NIGEL KENNEDY - "N-am vrut să devin doar o parte dintr-un stereotip"

Dana Ene
- "Copilul teribil" al viorii, Nigel Kennedy, revine în România luna aceasta, pentru un concert dedicat unor compozitori uriași: Bach și Gershwin. Și chiar dacă interpretarea lui îi va face pe cei doi giganți să se întoarcă în mormânt, ea merită ascultată. Kennedy este, la rândul său, genial -

Nigel Kennedy este încă un copil, chiar dacă se apropie cu pași repezi de 62 de ani. Are spiritul tânăr și nu și-a pierdut sclipirea năstrușnică din priviri. Anii par să fi trecut pe lângă el fără să-l atingă. Și-a păstrat și celebra freză rebelă, și nonconfor­mismul care l-au făcut fai­mos în lume. Se îmbracă fistichiu și uneori înjură ca un birjar, dar toate acestea îi sunt trecute cu ve­de­rea, căci de câte ori pune arcușul pe vioa­ră, devine un magician fără egal, trans­for­mând muzica în vrajă. "Toată viața am fă­cut ce am crezut eu că este mai bine. Mi-au plăcut diverse genuri muzicale și pe toa­te le-am experimentat, căci n-am vrut să de­vin doar o parte dintr-un stereotip", se con­­fesa într-un interviu.
A pornit la drum mai întâi cu muzica clasică, apoi a expe­rimentat și rockul, jazzul sau muzica klezmer - specifică evrei­­lor din estul Europei. A modelat stilu­rile, le-a combi­nat și le-a reinventat atât cu ajutorul viorii clasice, cât și cu cel al viorii electrice (o "jucărie" pictată în roș-albas­tru), culorile echipei lui favorite de fotbal, Aston Villa.
Iar dacă dragostea pentru muzica cla­sică a moștenit-o de la mama lui, pianista Scylla Stoner (dragoste alimentată, ulterior, de marele violonist Yehudi Menuhin, care l-a luat sub aripa sa), orizon­tul către alte genuri muzicale i-a fost deschis de un mare vio­lonist francez de jazz, Stéphane Grappelli. Acesta l-a învățat să improvizeze și l-a chemat pe Nigel să i se alăture pe scena celebrului Carnegie Hall, pe când avea numai 16 ani. A fost o expe­riență care i-a plăcut atât de mult tânărului artist, încât a hotă­rât s-o repete. Așa se face că într-o zi, pe când era încă elev la celebra "Juilliard School", s-a instalat în fața renumitului magazin "Tiffany" din New York, cu vioara în mână, și și-a pus inima pe coar­de, combi­nând fragmente de jazz cu porțiuni de piese cla­sice: "Când am văzut că zboară banc­notele de 100 de dolari în cutia viorii mele, am realizat că voi fi întotdeauna capabil să-mi câștig pâinea cu ajutorul ei", a povestit amu­zat. Și tot atunci a descoperit că bariera dintre muzica clasică și alte genuri este una foarte mică, iar tentația să o depășească era foarte mare.
Cu timpul, a prins curaj și a început să se răzvrătească nu doar prin muzică, ci și prin atitudine sau stil. Numai că abordarea lui non­conformistă nu a fost apreciată de toată lumea. Sir John Drummond, una dintre figu­rile de marcă ale postului BBC, l-a criticat foarte dur pentru: "Maimuțăreală, accentul inventat și ținuta neprotocolară, care îl fac să arate ca un Liberace al anilor '90". Însă criticile nu l-au afectat pe Nigel, care își cunoștea foarte bine valoarea. În 1989, devenise deja un star internațional, in­terpretând Anotimpurile lui Vivaldi în stil rock and roll.
În cei peste 30 de ani de carieră, Nigel Kennedy a obținut un premiu Echo și trei Brit Awards, iar în momentul de față, este cel mai bine vândut violo­nist de muzică clasică din toate timpurile.

Bach & Gershwin - o nouă rebeliune

Cel mai nou spectacol creat de muzicianul bri­tanic este dedicat compozițiilor lui Johann Sebas­tian Bach și ale lui George Gershwin, și este gândit ca o călătorie muzicală, pornind cu perioada clasică a începutului de secol XVIII, și ajungând până la sonoritățile de jazz simfonic ale începutului de se­col XX.
"M-am dedicat interpretării sonatelor de Bach pentru vioară de când eram adolescent. Această muzică are un accent meditațional și este, de asemenea, foarte potrivită pentru exer­cițiile de menținere a mâinilor, a degetelor în special. Întotdeauna am urât yoga, încă de pe vremea când studiam cu Menuhin. Din fericire, Bach pare să facă pentru mine mult mai mult decât beneficiile imaginare ale muzicienilor care practică yoga în exces. Pe Gershwin l-am urât mereu. Asta până de curând, când m-am apucat să-l interpretez serios. Așa am descoperit că melodiile lui au patos, farmec, aromă, și va fi o bucurie să le cânt pentru voi", declara artistul în comuni­catul de presă dedicat fanilor lui din România.
Concertul "Bach meets Kennedy meets Gersh­win" va avea loc pe 8 octombrie la Sala Palatului. Biletele au prețuri cuprinse între 99 lei și 349 lei și se găsesc în rețeaua Eventim.


MICĂ BIOGRAFIE

* Nigel Kennedy s-a născut pe 28 decembrie 1956, în Brighton, Anglia, în urma unei povești de dragoste dintre pianista britanică Scylla Stoner și violon­celistul australian John Kennedy. Nigel și-a cunoscut tatăl biologic abia la vârsta de 11 ani.
* A fost un copil-minune al muzicii, a urmat Școala de Muzică "Yehudi Menuhin" și mai apoi "Juilliard School" din New York.
* A debutat pe scenă încă din copilărie, dar și-a lansat primul disc - "Elgar's Violin Concerto"- în 1984.
* În cei peste 30 de ani de carieră, a lansat 28 de discuri, multe dintre ele premiate națio­nal și internațional.
* Nu e prieten cu calculatorul, pe care îl folosește doar pentru a citi, atunci când este plecat în turnee, știrile despre iubita lui echipă de fotbal, Aston Villa.
* Urăște oamenii dependenți de telefoa­nele mobile și îi compară cu niște zombi.
* Nu ascultă niciodată muzică atunci când merge pe jos sau face jogging.
* Actuala lui soție este de origine poloneză și se numește Agnieszka. Cei doi au construit o casă și în țara ei natală.