Astm
În medicina populară românească se folosea contra astmului "umed" (cu secreții abundente), rădăcina de iarbă-mare (Inula helenium). Planta uscată se măcina în piuă și apoi se administra sub formă de pulbere, câte un sfert de linguriță, de patru-cinci ori pe zi. În astmul "uscat" se ia, ca remediu de urgență, infuzie fierbinte din mentă (Mentha viridis) și roiniță (Melisa officinalis). Infuzia se obține prin punerea câte unei lingurițe din fiecare plantă mărunțită într-o cană cu apă clocotită, unde se lasă vreme de 10 minute, după care se filtrează. Acest preparat se administrează cât mai cald posibil și are efect puternic antispastic și bronhodilatator.
Bronșită
Se tratează cu hrean, care este poate cel mai folosit leac de iarnă în medicina populară românească. Rădăcina lui se dă prin răzătoarea mare, apoi cinci linguri cu hrean ras se amestecă bine cu zece linguri cu miere polifloră și se lasă să stea vreme de patru ore, ca să se înmoaie. Se ia câte o jumătate de linguriță - o linguriță din acest preparat, la intervale de o oră. Fiecare doză se mestecă bine înainte de a fi înghițită.
Febră
Cel mai rapid remediu popular împotriva febrei este iarba de țintaură (Centaurea umbellatum). Se ia câte o jumătate de linguriță cu pulbere, obținută prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea, la 2-3 ore. Este extrem de amară, însă are un efect febrifug surprinzător de rapid și, în plus, ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor.
Guturai (rinită acută)
Cel mai simplu remediu popular este apa caldă cu sare (1 linguriță la un pahar de 200 ml), care se pune în căușul palmei și se trage apoi pe nas, alternativ pe o nară și pe cealaltă, pentru a decongestiona căile respiratorii superioare. În zona Olteniei, se consuma și mult ardei iute, care are un efect antiinfecțios puternic, desfundă nările și crește temperatura organismului (ceea ce ajută la lupta sistemului imunitar împotriva infecției). În zonele de munte se consuma macerat la rece de frunze de mesteacăn (Betula alba): 1 linguriță cu plantă bine mărunțită se lasă la macerat într-un pahar cu apă caldă, vreme de 8 ore, după care se filtrează. Se consumă 2-3 pahare pe zi.
Imunitate
Se face o cură cu vâsc (Viscum album) care crește pe măr sau pe brad. O linguriță cu pulbere de frunze de vâsc se pune la macerat într-un pahar cu apă, de dimineață și până seara, când se strecoară. Se consumă acest preparat, pe stomacul gol, în fiecare dimineață, vreme de 30 de zile la rând. Are efecte puternic imuno-stimulente, fiind eficient nu doar pentru a ajuta organismul în lupta cu infecțiile respiratorii, ci și cu alte boli, cum ar fi tumorile.
Laringită, amigdalită
Se face gargară cu tinctură de arnică (Arnica montana), pe care o găsim în magazinele specializate. Două lingurițe cu tinctură se dizolvă într-un sfert de pahar cu apă, iar cu soluția rezultată se face gargară de 3-4 ori pe zi. Suplimentar, se înmoaie un bețișor de vată în tinctură de propolis și se unge circular zona faringelui. Procedura se repetă minimum de 3 ori pe zi.
Meteosensibilitate
Iarna se manifestă adesea această tulburare, mai ales în zilele cu ceață ori cu fronturi atmosferice joase, care creează un climat mohorât, apăsător. Un leac foarte bun pentru persoanele pe care acest gen de vreme le deprimă, le face astenice ori anxioase, este sunătoarea (Hypericum perforatum). Se administrează sub formă de infuzie combinată, preparată astfel: se pun 3-4 linguri cu iarbă de sunătoare mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ jumătate de litru de infuzie combinată de sunătoare, care se administrează pe parcursul unei zile. Acest preparat calmează fluctuațiile emoționale, conferă o stare de luciditate și de tonus mental.
Pneumonie
În popor, unul dintre adjuvantele cu o eficiență incredibilă este chiar faimoasa mămăligă românească. După ce se face la ceaun, se lasă să se răcească atât cât să poată fi aplicată pe piele, după care se întinde pe zona pieptului. Se face aplicația cu mămăligă cât de caldă se poate suporta, se pune într-un strat gros de două degete pe torace și se ține vreme de 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se șterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat. Un alt remediu extrem de puternic împotriva pneumoniei este uleiul volatil de cimbru (Thymus vulgaris), din care se iau câte 2 picături de trei-patru ori pe zi. Este un antibiotic natural foarte puternic.
Răceală
De la primele semne de răceală se fac următoarele trei demersuri. 1. Se face o baie de picioare cât de caldă puteți suporta, punând în apă sare grunjoasă (3 linguri la litru). 2. Se beau trei căni cu ceai fierbinte de măghiran (Majorana hortensis), plantă-condiment pe care o găsim și în magazinele alimentare. 3. Se consumă cât mai multă ceapă și usturoi, două antibiotice și antivirale naturale extrem de eficiente. Pentru cei care au probleme cu gâtul se recomandă consumarea din belșug a ardeiului iute; pentru cei la care căile nazale și sinusurile sunt sensibile se recomandă inhalarea vaporilor rezultați prin raderea hreanului.
Sinuzită
Cel mai bun leac este hreanul: se rad două rădăcini de hrean prin răzătoarea mare, se pun într-o bucată de pânză roșie, nu prea groasă, care se aplică pe zona frunții și se ține cât mai mult timp (așa încât să nu producă arsuri pe piele). Efectul este imediat: căile respiratorii se vor desfunda, ne va curge nasul, eliminându-se pe cale naturală secrețiile în exces și drenând astfel sinusurile. Procedura se repetă zilnic, vreme de o săptămână. Vindecă chiar și cea mai "încăpățânată" sinuzită. Este contraindicată celor cu pielea foarte sensibilă, care vor putea, în schimb, inhala vaporii dintr-o cană în care s-a pus hrean proaspăt ras.
Tuse
Un leac care nu dă greș: se pun la fiert două cepe de mărime medie, cu tot cu coajă, în jumătate de litru de apă și se țin vreme de un sfert de oră la foc mic. Fiertura astfel obținută se lasă să se răcească puțin, după care se îndulcește cu miere și se bea cât mai fierbinte posibil. Are un gust nu foarte agreabil, dar efectul antitusiv este uimitor de puternic. În zona Buzăului, există o rețetă similară, dar pe lângă cele două cepe se pun la fiert și zece nuci sfărâmate, cu tot cu coajă. Acest ultim remediu este foarte bun în tusea cu multe secreții (taninul din coaja de nucă are efect astringent).