O boală populară - ARTROZA

Rodica Demian
- Se află în topul celor mai răspândite afecțiuni. Zeci de milioane de oameni se vaită de dureri la încheieturi. În cazurile ușoare, se rezolvă cu tratamente. În cele grele, se ajunge la cuțit -

Să fugi după un autobuz care tocmai plea­că din stație, să te piepteni sau să desfaci capacul unui borcan - nicio problemă pentru oamenii cu articulații sănătoase. O fac, pur și simplu. Dar pentru pacienții cu artroză avansată, astfel de "mărunțișuri" zilnice reprezintă o adevă­ra­tă provocare. Pentru că simt dureri la fiecare miș­care a încheieturii res­pec­tive. Artroza este o boală popu­lară. Un studiu efectuat recent arată că doar în Franța sunt afectate 8,5 milioane de persoane. Cel mai mult "suferă" ge­nunchii, urmați de umeri, mâini și șol­duri.

Un proces care evoluează lent
Dar ce este, mai exact, ar­troza? O afecțiune ce poate fi ilustrată în felul următor: car­ti­lajul poate fi comparat cu o an­velopă de mașină care se to­cește pe dinăuntru și care se rotește, în cele din urmă, direct pe jantă, adică pe os. Factorul declan­șa­tor poate fi o com­ponentă genetică, o soli­ci­tare de­fectuoasă sau o su­pra­so­licitare a cartilajului - prin rup­tură de ligamente, deterio­rarea meniscului, pi­cioare strâmbe (în formă de O), sportul practicat dincolo de limite, obezitate.
La început, articulația afec­tată doare numai când este reso­licitată după o pauză prelungită. Dar odată cu des­compunerea progresivă a cartilajului, pro­blemele se pot înrăutăți, iar uneori se ajunge chiar la in­flamații și hemoragii la nivelul articu­lației.

Încheieturile au nevoie de hrană
Indiferent dacă escaladați munții fără probleme sau dacă încheieturile dvs. "scârțâie" deja, articu­lațiile trebuie puse în mișcare, altminteri, "amorti­zoarele" lor devin fragile și casante. Cartilajele nu au o alimentare cu sânge proprie și substanțele nu­tritive din lichidul sinovial ajung la ele doar prin­tr-o activitate fizică. La un genunchi deja vătă­mat sau la un șold dureros sunt ideale sporturile mai puțin solicitante, precum plimbarea sau înotul. În plus, experții recomandă antrenamentul țintit al acelei musculaturi care susține (sprijină) articulația - de exemplu prin gimnastică medicală sau exer­ciții speciale de rezistență.
Și pentru că suprasolicitarea este la fel de dău­nă­toare ca lipsa completă de solicitare, dozarea este foarte importantă. Pot evita suprasolicitarea nu per­soanele ce devin active fizic doar ocazional, ci cele ce se antrenează în mod regulat, de 2-3 ori pe săp­tămână.

Slăbitul vindecă supliciul
Fiecare kilogram în plus pe care-l cărăm cu noi, împreună cu sacoșele grele, doldora de cum­­­pă­ră­turi, înrăutățește situația. Reduceți, deci, caloriile și slăbiți. Studiile arată că scăde­rea în greutate contribuie din plin la calmarea dure­rilor. Dar ki­logramele în plus nu se rezumă doar la amplifi­carea presiunii asupra articu­lațiilor. În țesutul adipos se formează substanțe semna­li­zatoare, care favorizează procesele de descom­punere din cartilaj.
Persoanele cu un index de greutate peste 30 prezintă un risc de artroză de 4 ori mai mare decât cele cu greutate normală.

Auto-tratament la dureri ușoare
De regulă, artroza evoluează lent, pe parcursul multor ani. La început, când încheietura trosnește doar și se "poticnește" ușor, evoluția bolii poate fi încetinită sau chiar stopată, prin miș­care bine do­za­tă. În cazul durerilor ușoare, se recomandă aplicarea lo­cală de cata­plasme cu brânză de vaci și comprese reci. Dar și arnică, sub formă de gel sau de granule. În cazul durerilor cronice, mai puțin acute, re­mediul ideal este căldura, pen­tru că sti­mu­lea­ză irigarea sangvină și, deci, pro­cesele de vindecare proprii orga­nis­mu­lui.

