- Bună dimineața, Anca, ești acasă?
- Bună dimineața, Dia. Nu sunt acasă, tocmai am plecat din Fierbinți, am terminat filmările pe ziua de azi și acum gonim spre București.
- Cum e Fierbințiul în octombrie?
- Mult prea friguros pentru gustul meu de om care iubește vara. Noroc că au grijă fetele de la costume să mai pună haine pe dedesubt.
- De câte sezoane faci tu drumul ăsta?
- De vreo 14 și sunt două sezoane pe an. Mai ia în calcul că primul episod a ieșit în 2012, că am început filmările în 2011, că episodul-pilot a ieșit în 2010, iar castingul l-am dat în 2009.
- Wow, deci nouă ani de poveste!
- Da, aproape 9 ani, în care am crescut cu serialul ăsta. Mă consider o norocoasă. În facultate, înveți foarte mult teatru, film nu prea te învață nimeni. A fost ca și cum după licență am început o altă facultate aici, pe platou.
- Se zice că serialele TV strică fibra actorului.
- E o prejudecată. Joc alături de actori foarte buni, care majoritatea sunt actori de teatru. Faptul că treci și printr-un serial TV nu te face deloc un actor îndoielnic. Depinde doar de tine să-ți faci treaba bine, și pe scenă, și pe sticlă. Până la urmă, proba supremă e să devii un personaj credibil.
- Ție chiar ți se întâmplă, lumea te confundă uneori cu Geanina, fata pe care o joci.
- Mi se mai întâmplă ca lumea să mă strige pe stradă cu numele din serial. Dar asta nu înseamnă că sunt Geanina. Jovialitatea o are însă de la mine, i-am dat-o împrumut.
- Oare ușor de dus de nas ești și tu, ca Geanina?
- Uneori, da (râde). Îmi place mai degrabă să văd binele decât răul, sunt idealistă, încerc să fiu fată bună, dar asta mă face câteodată naivă.
- Anca, ce vezi tu pe fereastra mașinii?
- Sunt pe autostradă, în aglomerație, tocmai am trecut pe lângă o benzinărie și mă gândesc că înăuntru sunt tot felul de lucruri de mâncare, că e 9 dimineața și că eu nici cafeaua n-am apucat să o beau.
- În fiecare zi te trezești așa devreme?
- Când filmez, mă trezesc mereu la 5, pe la 6 trece mașina să mă ia, pe la 8 sunt deja pe set. Dar zilele de filmare nu sunt la fel, uneori filmez până seara, alteori, ca azi, am de tras o singură secvență, pe la 8:30 eram deja gata. Dacă am spectacole de teatru care se termină la 10 seara, trebuie să-mi dozez energia și să fug la somn, ca să pot fi iar în picioare la 5.
- Deși oamenii treziți de dimineață sunt mai degrabă morocănoși, tu ai un zâmbet cât carul mare.
- Ah, păi nici eu nu fac excepție. Amorțeala de dimineață trece cu cafea, cu încă o oră de somn furată în mașină, până ajung, sau cu o melodie frumoasă ascultată în căști. Azi, am ascultat George Michael - Amazing.
- Sau cu puțin soare...
- Cu soare e și mai bine. Important e să găsești resurse să-ți placă ce faci și când e groaznic de frig.
- Cu ce ești îmbrăcată acum, Anca?
- Jeanși și o bluză oarecare. Pe stradă aș trece neobservată.
- Te-ai dat cu ruj?
- Nu-mi bat capul cu așa ceva dimineața. Mă machiez destul la filmări și la teatru, în timpul liber nu-mi mai vine să mă dau cu nimic, deși ador rujul roșu.
- Unde te mai putem vedea la teatru? Se mai joacă "Pescărușul"?
- Nu se mai joacă, din păcate. A fost un spectacol extraordinar, cu o distribuție de excepție. Între timp, am devenit angajata Teatrului de Comedie, oamenii pot să mă vadă acum în "Mult zgomot pentru nimic", pus de Andrei Șerban, un Shakespeare foarte inventiv, și în "Totul în grădină", în regia lui Victor Ioan Frunză.
- E important pentru tine să faci și teatru?
- La 5 ani, când spuneam că o să mă fac actriță, nici nu visam la cinema sau TV. Mă vedeam doar pe scenă. Sunt fericită că până acum, în pauzele de filmări am reușit să scot și premiere și să am întâlniri cu regizori importanți.
- Tu de ce te-ai făcut actriță, Anca?
.
- Ca să schimb în bine starea de spirit a oamenilor. Sunt făcută din emoție, sunt fericită dacă reușesc să transmit din ea și celui care mă privește.
- Televiziune, teatru și, de anul ăsta, și un film, Doing Money, produs de BBC. Nu arată rău agenda ta!
- Sunt foarte bucuroasă de acest film. După proba pe care am dat-o, a doua zi am și zburat spre Belfast să o cunosc pe regizoare. Acolo au avut loc și filmările. E povestea unei românce răpite de alți români (jucați de Dragoș Bucur și de Cosmina Stratan) și obligată să se prostitueze. Filmul pleacă de la o situație reală. Ana, care e de o vârstă cu mine, există cu adevărat, acum e bine, în măsura în care mai poți fi bine după ce ești maltratată, supusă abuzurilor și actelor sexuale forțate. Cu toate astea, filmul nu e un documentar, ci e tratat în termeni ficționali.
- Nu ți-a fost greu să joci ceva atât de diferit?
- Ba da, dar cu rolurile grele simți că trăiești cu adevărat. Rolul ăsta a fost o experiență cât pentru o viață întreagă. Să știi că cineva a trecut prin așa ceva și că a fost destul de puternic încât să meargă mai departe te face să te gândești la lucrurile care au, cu adevărat, valoare. Ana e una dintre cele mai puternice femei pe care le-am cunoscut.
- Cum lucrezi în Occident, Anca? Ai un agent?
- Nu a fost nevoie, fiindcă echipa a venit și a făcut castingul în România. Voiau ca actrița să fie româncă. Dar acum, că filmul e gata și urmează premiera, se pot întâmpla multe. Săptămâna viitoare voi zbura la Londra, fiindcă au loc o primă proiecție a filmului pentru presă și o serie de interviuri. La început de noiembrie, "Doing Money" va intra și pe micul ecran.
- Ți-ai pregătit rochia de premieră?
- Tot timpul m-au stresat lucrurile astea. Acum sunt și în filmări, plec și în turneu cu teatrul la Iași și la Suceava, sper să găsesc câteva zile să mă ocup și de rochie.
- Până atunci mai e puțin timp. Ce să-ți doresc?
- O cafea bună și-un telefon care să-mi dea o veste (nu spun ce).
- Așa să fie, atunci!
Foto: SORINA ANDREICA