Toamna e un doctor bun

Ilie Tudor
- Învățați să priviți natura cu o atenție specială. Prive­liș­tile comune, peste care privirea noastră alunecă, de­vin inepuizabile surse de energizare interioară, atunci când ne uităm la ele conștient. Frumusețile anotimpului se trans­formă în medicamente. -

Suntem în momentul de grație al toamnei. Copa­cii dau un ultim și dramatic spec­tacol de culori și de nuanțe, cerul devine tot mai al­bastru, în timp ce razele soarelui capătă culorile aurului topit. Pă­du­rile răspândesc arome de frunze căzute, iar prin livezi mai miroase a mere ionatane și a gutui. Toamna este deopotrivă ano­tim­pul adormirii naturii, dar și al vitalității. Acum, natura ne pune la dispo­ziție nu doar resurse pentru a supraviețui din punct de vedere fizic (prin bogăția de legume, semințe și fructe), ci și resurse pentru a supraviețui sufletește, pentru a ne regăsi echilibrul, contemplând frumusețea măruntă a lumii în care trăim. Dincolo de conotațiile poetice ale peisaje­lor și ale atmosferei de toam­nă, există studii foarte serioase, semnate de psiho­logi și de medici, care ara­tă că fiecare culoare a naturii, razele soarelui, mi­rosurile ori chiar frigul din timpul toamnei au efecte terapeutice, atunci când sunt folosite în mod înțelept. De fapt, arta de "a supraviețui" în fiecare anotimp este arta de a ști cu precizie să-i găsești avan­tajele și, de ce nu, frumusețea, și de a beneficia de ele.

Culorile toamnei: roșu, galben, albastru

Pentru majoritatea celor care trăiesc în oraș, toam­na este anotimpul cenușiului, al nuanțelor șter­­se și deprimante, adică exact pe dos față de ceea ce se petrece în mijlocul naturii, unde are loc cel mai grandios spec­ta­col coloristic. În arbori se în­trec galbenul și roșul aprins al frunzelor, pe jos, co­vorul de frunze uscate capătă pe zi ce trece culori maronii, nuanțe de argilă și de pământ. Pentru sen­sibilitatea oamenilor, ale căror sen­zații sunt consti­tuite 70% din ima­gini și culori -, bucu­ria dată de spectacolul toamnei este, pur și sim­plu, o nece­si­ta­te, pe care trebuie să o în­țe­legem și să ne-o însușim.
* Roșul frunzelor - este o culoare cât se poate de în­viorătoare. Contemplarea ei conștientă induce trăiri și senzații cum ar fi pofta de viață, dorința de acțiune, bu­cu­ria de a trăi, curajul. Prin­tre tulbu­rările vindecate de culoarea roșie se nu­mără: anxie­tatea, depre­sia, sensibilitatea la frig, lipsa poftei de mâncare, hipotensiunea.
* Galbenul auriu - este o culoare a bunei dispoziții, a inspirației, a puterii de realizare; ea conferă o stare de calm (dar nu de pasivitate), îm­plinire, optimism. La fel ca roșul, este indicată con­tra depresiei, a fricii fără motiv, a asteniei. Are efecte salutare în tratarea bolilor diges­tive și dermatologice care apar pe fond psihic.
* Galbenul argilos - cu nuanțe apropiate de cele ale pământului, este o culoare relaxantă, plină de calm. Conferă stabilitate psihică, o anumită sta­re de mulțu­mire și confort, o senzație de forță vi­tală.
* Cerul de toamnă - are un albastru de o pro­funzime și o curățenie nemaiîntâlnite în alt ano­timp. Simpla pri­vire, vreme de zece minute pe zi, a cerului în această pe­rioadă are virtuți nebă­nuite de purificare a psihicului și minții, înlăturând stările de tensiune, de angoasă ori de depresie. Privitul direct al cerului, atunci când soarele nu este foarte puternic, are efecte foarte bune și asupra ochilor (la fel ca soarele de toamnă, despre care vom vorbi imediat). O cură de zece zile minimum, în care pri­vim vreme de 15-20 de minute cerul, crește rezistența la oboseală a ochi­lor, mărește acuitatea vizuală, înlătură migre­nele produse de suprasolicitarea vederii.

Doctorul Soare

Este o bună cunoștință a noas­tră încă din timpul verii. Atunci când soarele este foarte puternic, cel mai mult beneficiază pielea. Toam­na, când soarele s-a mai îmblânzit, ochii, care sunt mai sensibili, sunt cei care se pot bucura în voie de efectele binefăcătoare ale razelor solare. Privitul soarelui la ră­sărit este un adevărat medicament ocular. A fost ela­bo­rată chiar o gimnastică oculară care folosește efectele soare­lui, gimnastică pe care este foarte bine să o facem acum, în timpul toamnei. Nu avem nevoie decât de o fe­reastră orientată spre răsărit sau spre apus, de o zi senină și de câteva minute libere. Pri­mul exercițiu pe care îl vom prezenta se poate face doar la răsăritul sau la apusul soarelui, iar cel de-al doi­lea - ori­când, dar este mai eficient atunci când este execu­tat în aer liber, sub bătaia directă a soarelui.