Următorii pași terapeutici
Dacă procesele inflama­torii pro­duc dureri chinui­toare, atât în stare de repaus, cât și la so­licitare, se reco­man­dă trata­mentul cu anti­reumatice ne­ste­­roidiene, pre­cum Ibu­pro­fe­nul sau Diclo­fenacul. Aces­te medi­camente trebuie luate numai după mese și sunt dozate de medi­cul curant, în funcție de greu­tatea corpo­ra­lă. De regulă, se admi­nis­trea­ză 3 sau 7 zile, iar în evolu­țiile cro­nice, este posibil și un tratament prelungit, de câ­teva luni, sub control medical.
În cazul unor inflamații puternice, cu hemora­gii, se poate apela la in­jecții cu cortizon în în­cheie­tura afectată. Dar numai de trei ori, pe par­cursul trata­men­tu­lui, de­oarece cor­tizonul poate provoca pro­ce­se de des­com­punere în oasele a­flate în ime­­­diata apro­piere.

Un supliment reușit: acupunctura
În cazul artrozei la ge­nunchi și la articulațiile ver­tebrale, terapia con­ven­țio­nală poate fi completată, cu suc­ces, cu acupunctură. Utile sunt, de aseme­nea, și injec­țiile cu acid hialuronic, în cazul artrozei la ge­nunchi. Îm­potriva artrozei la șold, în schimb, acestea stau, încă, sub semnul în­trebării.

Și fizioterapia este bună
În funcție de gravitatea bolii, fizio­terapia poate fi un ajutor de nădejde. Drenajele de limfă ajută la dezumflarea încheieturii. Electroterapia amplifică procesele de metabolism și, deci, influențează po­zitiv regenerarea. În plus, pentru a cruța articulația, se recomandă gimnastica medicală și terapia manuală, în vederea evitării solicitării și mai mari a articulațiilor. Deși nedemonstrată încă științific, terapia cu câmpuri magnetice s-a dovedit a fi utilă în numeroase cazuri, favorizând reducerea infla­ma­țiilor și o ameliorare a mobilității articulare.

"Reparații" minimal invazive
Și dacă tratamentul convențional nu e suficient? Vătămările mai ușoare ale cartilajului pot fi rezol­vate prin intervenții chirurgicale - la genunchi, de pildă, prin transplantul de cartilaj. Se prelevează celule cartilaginoase de la pacient, se realizează culturi în laborator și se reimplantează. În cazul unor deteriorări mai serioase ale amortizorilor, se apelează la microfracturare: chirurgul îndepărtează cartilajul deteriorat și străpunge osul aflat dede­subt. În felul acesta, celulele stem ajung din sânge în locul deteriorat pe care îl umplu cu țesut fibro­cartilaginos. Acest cartilaj "de înlocuire" nu rezistă la solicitări mari, precum cel original, dar mai poate proteja genunchiul vreme de câțiva ani.

Ultima soluție: încheietura artificială
De regulă, procedeele amintite anterior nu se pot aplica persoanelor mai vârstnice, cu articulații afectate pe suprafețe mari. În cazul acesta, soluția o reprezintă proteza. Și există o regulă: implan­turile se fac cel mai bine după 60 de ani.

Autoterapie neinvazivă
Pentru calmarea durerilor ușoare se recomandă:
* Bandaje: Solicitarea unei articulații bol­nave nu poate fi evitată permanent. Bandajele o susțin.
* Plasturi: Se lipesc ușor și calmează durerile produse în timpul mișcării. Pentru că susțin func­ționarea mușchilor și a articulațiilor și activează sistemul limfatic.
* Homeopatia: Preparate combinate cu rodo­drendon și ruginare (Ledum palustre) cal­mea­ză durerile. La fel și Rhus toxicodendron D6.
* Alifii: Gelul cu ibuprofen are efect antiin­flamator și calmant. Celor care preferă fitoterapia li se recomandă o alifie cu tinctură de flori de arnică sau de brustur. Dar și ca­taplasmele calde cu argilă vindecă.
* Stimulare electri­că: Poate fi făcută acasă, cu ajutorul unei benzi cu electrozi mici, care se apli­că pe articulație. Im­pul­surile cu frecvență redusă sunt transmise fibrelor ner­voase hiperactive din stratul superior al pielii și calmează durerea.