- Ura manifestată de PSD-ALDE față de Augustin Lazăr este reacția naturală a unei puteri autoritare față de orice personalitate publică independentă care nu i se supune. Domnul Lazăr nu a ezitat nici o clipă să critice dur inițiativele PSD-ALDE privind destructurarea statului de drept, fie că era vorba de OUG 13 sau de modificările aberante aduse legislației penale. După revocarea mult prea grabnică a Laurei Codruța Kövesi, el a rămas ultimul conducător de instituție care militează deschis pentru statul de drept. Recent, i-a încurajat pe procurorii DNA să continue lupta împotriva corupției și l-a numit ca șef interimar al instituției pe Călin Nistor, fost colaborator apropiat al doamnei Kövesi. Singura care îi mai ține companie, în surdină, este președinta ÎCCJ Cristina Tarcea, supusă și ea presiunilor ordonate de PSD și coordonate de ministrul justiției. Cei doi au devenit țintele înverșunării puterii pentru că împiedică ocuparea totală a pozițiilor importante din justiție de către magistrați supuși politic. Dragnea și-a impus oamenii la DIICOT și în fruntea CSM, unde tronează Lia Savonea, care nu a făcut nici un secret din ostilitatea sa față de DNA, de domnul Lazăr și față de Cristina Tarcea. Totodată, secția de judecători a CSM este dominată de personaje problematice, fie datorită afinităților cu pozițiile promovate de Antena3, fie datorită legăturilor financiare cu Tel Drum. Victoria lui Dragnea nu este însă deplină, atâta vreme cât Augustin Lazăr deține un vot important în CSM, numește procurori și îi poate apăra de ingerințele politicului. Din păcate, profesorul de drept și fostul magistrat CCR Tudorel Toader nu are nicio ezitare să pună în practică execuțiile decise la sediul PSD și să devină groparul statului de drept. Dar cum ar putea să stea altfel lucrurile, când, în 2016, electoratul român, prin vot sau prin absenteism, a livrat țara unei găști de penali?
- Confruntările dintre mișcarea "vestelor galbene" și autoritățile franceze au căpătat un ritm cotidian și nu anunță a avea vreun sfârșit. Pare un atac la adresa statului francez, cu atât mai bine organizat cu cât nu e asumat de nimeni. Există pericolul ca acest model de protest, având justificări sociale, să fie exportat? România are motive să se teamă că va izbucni așa ceva și la noi?
- "Vestele galbene" reprezintă un fenomen generat de condițiile concrete din Franța, ca răspuns la avalanșa de reforme necesare dar impuse prea rapid și fără tact de președintele Macron. Acesta i-a ignorat pe locuitorii din zonele rurale, care se luptau deja cu salariile mici și costurile tot mai mari ale existenței, cum pare să fi uitat și faptul că victoria sa la alegerile prezidențiale a fost una relativă, atâta vreme cât peste 40% din electorat, exasperat de lipsa de soluții din partea clasei politice tradiționale, a votat cu candidații partidelor extremiste de stânga sau de dreapta. Problema "Vestelor galbene" este însă faptul că mișcarea a fost infiltrată de anarhiști, de grupările anti-imigranți și chiar de fasciști în toată regula, care profită de nemulțumirea unei categorii importante a populației pentru a-și promova agenda proprie. Din această perspectivă, pericolul deturnării mișcării în direcția unui atac asupra statului francez este real, mai ales dacă ne amintim nu numai de violențele comise la Paris, ci și de faptul că liderii moderați ai protestelor au fost împiedicați să participe la consultările organizate de guvern, fiind amenințați cu moartea, de membri radicali, atașați mișcării pe parcurs. Măsura în care acest protest poate fi exportat peste granițele Franței va depinde de condițiile economice și politice concrete ale fiecărei țări în parte. Constatăm, de pildă, că vicepremierul italian Luigi di Maio, reprezentant al mișcării de stânga anti-sistem 5 Stelle, le-a oferit "Vestelor galbene" sprijin logistic și politic, ceea ce ne poate duce cu gândul la o coordonare externă a atacului asupra statului francez, știut fiind și faptul că populiștii europeni îl admiră pe Vladimir Putin. În România, însă, protestatarii au alte obiective, ce țin de apărarea democrației și a statului de drept, iar Putin, marele dușman al Europei unite, nu are de ce să-l saboteze pe Dragnea, care, braț la braț cu Viktor Orban, subminează UE din interior.