O rumoare apăsătoare a cuprins lumea largă, huruitul șenilelor de tancuri a devenit un fapt obișnuit, la doi pași de noi, la granița dintre Ucraina și Federația Rusă. Hărmălaie e și dincolo de Atlantic, hărmălaie e și dincoace de Atlantic, Marea Britanie e cu un pas în afara Uniunii Europene, în vreme ce principalele două motoare ale UE, Franța, mai ales, dar și Germania, trec prin perioade de incertitudine la nivel social și politic. N-au trecut decât 10 ani de la intrarea noastră, îndelung sărbătorită, în Uniunea Europeană, că tot mai multe voci se răstesc, din Guvernul și din Parlamentul României, către Bruxelles. Principiile europene au devenit facultative, iar principiul interesului personal a devenit politică de stat, în ciuda protestelor viguroase din ultimele 12 luni. Urmează un an cu alegeri europarlamentare și prezidențiale, deci, e de așteptat ca agresivitatea discursurilor publice să atingă noi niveluri de volum și obrăznicie... E destul de limpede ce va urma, întrebarea e cum vom răzbi noi să ne vedem de ale noastre, cum vom reuși să ne păstrăm mintea limpede și să nu ne lăsăm prinși de această spirală a urii și a dezbinării. Ne-am pus și noi, în revistă, întrebarea aceasta și răspunsul e unul singur: refuzând cu obstinație răul, încercând să vedem și partea plină a paharului, "binele", "pozitivul", rezultatele remarcabile pe care România le înregistrează în zone trecute, adeseori, cu vederea. E suficient să te rupi de hărmălaia din jur și să cauți posibile modele de urmat, situații de echilibru, ca să constați că acea Românie normală pe care o visăm, chiar există. Un râu limpede și curat care curge pe sub apa duhnitoare a politicii. Conducerea României, mai mult încurcă decât descurcă. Grâul țării pare să-și fi aflat singur drumul spre pâinea de toate zilele. Tot mai multe zone din țară își află singure calea spre propășire, creativitatea românilor a explodat în tot mai multe locuri de pe larga câmpie a muncii. Și nu sunt toate astea motive de satisfacție? Lucruri de laudă și de bine, spre care dacă privim, nădejdea ne crește și inima ni se umple de bucurie. Cu cât vom fi mai mulți cei deasupra vremurilor, cu cât vom fi mai mulți cei optimiști, cu cât vom fi mai mulți cei care își fac bine munca, cu cât vom fi mai mulți cei care nu așteaptă "să ne dea" sau "să facă" cei de sus, cu atât mai ușor vom trage țara în direcția cea bună. Inima sus! România adevărată e frumoasă și vie!