În sezoanele reci (iarna, început de primăvară și sfârșit de toamnă), multe persoane, indiferent de vârstă (îndeosebi copiii peste 2 ani și vârstnicii de peste 65 de ani), acuză o stare patologică gravă, cu inflamații ale căilor respiratorii și crize spontane care determină dificultăți în inspirarea și evacuarea aerului din plămâni (dispnee). Acesta este astmul bronșic, o boală pulmonară în care bronhiile se contractă, se îngustează treptat și nu permit accesul în plămâni a unei cantități suficiente de aer și de oxigen.
Boala afectează, în prezent, circa 100 milioane de persoane la nivel mondial și peste 1 milion în România. În țara noastră, numărul copiilor afectați de astm bronșic este de circa 400.000, mai mulți băieți decât fete. Aceștia nu mai pot practica exerciții fizice, nu pot face sport și sunt afectați din punct de vedere psihic.
Cauzele astmului
Principalii factori declanșatori ai astmului bronșic sunt: condițiile agresive de climă (frig, ceață, vânt, aerul rece de iarnă), pătrunderea în plămâni a unor agenți alergici (praful de casă, mucegaiuri, fulgi, pene, puf, mătreața și părul animalelor, insecte, fibre de bumbac și lână, pulberi, detergenți), precum și infecțiile cronice, ca urmare a pătrunderii în căile respiratorii superioare (sinusuri nazale) și în plămâni, a unor bacterii și virusuri care întrețin inflamațiile bronșice.
În ultimul timp s-a stabilit că cei mai periculoși declanșatori ai astmului sunt acarienii, rude microscopice ale păianjenilor, care se găsesc în praful din casă și se hrănesc cu resturile minuscule de epidermă umană. Asemenea acarieni există, în număr de milioane, chiar și în cele mai curate locuințe, fiind localizați în covoare, saltele, perne și pilote.
Nu sunt de neglijat gazele de eșapament, poluarea aerului, fumul industrial, pesticidele, detergenții, parfumurile, substanțele chimice, consumul unor fructe nespălate, pește conservat și ouă învechite, precum și unele medicamente de sinteză chimică (ibuprofen, aspirină), inclusiv penicilinele, care pot duce la un atac astmatic violent. Un loc de frunte îl ocupă fumul de țigară,dăunător la orice vârstă, mai ales la copii și la femei gravide, întrucât crește riscul apariției wheezing-ului (șuieratul respirator).
La acești factori declanșatori se mai adaugă eforturile fizice prea mari la alergări în spațiul liber, ascensiuni și sporturi de performanță, stresul, traume psihice, certuri, emoții puternice, oboseală. Un rol important îl au și unele afecțiuni, ca polipii, rinita alergică, sinuzita, amigdalita, bronșitele, tuberculoza, deviația de sept, infecțiile dentare și paraziții intestinali. Se vor lua în considerație și factorii ereditari, știind că persoanele care au rude bolnave de astm sunt mai predispuse la îmbolnăvire.
Există unele profesii care pot favoriza apariția astmului bronșic: lucrători în industria de detergenți, în fabrici de mase plastice, îngrijitori de animale, veterinari, tâmplari, brutari, profesori, personal medical.
Simptomele astmului
Ca manifestare, există mai multe tipuri de astm (bronșic, cardiac, dispeptic, profesional, alergic, infecțios etc.), cel mai răspândit fiind astmul bronșic. Simptomele pot fi ușoare sau severe, uneori lipsind cu desăvârșire. Debutează încă din copilărie sau din primii ani ai adolescenței și pot continua de-a lungul întregii vieți. Cel mai adesea este blocată trecerea aerului în plămâni, iar pacientul simte o apăsare violentă la nivelul pieptului, cu crize de sufocare și nevoie de mai mult aer proaspăt și, adesea, intră într-o stare de anxietate, cu panică, la ideea morții imediate, prin asfixiere. Accesele reversibile de sufocare, cu senzația lipsei de aer, au o durată de la câteva minute până la câteva ore, fiind mai frecvente în timpul somnului. Din această cauză se declanșează tusea cu expectorație, hipersecreție, edeme și spasme ale musculaturii netede din bronhiole. Inspirația este lentă și dificilă (dispnee), chiar dacă se face cu gura deschisă, iar expirația este mai greoaie, prelungită și șuierătoare (wheezing). Crizele astmatice se pot repeta de câteva ori pe zi, după care urmează o perioadă de calm relativ, cu respirație aproape normală, adesea înșelătoare. Pot interveni și stări permanente de tuse, cu expectorație și dispnee. Când crizele de sufocare se prelungesc sau se repetă la intervale scurte, apar transpirații reci, cianozarea pielii din lipsă de aer, tahicardie, anxietate și chiar deces, prin insuficiență respiratorie sau cardiacă.