Exercițiul de energizare a ochilor prin aportul direct de energie solară

1. Chiar la răsăritul soarelui vom deschide larg fereas­tra, care este necesar să fie ori­en­­tată spre est, și ne vom plasa cu ochii astfel încât să se afle în bătaia ra­zelor so­lare. Închidem ochii, ne rela­xăm pleoa­pele și mușchii feței (vreme de circa două minute), apoi balansăm ca­pul lateral, stânga-dreapta, îndrep­tân­du-ne privirea cât putem de "în sus" (vreme de circa trei minute); în final, rămânem cu ochii închiși două minute, conștien­tizând energizarea puternică a ochilor și a zonei frunții. Acest exercițiu înlătură oboseala ocu­lară, anumite tul­burări de vedere, eli­mină stările de con­trac­tură, de ten­siune de la nivelul capului.
2. Un exercițiu complex (în ciuda aparentei sale sim­plități), care presu­pune și o mă­rire extraordinară a capacității de con­centrare, este următorul: privim soarele abia răsărit (la două-trei minute după răsărit) vreme de un minut, apoi închi­dem ochii și căutăm să evocăm în minte cât mai clar imaginea văzută, fără să ne gândim la nimic altceva. Atunci când "pierdem" imaginea clară a soarelui, deschidem ochii și cău­tăm să-i vedem din nou discul, cât mai clar, și să-l reținem ca imagine, după care închidem ochii și reluăm vizua­lizarea interioară. Acest exercițiu se face minimum șapte minute (dar nu mai mult de zece minute în primele două săptămâni de prac­tică), căutând să ne concentrăm doar asupra imaginii soarelui, eliminând orice altă imagine sau gând parazit. Important: acest exercițiu nu se face niciodată atunci când soarele este puternic, deoarece razele solare pot produce leziuni puternice ale celulelor fotosensibile ale ochiului.

Exercițiul de captare a energiei solare prin palme

În picioare, cu corpul perfect drept și tălpile paralele, dispuse la o lățime de umeri una de cealaltă, ridicăm mâi­nile deasupra capului, perfect vertical, fără a fi flexate din cot, cu palmele paralele. Ne relaxăm în această poziție cât mai profund și căutăm să simțim energia soa­relui, captată prin palme, cum se scur­ge în corp. Con­comitent, contractăm sfincterul anal, blo­când astfel scurgerea energiei din corp. Menținem a­ceas­­tă poziție atât cât ne este comod, după care re­venim cu mâinile pe lângă corp, fără gesturi bruște. Vom rămâne cu ochii închiși și vom simți fine vibrații bioenergetice în corp și mai ales la nivelul palmelor. În continuare, adu­cem palmele la ochi, pe care-i vom acoperi complet cu ele, fără însă a presa globii oculari. În acest timp, întredes­chi­dem ochii și simțim transferul de energie curativă, solară, de la palme spre ochi. Este un exercițiu foar­te util pentru ochii obosiți, pentru persoanele care lucrează la calculator și privesc vreme înde­lun­gată ecranul. Cu aju­torul său au putut fi stopate afecțiuni cum ar fi miopia progresivă, hipermetro­pia ș.a. Este un exercițiu foarte des folosit în Occi­dent, fiind cunoscut sub numele de "palming". Cu energia curativă captată astfel de palme se pot face pase bioenergetice asupra oricărei zone din corp, în scopul autovindecării.

Cura cu frig

Greu de crezut, dar și inamicul numărul unu al dimineților brumate de toamnă ne poa­te deveni prieten. La fel ca în ho­meopatie, în cantități mici, frigul este un ve­ritabil medicament, sti­mu­lând sistemul imunitar, cres­când rezistența organismului la variațiile de climă, mărindu-ne to­nusul psihic. Tendința multor oa­meni de a se feri bolnă­vicios de orice pală de aer rece este un obicei cât se poate de nesănătos, care îm­piedică organismul să-și exer­cite funcțiile nor­ma­le, deoarece astfel este ținut într-un fel de seră.
Cel mai bun este, în te­rapie, frigul de dimineață, de care ne vom bucura după anumite reguli. Re­gu­la nu­mă­rul unu este să nu facem plimbări în aer rece poluat, ci să căutăm, pe cât posi­bil, ae­rul parcurilor și al locuri­lor retrase, fără gaze de eșa­pament și alte noxe, deoa­rece combi­nația frig-polu­are este cât se poate de no­civă pen­tru apa­ratul respirator. A doua regulă impor­tan­tă este ca plimbările să fie în pas vioi, pentru a da cor­pu­lui posi­bi­li­t­atea să se încălzească de la sine, așa încât să simțim frigul, dar să nu suferim ori să ne lăsăm copleșiți de el. În fine, cura de frig va fi abor­dată gra­dat, fără să fa­cem la început plimbări prea lungi, ci atât cât ne sim­țim bine și ne putem adapta la temperatura mai scăzută fără probleme. Ne vom îmbrăca ușor, dar nu cu haine foarte sub­țiri. Dacă nu avem timp pentru acest trata­ment zil­nic, este suficient să îl facem în zilele de weekend, iar re­zultatele, vom vedea, sunt surprinzător de bune. Princi­pa­lul scop al acestei terapii este insta­larea "termostatului" organismului, astfel încât el să se poată adapta perfect la anotimpul rece, care își face de acum simțită tot mai mult prezența. Această reglare va atrage după sine un tonus psihic ridicat, o creștere a pu­te­rii de muncă și a bunei dispoziții și, nu în ultimul rând, o rezis­tență mult mai ma­re la bolile frigului (răceli, reu­matism etc.). Să ne bucurăm și de frig, așadar!