O umilință pe care n-o merităm

Ciprian Rus
Discuția despre aderarea României la zona Schengen a dispărut cu totul de pe scena publică, imediat ce Guvernul Cioloș a părăsit Palatul Victoria, după alegerile din iarna lui 2016.

Dacian Cioloș a fost ultimul care s-a mai zbătut pe la Bruxelles și prin întâlnirile din can­ce­lariile occidentale, pentru ca România să intre de-a binelea în co­munitatea europeană. Situația se cu­noaș­te: țara noastră îndeplinește de mai multă vreme criteriile tehnice de ade­rare la spațiul Schengen, adică are și capacitatea, și tehnica necesară secu­rizării frontierelor cu țările vecine non-UE la standardele impuse de Bru­xelles. Dar, la fel ca și în cazul Bulga­riei, aderarea României la Schengen este blocată de câteva țări mai căpoase din Uniune, în frunte cu Olanda, pe motiv că sistemul de justiție nu e su­fi­cient de solid. Țara noastră făcuse pași serioși în direcția ridicării monitori­ză­rii Mecanismului de Cooperare și Ve­rificare (celebrul MCV de care se vor­bea non-stop până acum 2 ani), dar re­venirea la putere a PSD și atacul con­certat asupra Justiției, de dragul "re­zol­vării" problemelor cu legea ale li­de­rului Liviu Dragnea, ne-au dat în spa­te cu ani-lumină.
Nimeni nu mai vorbește azi de ade­rarea la Schengen. PSD nu are nici un interes să mai dea apă la moară gu­vernelor și ambasadelor occidentale. Sunt alte teme aruncate, la fentă, pe sce­na publică, tocmai ca să ne țină ocupați de la problemele serioase ale României. Iar în timp ce noi rumegăm inepțiile care ni se aruncă dinspre propaganda puterii, zeci și zeci de mii de cetățeni români sau de străini care ne tranzitează țara sunt umiliți zilnic în vămile de la granița cu Ungaria, poarta de intrare în lumea civilizată. Am trăit pe pielea noastră și am văzut cu ochii noștri această dură realitate, cu prilejul tradiționalei deplasări în străinătate a revistei "Formula AS", pe ur­me vechi, românești, în acest în­ceput de toamnă. Coadă de o oră și ju­mă­tate în miez de zi - și nu în vârf de concedii - pentru mașinile mici, cozi de kilometri întregi pentru TIR-urile de marfă, care exportă produsele ro­mâ­nești în Vest! O imagine cu ade­vă­rat dramatică: să vezi cum ce produce mai bun economia României stă blocat cu zilele în vamă, în loc să ajungă la vre­me în Europa. La cât de grav arată situația la Vama Nădlac, te și miri că mai sunt mari firme internaționale sau mari antreprenori care se încă­pă­țâ­nează să mai investească în România!
Iar umilința românilor nu se ter­mină aici: peste tot prin zona Schen­gen, ca un făcut, mașinile românești sunt luate la puricat, de parcă am fi marii hoți ai Europei. Dacă întrebi de ce ești oprit numai tu, de fiecare dată, dintr-un lung șir de mașini cu numere de Austria, Germania sau Olanda, ți se răs­punde elegant că e o simplă ope­ra­țiune de rutină. Suntem în afara spa­țiu­lui Schengen și asta le dă multora, în Vest, argumente pentru a ne trata ca pe ce­tățeni europeni de mâna a doua. Cât timp nu rezolvăm problema cu Schen­gen-ul, avem slabe șanse ca si­tua­ția să se schimbe... O umilință pe ca­re, cu toa­te păcatele noastre, n-o merităm.