La copiii școlari și sub vârsta școlară, astmul bronșic se asociază cu rinita alergică (curge nasul), ambele afecțiuni se amplifică reciproc, ca un factor agravant pentru evoluția bolii. Astmul infantil se vindecă la adolescență, dar cel apărut la adolescență poate să persiste toată viața. Din nefericire, diagnosticarea precisă a bolii la copii este dificilă, deoarece aceleași simptome pot fi cauzate de unele răceli puternice, cu strănut, tuse și respirație dificilă. Ca urmare, copilul simte o apăsare violentă la nivelul pieptului, nu are aer suficient, nasul este înfundat, ochii iritați, tușește și strănută în timpul nopții, la joacă și la urcarea scărilor. În formele acute, la copii apar cianoze ușoare, febră de 38-39°C, secreții nazale abundente, deformații toracice, unghii sticloase, alergii, fotofobie, lăcrimare, dermatită atopică, emfizem și insuficiență cardiacă.
Tratamente cu plante
Se fac atât pentru crizele spontane, cât și pentru vindecări de fond. Aceste tratamente vor asigura creșterea rezistenței organismului, suprimarea crizelor astmatice prin dilatarea bronhiilor, fluidificarea secrețiilor cu expectorație și vasodilatația coronariană, care scade presiunea sângelui și creează un echilibru în organism.
Rețete pentru uz intern
* Infuzie din muguri de brad, pin, plop negru sau mesteacăn. Au acțiune antiinflamatoare, antiseptică și de restabilire a elasticității țesutului pulmonar.
* Infuzie din flori de coada-șoricelului, mușețel sau roiniță. Au proprietăți antispastice, bronhodilatatoare și calmante în timpul crizelor.
* Infuzie din flori de lumânărică, busuioc, salcâm, sulfină și petale roșii de trandafir, îndulcite cu miere. Au proprietăți emoliente, expectorante și spasmolitice în calmarea crizelor.
* Infuzii din flori de podbal, patlagină, soc sau mac roșu, gălbenele și lavandă. Au acțiune emolientă și expectorantă.
* Infuzie din isop, sunătoare și trei-frați-pătați. Are efecte expectorante și bronhodilatatoare.
* Decoct din fructe de fenicul, anason sau chimion (câte 2 linguri cu amestec, fierte în 250 ml lapte), în cure de 7 zile consecutive. Au efecte expectorante.
* Decoct din ceapă roșie sau usturoi (25 g fierte în 200 ml lapte, timp de 15 minute) din care se bea câte o cană pe zi, într-o cură de 10 zile.
Rețetele autorului
* Decoct din frunze de podbal, pătlagină, salvie, flori de coada-șoricelului, mușețel și lumânărică, isop, cimbrișor și fructe de fenicul: 1 lingură cu amestec în părți egale, la 250 ml apă, se fierbe 2-3 minute, se infuzează în vas acoperit 10 minute. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi într-o cură de durată.
* Tinctură din amestec de podbal, patlagină, valeriană, cimbrișor, dafin, plante puse la macerat în alcool de 40°. Se iau câte 50 de picături, de 3 ori pe zi, între mese, timp de 2 luni pe trimestru.
* Vin tonic, din frunze de patlagină, dafin, sunătoare sau roiniță (câte o linguriță din fiecare, macerate 10 zile, în 1 litru vin alb). Se păstrează în sticle bine închise și se consumă câte 2 păhărele zilnic.
* Sirop din ceapă roșie (500 g bulbi se dau prin mașina de tocat și se fierb în 750 ml apă până scade la jumătate); se strecoară prin tifon, se adaugă 200 g zahăr și se fierbe din nou până la consistența siropoasă. Se adaugă 2 linguri miere de albine. Se iau zilnic câte 3-5 linguri.
Tratamente externe
* Inhalație, înainte de culcare, cu infuzie de mușețel (2 linguri flori la 250 ml apă), amestec de salvie, flori de tei, coada-șoricelului și semințe de mărar, luate în cantități egale, sau cu uleiuri eterice de brad, pin, molid, mentă, isop, salvie (5 picături, turnate în 250 ml apă clocotită). Au efecte antiinflamatoare, antiseptice și de degajare a bronhiilor.
* Comprese cu oțet și apă fierbinte aplicate seara la culcare.
* Cataplasme calde pe piept, cu făină de muștar sau de in, și pe spate, cu terci de ridichi negre rase, aplicate seara, înainte de culcare.
Tratamente cu produse din miere
* Mielită făcută din miere de albine, hrean ras și zeamă de lămâie. Se ia câte o linguriță, de 2-3 ori pe zi, urmată la 15 minute de un ceai din fructe de fenicul.
* Mielită din muguri de conifere, rădăcini de tătăneasă și iarbă-mare, macerate, în cantități egale, cu miere de albine. Se ia câte o linguriță, de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese.
