Un partid bolnav

Toma Roman
România este "bolnavul Europei", a afirmat, într-un articol publicat în 18 august a.c., în cotidianul francez "Le Figaro", profesorul și scriitorul ieșean Al. Călinescu.

Articolul răspundea nevoii occidentalilor de a se informa în legătură cu situația din țara noastră, după sălbatica represiune a mitingului anticorupție, organizat de di­as­pora românilor. Oricât de dur ar părea, după titlu, textul în cauză nu poate fi bănuit de parti-pris. Mediile din în­trea­ga lume au descris pe larg modul în care guvernanții PSD-ALDE au înțeles să gestioneze un protest pașnic, al peste 100.000 de români de pretutindeni. Gazați, loviți cu gloanțe de cauciuc și jeturi de apă sub presiune, în­vinețiți de pulanele jandarmilor echipați de război, bă­trâni și tineri, mame cu copii în brațe, oameni cu han­dicap, au fost alungați și vânați pe străzile Bucureștiului de fiarele dezlănțuite ale unei puteri ce, până acum, avea legitimitatea unui vot popular, exercitat în urmă cu aproape doi ani. Articolele și imaginile puse în circulație de "Washington Post", "Der Spiegel", "Le Monde", te­le­viziunea ARD din Germania ș.a. au subliniat aceeași idee că prin asaltul violent și nemotivat, împotriva unor oameni care, democratic, nu sunt de acord cu direcția pe care e dusă România, puterea s-a delegitimat, și-a pierdut statutul pe care i l-a conferit votul popular. Administrația condusă de guvernul Dăncilă a fost lăudată doar de Russia today, oficina Moscovei, ceea ce spune multe. E firesc, în consecință, să ne întrebăm de ce și cum s-a ajuns aici, din ce cauze imaginea României, stat membru al UE și NATO, s-a prăbușit iarăși în derizoriu, plasând țara în rândul "statelor bolnave" ale lumii, cum sunt câteva state africane sau latino-americane, blamate de toate instituțiile internaționale, de toate democrațiile reale, de toți cetățenii responsabili ai planetei. Întrebările sunt cu atât mai "normale", cu cât statul român modern împlinește o sută de ani, iar "evenimentele" - provocate de puterea în funcțiune - îi pun la îndoială viabilitatea, îl împing într-un echilibru fragil, aproape exploziv.
Totul începe după prăbușirea comunismului național al lui Ceaușescu. Moștenitorul PCR și al reflexelor de control social al acestuia a fost FSN-ul, condus de Ion Iliescu, devenit - între timp - PSD. Dar "schimbarea pă­rului lupului" nu a schimbat și năravul, fapt probat de re­acțiile așa-zisului partid de stânga, la orice contestație venită din partea acelei părți a populației, care a înțeles că decembrie 1989 nu a reprezentat decât travestirea "elitei roșii", după tehnica "maschirovka" a KGB-ului sovietic, în­tr-o "elită roz", care și-a însușit, prin fraudă, hoție pe față și min­ciu­nă, toate resursele țării. Represiunea sânge­roa­să a ma­ni­festației anticomuniste din Piața Univer­sității, prin "mi­neriada" din 13-15 iunie 1990, a fost cauzată de frica lui Iliescu și a ciracilor lui, că românii ar putea să înțeleagă "tainele" construcției politice puse la cale de ei, ar putea să observe că structura statală a fost astfel confi­gurată încât să le asigure perpetuarea în dominația socie­tății. "Planul" ar fi reușit dacă, în contextul istoric schim­bat prin căderea "la­gărului" comunist, România nu ar fi devenit membră a NATO și UE, organizații inter­na­țio­nale de garanție ale sta­telor democratice din Europa și din lume. Regulile și prin­cipiile de funcționare ale aces­tora au demolat "democrația originală", de fațadă, pro­pusă de Ion Iliescu și urmașii săi, obligând realizarea se­parației puterilor în stat și, mai ales, a unei Justiții inde­pendente, depolitizate. Admiterea în NATO și UE a fost pre­misa demolării monopolului asupra puterii în stat, ur­mărită de PSD și căutată în toate "adap­tările" și "amen­damentele" aduse de acesta legis­lației europene, de­mo­cratice. PSD nu s-a împăcat niciodată cu transformările reale generate de integrarea în NATO și UE, încercând, de fiecare dată când s-a aflat efectiv la putere, să o con­fiște în întregime, să controleze (sub aparențe de­mo­­cra­tice) totul. Strategiile politice pe care le-a adoptat, nă­pâr­lirile ideologice con­juncturale, sistemul de pro­mo­vare și ascensiune socială asumat au urmărit mereu conser­varea "achizițiilor" post­co­muniste ale elitei sale, păstrarea poziției superpuse so­cietății.
Victoria la alegerile din 2016, cu un program populist (nu social-democrat), bazat pe sărăcia indusă de po­liticile PSD întregii comunități naționale, i-a dat, iarăși, aces­tuia posibilitatea de a-și relua asaltul asupra insti­tuțiilor sepa­rate ale statului, în special asupra Justiției in­dependente, care făcuse, de la restabilirea ei, destule "vic­time" din rân­durile conducerii sale. Asaltul a devenit emer­gent, pentru că liderul partidului, Liviu Dragnea, fusese deja condam­nat penal într-un dosar de fraudă electorală și era - și este - pe cale să sufere și alte con­dam­nări, pentru fraude eco­nomice. Dragnea și-a "blin­dat" conducerea, promovând în fruntea PSD-ului (și, după victorie, a statului) numai oa­meni fideli (de prefe­rință subordonați zonali, din Te­leor­man, județul condus de el mai înainte), conform "regulilor clasice" ale ierar­hiilor comuniste. Atacul împotriva Jus­tiției (care trebuie să ducă la "albirea" liderului și la des­chiderea posibilității de asumare pe față a puterii supreme în stat) a devenit prima prioritate a executivului PSD-ALDE și, după manifestațiile care au blocat, în februarie 2017, celebra OUG 13, "noaptea, ca hoții", sin­gura prio­ritate. De aproa­pe doi ani, dincolo de diversiunea creșterii veni­turilor din salarii și pensii - prin îndatorarea masivă a țării - Parlamentul și Executivul PSD-ALDE se zbat să mutileze codurile Justiției, pentru a da impresia nu că urmăresc să-l scape doar pe Dragnea și complicii lui, ci că "armonizează" legislația din România cu cea a UE. Sluj­nicarii cei mai ticăloși s-au asociat, pentru a-și sa­tisface șeful, care, conform "führer-prinzip"-ului are în­totdeauna dreptate. Manifestațiile (care au atras atenția lumii asupra manevrelor lui Dragnea) trebuiau, de aceea, stopate, mai ales că se apropia vertiginos și termenul final al judecății infracțiunilor liderului în alt dosar. PSD-ul (în varianta actuală) a ales, deci, să-și sacrifice iarăși ima­ginea, prin noua mineriadă, reprimată bestial. Nu Ro­mânia este bol­navă, ci Partidul conducător.