În ciuda a numeroase controverse din partea specialiștilor în oncologie, în momentul de față există un bloc solid de dovezi teoretice și experimentale care atestă utilitatea cerealelor în lupta contra cancerului. La un Congres de Oncologie desfășurat recent la Paris, pe un studiu mamut de 300.000 de cazuri și desfășurat pe parcursul a 30 de ani, s-a putut demonstra fără echivoc că o dietă mediteraneană (paella spaniolă) bazată pe orez și legume, crude sau fierte, previne cancerul (comparația a fost făcută cu o dietă din nordul Franței, bogată în grăsimi de origine animală - jambon, ficat de gâscă, brânză grasă). Un alt studiu, efectuat la Universitatea de Medicină din Texas, arată că un regim cerealier integral vindecă cancerul în anumite faze de evoluție. Explicația ar fi că în timpul unui astfel de regim, scade cantitatea de radicali liberi din sângele bolnavului. De altfel, se știe că la popoarele vegetariene, cancerul este aproape inexistent. În Europa, dieta cu cereale a fost promovată intens la începutul anilor '50, cel mai mult prin curentul Macrobiotic al japonezului George Oshawa, dar și prin lucrările doctorului militar francez Jean Valnet, sau tratamentele dietetice ale celebrului dr. german Kolath, care își vindeca bolnavii cu celebra supă de cereale a lui Hipocrate. Cum România este vestită, încă și astăzi, pentru calitatea cerealelor ei (desigur, cele nemodificate genetic), e păcat să nu le folosim și ca hrană, dar și ca medicament.
Grâul. Puțină lume știe că micile și, uneori, disprețuitele grăunțe maronii din spicul de grâu conțin aceeași cantitate de proteine (15 grame%) aproape ca și pulpa de porc (19 grame%), fără a conține însă și grăsimile saturate (untura) din carne, incriminate în producerea cancerului de colon sau de sân. Animalele acelea mari, vaca, hipopotamul, elefantul, de unde își iau proteinele? La țară, dacă dai la un cal puțin grâu, se-ngrașă și trage și căruța. Sigur că vor fi și unii oameni care vor replica: "Dar ce eu sunt cal, să mănânc grâu?". Pentru aceasta, au apărut mori casnice de cereale care macină grâul chiar după metoda tradițională "piatră pe piatră", dar și o râșniță de cafea obișnuită este suficientă pentru necesarul unei cure. Grâul conține aproape toate oligoelementele (Ca, Mg etc.) și aproape toate vitaminele, enzime, fermenți și factori de protecție, de aceea este foarte, foarte nutritiv și hrănitor. Comparativ cu hrana de origine animală, preparatele pe bază de grâu nu lasă reziduuri în organism, favorizând fenomenul de dezintoxicare.
Orezul. "Un bol de orez pentru fiecare chinez", suna în anii '50 sloganul Partidului Comunist Chinez. Tratamentul constă în înlocuirea orezului alb cu orez nedecorticat. Deoarece orezul complet fierbe mai greu, se va înmuia în prealabil sau se va măcina, obținându-se pastă de orez (pudding). Dr. Léon Binet pune în evidență și proprietățile hipotensoare ale orezului, iar dr. Kempner arată că acesta favorizează și eliminarea urinei. În India și China, unde se mănâncă foarte mult orez, incidența cancerului este mai scăzută ca în Europa, fenomen comunicat și la Organizația Mondială a Sănătății.
Hrișca este o cereală care crește în zone de munte. La noi se cultivă în special la Suceava, dar se aduce mai ușor din Basarabia. Hrișca se mănâncă mult în Rusia, dar și în nordul Franței (în Bretania), iar în aceste zone, incidența cancerului este mai redusă. Explicația ar fi zincul și seleniul din compoziția ei, care sunt antitumorale. Hrișca conține însă și aminoacizi esențiali, ceea ce o face la fel ca și grâul, foarte nutritivă, în plus, ea poate fi consumată chiar și crudă, înmuiată în apă 2-3 ore, respectându-se în felul acesta și principiul de "hrană vie".
Meiul conține proteine, acizi aminați esențiali, acid salicilic, fosfor, magneziu, zinc, vitamina A și o mică cantitate de lipide. Se prepară ca un fel de mămăligă, și vreme îndelungată a constituit un aliment de bază pentru numeroase popoare, când bolile neoplazice nu făceau atâtea ravagii.
Ovăzul. Datorită proprietăților sale energetice este un aliment de bază pentru populațiile din regiunile reci (Scandinavia). Anglo-saxonii îl consumă la micul dejun sub formă de "porridge" (supă deasă din fulgi de ovăz, apă, puțin lapte de soia și miere). Este și un aliment al copiilor în perioada de creștere, dar și un mijloc de refacere și realimentare după perioadele febrile. Scade glicemia și stimulează tiroida. 100 grame de fulgi de ovăz conțin: 300 mg fosfor, 90 mg calciu și 500 mg potasiu.
Orzul. În vindecarea cancerului, cele mai cunoscute proprietăți curative sunt atribuite sucului de orz verde, obținut la storcător, când planta ajunge la 20-30 cm înălțime, moment în care orzul conține cele mai bune resurse nutritive pentru regenerarea celulelor. Calitățile antitumorale se atribuie unui alcaloid (hordeină) și cantităților mari de vitamine și enzime pe care le conține. Se pot folosi 10-30 ml/zi diluat cu apă.
Secara. Arteroscleroza și maladiile cardiovasculare sunt rare sau inexistente la persoanele care consumă cu regularitate pâine de secară, dar ajută și în cazurile de tumori cerebrale sau în prevenirea cancerului la sân.
Dr. CRISTIAN BOERESCU