de legu­me pentru comer­cia­lizare, și un alt lot, mai mic, cu produse pentru con­sumul propriu. Firește, aceste le­gu­me sunt mai scumpe și, deseori, mai pu­țin atrac­­tive ca as­pect, dar mult mai sănătoase! E ca și în cazul pro­ducătorilor și al comercianților de jocuri pe cal­cu­la­tor: copiii acestora n-au acces la astfel de jocuri, până la o anumită vârstă (de re­gulă 10-12 ani). Și aici e vorba de sănă­tate, mai precis, de SĂ­NĂTATEA CREIERULUI celor mici. În această pro­blemă atât de delicată, dar și con­trover­sată, cine ne dă un sfat profesionist?

Ing. ALEXANDRU DUMITRU - Ploiești, e-mail: [email protected]