Târgu-Jiu: Case, Oameni, Destine

Dumitru Badita
Faima planetară a lui Constantin Brân­cuși, precum și amplasarea la Târgu Jiu a complexului sculptural format din Co­loana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, s-au răsfrânt asupra orășelului de pe malul Jiului, fă­cându-l cunoscut în toată lumea.

La un așa imens câștig de imagine, există și anumite pierderi în planul cunoașterii istoriei locale, care a cam dis­părut din atenția opi­niei publice. Un fost judecător, Ion Duguleanu, ieșit la pensie, și-a propus să se aplece asupra tre­cutului orașului și a reușit să scrie și să publice nu mai puțin de șapte volume despre casele de epocă și străzile de odi­ni­oară, dar și despre locuitorii de altădată ai Târ­gu Jiului, unii ajunși celebri în marea politică de la București. Unele case au dis­părut sub lo­viturile vremii și ale vremurilor, dar altele au rămas în picioare, martori elocvenți ai vechiului oraș gorjenesc.

Prin arhivele orașului

Ion Duguleanu locuiește în prezent în Preajba, un sat situat la 10 km de Târgu Jiu, de pe dealurile că­ruia se văd spre nord crestele înalte ale Pa­rân­gului și Vâlcanului. Aici, fostul președinte ale Tri­bu­nalului Gorj crește capre! De primăvara și până toamna târziu, își scoate animalele prin crângurile din împrejurimi, le păzește, dar își face și planuri edi­toriale. Când vine iarna, omul nostru trece pra­gul arhivelor județene și cercetează vechi docu­mente și fotografii referitoare la istoria orașului. A scris și despre neamurile sale și eroii din comuna natală, Baia de Fier, a scris și o istorie a tribunalelor din Transilvania, dar lucrarea sa de căpătâi rămâne această istorie în mai multe volume, numită Târgu-Jiu: Case, Oameni, Destine. "Am încercat cunoașterea parcursului juridic pentru terenuri, apoi am dat detalii despre arhitectura casei și despre modalitățile în care ele au circulat, juridic vorbind, iar în final, i-am readus din trecut pe cei care le-au locuit cândva, proprietari sau chiar chiriași. Unora le-am consacrat spații mai largi, chiar de câteva pagini, în timp ce altora le-am rezervat doar câteva rânduri, la fiecare după cât era volumul de informații deținut și după con­tri­buția sa la dezvoltarea orașului. Dacă am cunoscut și aspecte negative din viața și activitatea unora dintre cei prezentați, le-am privit cu bu­năvoință și înțelegere și le-am lăsat doar în notele întocmite pen­tru fiecare capitol, fă­ră să le fac publi­ce", mărtu­ri­sește fos­tul judecător, care la cei șaptezeci de ani ai săi își împarte viața între mica sa fermă din Preajba și sala de studiu a Arhivelor Ju­dețene Gorj.

Casa "Grigore Iunian"

Peste drum de clă­­direa Liceului "Tu­dor Vladimirescu" din Târgu-Jiu, perla în­vățământului gor­je­nesc, se află casa de­ți­nută odinioară de omul politic Grigore Iunian. E o clădire cons­truită în stil neo­românesc, între anii 1914-1916, după planurile arhi­tec­­tului și antre­pre­no­ru­lui de origine ita­liană, Petre Pan­tussi. Cererea pen­tru obținerea auto­rizației de constru­ire a fost înaintată chiar de Grigore Iunian, în anul acela activând ca avo­cat, după ce ab­solvise, în 1904, Fa­cultatea de Drept din București. Mai mult, în același an, a fost ales deputat din partea PNL Gorj. Onorariile pri­mite în urma pledoariilor sale, leafa și indemni­za­țiile de deputat l-au ajutat să ridice în doi ani o fru­musețe de casă. Locuința era nou-nouță, o bijuterie arhitecturală a Târgu-Jiului, când, în toamna anului 1916, trupele germane și austro-ungare au învins, în cele din urmă, rezistența trupelor românești și au trecut mai departe spre inima Olteniei. Din fe­ri­cire, clădirea nu a avut de suferit. În perioada interbelică, Iunian s-a lansat în marea politică de la București. Înce­puse ca liberal, dar a ajuns apoi membru al Parti­dului Național Țărănesc, primind pentru aproape doi ani (noiembrie 1928-martie 1930) portofoliul Justiției. Nemulțumit de liderii partidului, Iunian și-a făcut propriul partid, numit "Radical Țără­nesc". A militat cu arme parla­men­ta­re pentru res­tau­rație, fiind omul care a depus pro­iectul de lege în baza căruia Coroana a revenit lui Carol al II-lea. Iunian a murit bolnav de cancer, în 19 decembrie 1939, după câteva luni de la de­clan­șarea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind în­mormântat în orașul său natal. Fiul său, Nicolae Ho­ria Iunian, a participat ca ofițer în rezervă la campania din Rusia. Autoritățile comuniste l-au arestat în 1950, l-au eliberat în 1956, l-au arestat din nou în 1957, până în 1962, având apoi domi­ci­liu obligatoriu pentru doi ani în comuna Rubla din județul Brăila. A murit în 1984. Casa Iunian a fost lo­cuită în 1945 de ofițeri sovietici, apoi națio­na­lizată, în 1950, fiind pe rând sediu al coman­da­mentului Securității Statului, al policlinicii municipale, al PCR, al ad­ministrației combinatului minier etc. Recâștigată de urmașii lui Iunian, casa a fost vândută de aceștia Universității "Constantin Brâncuși", care a instalat aici sediul Rectoratului.