* Mielită cu amestec de ghimbir, ceapă roșie și tinctură de busuioc, consumată zilnic, timp de 3-4 săptămâni.
* Sirop englezesc preparat din 200 g miere de albine, cu o ceapă tăiată felii. Se consumă câte 3-4 linguri pe zi (la adulți) și 3 lingurițe la copii, înainte de mese.
* Tinctură de propolis amestecată cu miere și lăptișor de matcă. Se iau câte 2 linguri pe zi, dimineața și seara. Are efecte în reducerea frecvenței atacurilor de astm.
Regimul alimentar
Va consta dintr-un supliment de crudități, legume proaspete (morcov, țelină, spanac, hrean ras, salată, pătrunjel, varză albă și roșie, cimbru, ceapă fiartă în lapte, usturoi, hrean). O mențiune specială pentru ridichile albe, roșii și negre, bogate în vitamine și în săruri minerale. Zilnic se vor consuma 50-100 g ridichi proaspete, tăiate în felii sau rase, macerate timp de 24 ore în zahăr sau miere de albine; din siropul rezultat se iau câte 4-6 linguri pe zi până la vindecarea astmului bronșic, a bronșitei și tusei.
* Se recomandă: lapte acru, iaurt, brânză albă, pește, cartofi, pâine integrală, grâu încolțit, tărâțe de grâu cu miere și măr ras, fructe proaspete (mere, struguri, afine), cură cu boabe de ienupăr (cu proprietăți balsamice) sau aloe. În perioadele de crize se indică a se lua zilnic câte 3 linguri cu ulei de măsline sau de porumb.
* Foarte eficientă este o cană cu lapte cald (250 ml) care se fierbe cu 1 linguriță semințe de fenicul, având efecte antibronșice, expectorante și antiseptice.
* Vinul roșu natural (un pahar de 125 ml zilnic) este eficient în tratarea astmului alergic la vârstnici, întrucât provoacă formarea antihistaminei.
* Se evită: carnea de vită, porc și oaie, ouăle, conservele de carne sau pește, crustaceele, mâncărurile grase, căpșunile, ciocolata, aditivii alimentari (conservanți, aromatizanți, modificatori de gust etc).
Regimul de viață
Se recomandă, dacă este posibil, izolarea bolnavilor de restul persoanelor din locuință. Bolnavul să locuiască într-o încăpere bine aeristă și încălzită, cu aerul umidificat prin întinderea, pe calorifer sau scaune, a două prosoape umezite cu apă. În timpul crizelor se deschide fereastra, iar bolnavul va fi pus în stare de repaus fizic și psihic, stând pe un scaun, cu brațele încrucișate pe piept și capul aplecat în față; pe ceafă și torace se va aplica o compresă cu apă caldă. La copiii astmatici se fac masaje pe spate cu un prosop înmuiat în apă caldă și puțin oțet.
Bolnavii vor face zilnic o cură de aer, cu plimbări lente, evitând zonele poluate. Dimineața și seara vor face exerciții de respirație controlată, timp de 3-5 minute. Pentru a mări rezistența organismului și fortificarea plămânilor, în cursul zilei se vor face băi de soare, exerciții fizice și sporturi mai ușoare (volei, înot, baschet), de două ori pe săptămână. La nevoie, se va ține la nas o batistă impregnată cu esență de lavandă. Seara, la culcare, sunt indicate băi calde (39°C) timp de 10-15 minute, generale sau de mâini și picioare. De asemenea, sunt eficiente compresele calde cu apă și oțet, ținute timp de 30 minute pe piept, urmate de masaje în lungul coloanei vertebrale, începând de la ceafă până în zona lombară.
Pentru a elimina factorii favorizanți ai astmului bronșic agravat, se vor îndepărta din locuință covoarele, pernele de puf și animalele de casă (pisici, câini). Se poate efectua chiar un schimb de locuință, a locului de muncă sau chiar a localității de domiciliu, dacă acestea sunt situate într-o zonă intens poluată atmosferic, cu pulberi sau gaze toxice.
Tratamente balneoclimaterice
Sunt recomandate stațiunile situate la altitudini sub 1.000 m, unde se vor face cure cu apele minerale de la Slănic-Moldova, Vatra Dornei și cu apele sulfuroase, slab mineralizate, de la Olănești, Călimănești și Govora. Eficientă este și cura salină de la Turda, Praid, Tg. Ocna și Slănic-Moldova, precum și cure de odihnă, la Predeal, Poiana-Brașov, Păltiniș, Lacul Sărat, Semenic, Eforie, Mangalia și Neptun.
Prof. dr. CONSTANTIN MILICĂ
(Textul de față ne-a fost pus la dispoziție prin amabilitatea Oanei Milică, fiica mult regretatului savant ieșean, pe care revista noastră l-a descoperit mult prea târziu. Mulțumim!)