Un scop care nu a fost promovat în programul electoral al coaliției celor două formațiuni. Oricine recitește acest proiect pentru guvernare, extrem de generos cu bugetarii și pensionarii României, va constata că el conține puține referințe la sistemul juridic al țării și chiar și acestea au un caracter benign, privind mai degrabă armonizarea normelor în vigoare, cu cele în funcțiune în UE. Din această perspectivă, programul electoral al alianței PSD-ALDE părea a fi încă un pas spre integrarea deplină a României în Uniunea la care a aderat de bună voie. "Armonizarea" de care făcea zicere respectivul program ar fi avut drept consecințe ridicarea MCV-ului (prin care se vizează uniformizarea normelor Justiției în ansamblul UE) și admiterea în "spațiul Schengen". Programul a fost, desigur criticat de specialiștii în economie, care l-au socotit nerealist, promisiunile - mult prea generoase - fiind greu de îndeplinit, dar el a fost votat cu entuziasm de cetățenii afectați de precaritatea vieții din "teritoriul mioritic". Niciun votant nu a realizat că toate măsurile economice excepționale erau doar de fațadă, trebuind să faciliteze victoria în alegeri și accesul la guvernare. Abia instalați la putere, liderii grupării PSD-ALDE au luat o decizie care nu era în program, schimbarea codurilor Justiției prin "celebra OUG 13 - noaptea, ca hoții". Prin modificarea codurilor în cauză, liderii alianței și clienții lor, toți cu probleme juridice, erau "albiți", putând să preia direct și nominal conducerea țării. Promisiunile economice ar fi urmat să fie, din varii motive, amendate și "adaptate" pe un fond propagandistic intens. Odată cucerită puterea, șefii justițiabili ai alianței "ar fi făcut totul" (prin capturarea instituțiilor statului) să nu o mai piardă.
Reacția societății civile și presiunile internaționale (îndeosebi din UE și NATO, organizații din care România face parte) au făcut ca "lovitura" să eșueze. Ea a demonstrat însă că "programul de guvernare" al PSD-ALDE s-a bazat, de la început, pe o minciună. După eșec, coaliția a optat forțat pentru "calea lentă" a ocupării treptate a instituțiilor statului, în special a celor juridice, sub o acoperire propagandistică extinsă. Au fost schimbate atât metodele, cât și "instrumentele". În locul unor OUG strecurate discret în sistem, s-a trecut la legiferarea parlamentară, iar slujbașii primitivi și brutali, gen Florin Iordache, au fost înlocuiți în executiv de "catifelați" precum felinul și "subtilul" Tudorel Toader. Obiectivul, care - repet - nu era cuprins în programul electoral, a rămas același: onorabilizarea șefilor și eliberarea clienților acestora de "teroarea Justiției". Nu voi analiza aici consecințele pentru economia reală ale obligației de a aplica promisiunile din domeniu conținute de acest program. Guvernanții trebuiau să facă ceva în această direcție, chiar cu prețul amanetării viitorului economic al țării, pentru că, altfel, scopul lor ascuns ("albirea" personală și capturarea definitivă a statului) ar fi devenit vizibil de la o poștă. Efectele aplicării nerealistelor promisiuni economice au început deja să se simtă. Ceea ce vreau să subliniez acum este altceva. Atât încercarea de a modifica dintr-o lovitură echilibrul puterilor în stat (similară cu cea pusă la cale tot de către PSD, în 2012, sub guvernarea Ponta), cât și asediul - inevitabil lung - început după eșecul ei, dezvăluie faptul că politicienii PSD-ALDE (dar și alții "răspândiți" în opoziție) dau dovadă nu numai de un egoism feroce (patriotismul fiind - pentru ei - un simplu pretext), ci și de un oportunism miop, fiind incapabili să sesizeze pe termen lung consecințele propriilor acte. Brutale sau "subtile", deciziile guvernanților provoacă, atunci când nu se așteaptă, efecte perverse, ce le dărâmă toate planurile, le marchează chipul hidos pentru Istorie.
Să exemplificăm. Atunci când încă stăpânea totul, iar Justiția era "preș la picioarele sale" (în timpul ultimului mandat prezidențial al lui Ion Iliescu), PSD-ul a modificat, cu "dedicație", durata exercitării șefiei de stat, de la patru la cinci ani. El voia să-i asigure lui Adrian Năstase, liderul său de atunci, un mandat mai lung, pentru așezarea "temeinică și definitivă" a dominației asupra țării. A câștigat Traian Băsescu, iar Năstase s-a prăbușit în derizoriu și corupția lui a fost dezvăluită. Există nenumărate cazuri în care oportunismul conjunctural și miopia politică a politicienilor au vădit asemenea lipsă de perspectivă în înțelegerea dinamicii evenimentelor. Să analizăm ipoteza unei victorii la "prezidențiale" a lui Liviu Dragnea, dacă operațiunea de "albire" ar reuși. "Tăticul" PSD-ului ar prelua o funcție practic golită de conținut, pentru că, în bătălia de peste doi ani cu instituțiile independente ale statului, ciracii săi din Parlament, CCR și Guvern au avut grijă să taie aproape toate atribuțiile executive ale Președinției. Va accepta "omnipotentul" lider, aspirant pe față la dictatura personală, să fie la cheremul unui executiv din care marionete ca Viorica Dăncilă vor dispărea, sau la mâna unui Parlament cu o altă majoritate decât cea actuală? Românul are o zicere: "Unde dai și unde crapă". Și tot românul știe că "minciuna are picioare scurte". Este cazul acelui "manevrier" PSD-isto-ALDE-ist, Tudorel Toader, servitorul "infailibil" (crede el) al stăpânilor lui partinici. Ministrul "blindat cu regulamente" al Justiției a dat-o afară, în bătălia "dragnistă" pentru ocuparea instituțiilor statului, pe Laura Codruța Kovesi, șefa DNA și "spaima corupților". Argumentele sale "subtile" au fost demolate atât de experții români în Drept, cât și de juriștii europeni (inclusiv Comisia de la Veneția). D-na Kovesi a fost propusă, cu mari șanse, în Parlamentul UE, să devină primul procuror al Parchetului European. Tudorel a crezut că minciunile lui, specifice "dublului standard" PSD-isto-ALDE-ist, vor fi acceptate în Consiliul și Parlamentul UE, unde "s-a dus cu pâra". Ministrul îi acuza, mai înainte, pe europarlamentarii români care, la Bruxelles, criticau "guvernul Dragnea-Dăncilă", de lipsă de patriotism. După o astfel de logică, de tipul "rufelor murdare spălate în familie", el este tocmai în această situație. Tudorel s-a compromis, ca și stăpânii lui, definitiv. Alegătorii simt deja că o astfel de clasă politică este nocivă pentru țară. Reprezentanții ei vor ține însă cu dinții de pozițiile pe care le-au cucerit. Un vot masiv împotriva lor ar putea însă schimba situația.