Casa "Vasile Moangă"

În apropierea casei Iunian, dincolo de parc, se află o altă atracție arhitecturală a orașului Târgu Jiul: casa Vasile Moan­gă. Imobilul era supus unor lucrări de re­no­va­re, când am vizitat ora­șul. Atârna o plasă pro­tec­toare pe un perete, dar nu am văzut pe ni­meni trebăluind pe aco­lo. Era poate prea de di­mineață. Vasile Moangă a fost un boier gorjean din zona Peștișani, unde avea proprietăți întinse, dar, ca orice boier de neam, a ținut să-și înalțe o casă și în Târgu Jiu, mai ales că orașul în­cepuse să se dezvolte atât de mult, încât ve­neau aici și se așezau oa­meni din Imperiul Austro-Ungar și din cel Oto­man. Boierul pri­mi­se și o funcție ad­mi­nis­trativă, aceea de is­prav­nic, și se cădea să aibă în buricul târgului o lo­cu­ință cu ștaif. Peste drum de casă, se înalță statuia lui Tudor Vla­­­dimirescu. Re­vo­­­luționarul gor­jean a fost prieten cu Moangă, a și fost adăpostit în această casă, în 1814, când era ur­mărit de turci. Mai târziu, în 1821, potrivit istoricului Alexandru Doru Șerban, în cartea Personalități care au fost în Gorj, aici, în locul din fața casei, unde se află acum micul parc, a poposit Tudor Vladimirescu, în drum spre Pa­deș, împreună cu o ceată de arnăuți. Tudor a intrat în casa lui Moangă și i-a destăinuit planul său de a strânge o oaste de panduri, ca să atace Bucu­reș­tiul ținut în mâini de turci. Boierul gorjean, fire prudentă, a refuzat să se alăture lui Tudor și i-a prezis că nu va scăpa cu viață din această răscoală. Moangă s-a dovedit și un adevărat om de cuvânt. A doua zi, când mai mulți boieri s-au strâns în casa lui ca să-l întrebe ce a vorbit cu Tudor toată noap­tea, Moangă n-a scos o vorbă. În prezent, casa este de­clarată monument istoric și a ajuns în proprie­tatea unui om de afaceri local, care a cumpărat și terenul aferent din spatele casei, unde a construit deja două blocuri. Sper că imobilul va fi păstrat, iar cele două statuete de la colțuri, reprezentând un vânător și o țărăncuță, vor supraviețui oricăror intervenții moderne.

Târgul cosmopolit

Situat la întretăiere de drumuri comerciale, "Drumul sării", care traversa Nordul Olteniei din Râmnicu-Vâlcea până la Baia de Aramă și drumul care cobora din Transilvania până la Craiova și de acolo, mai departe, peste Dunăre, orașul Târgu-Jiu, reședința Gorjului, a atras negustori și meseriași din alte provincii sau chiar din țări străine. Pe lângă mulți Popești și Ionești, descoperi nume ca Lang, Caramanliu, Ifcovici, Schmidt sau Doppelreiter. Iulius Doppelreiter a fost arhitect și a proiectat o seamă de case în oraș, dar și în alte localități din județ. Era căsătorit cu Augusta, născută Pogoreltz. Arhitectul a solicitat, în 1924, autorizație de cons­truire pentru o casă de locuit. A terminat-o în 1926, o splendidă clădire în stil neoromânesc, dominant în arhitectura interbelică a orașului. În 1945, familia Doppelreiter a fost obligată de autorități să primească în locuință chiriași impuși. Arhitectul a murit în 1954, iar soția i-a mai supraviețuit aproape douăzeci de ani. În 1966, Augusta i-a vândut casa medicului Florin Brădișteanu, tatăl lui Șerban Brădișteanu, autorul primului transplant de inimă din România. Din păcate, volumele de istorie a caselor și locatarilor, semnate de Ion Duguleanu (avându-i colaboratori pe Titu Pânișoară, Ion Țâr­lea și Gabriel Boiangiu) nu se regăsesc nici măcar în librăriile orașului Târgu-Jiu. Abundența de informații și vechi fotografii ar fi o cale sigură de cunoaștere a istoriei orașului.