"Nu credeam că lumea va sta la un spectacol politic patru ore fără să clipească"
- Ducu, cea mai nouă premieră a ta, "Coriolanus", este pe un text shakespearian montat destul de rar, și ți-a ieșit un spectacol eminamente politic. Cum ai ajuns aici? Te-a impresionat ce s-a întâmplat în România în ultimul an?
- Se întâmplă destul de rar ca realitatea unui spectacol să tragă parcă după ea realitatea străzii. Noi am început acum mai bine de un an repetițiile, când încă nu începuseră demonstrațiile din Piața Victoriei. Și ceea ce nouă ne părea atunci o poveste frumos scrisă de Shakespeare despre ce înseamnă politica, despre manipulare, despre puterea abuzivă, despre corupție, a început să devină realitate, toate lucrurile acelea din piesă au început să se adeverească unul câte unul în viața noastră. În tinerețea mea, am făcut teatru politic, în plin comunism, fiind și interzis din cauza asta, dar nu credeam că după 30 de ani va mai fi nevoie să mă întorc la acest gen de teatru și că lumea va sta la un spectacol politic patru ore fără să clipească, simțindu-i necesitatea și "urgența". Acțiunea din "Coriolan" s-a adeverit aproape în totalitate în realitatea românească a ultimului an. Aproape în totalitate spun pentru că singurul lucru care lipsește pentru a fi tabloul complet este războiul. În rest, totul s-a adeverit, inclusiv vorbe din text au fost rostite pe scena politică românească. De la expresia "ciuma roșie" și "credeam că sunteți judecători, dar voi sunteți doar politruci" la "nu dați puterea acestei gloate".
- Toate astea erau în textul original?
- Noi nu am schimbat nici un cuvânt. Dar textul s-a dovedit a fi de o actualitate zdrobitoare. A fost șocant să realizez că o poveste scrisă acum 500 de ani a cărei acțiune se întâmplă acum 2000 de ani își găsește oglindirea perfectă în zilele noastre. Și ajungem la ceea ce spunea chiar Shakespeare despre forța teatrului ca oglindă a lumii.
"Iată, așa sunteți voi".
- Faptul că textul e atât de actual crezi că ține de geniul lui Shakespeare sau de faptul că natura umană nu se schimbă, iată, nici în sute sau mii de ani?
- Cred că un pic din amândouă. Pe lângă geniul lui Shakespeare e vorba și despre faptul că, din păcate, istoria este ciclică, ne întoarcem în locuri pe unde omenirea a mai fost. Se pare că nu învățăm nimic din trecut. Dacă te uiți la Europa de azi constați o revigorare a naționalismului, a extremismului de tip fascist.
- Ce te-a atras pe tine la acest text?
- Faptul că vorbește despre un erou foarte controversat, de fapt, foarte complex. Considerat erou de unii, trădător de alții. Pentru că era extrem de sincer și ce gândea asta spunea și nu participa la jocurile politice, nu a fost deloc popular în vremea sa. Așa s-a întâmplat și cu piesa "Coriolan". Foarte puțini regizori s-au simțit atrași de ea. Pentru că avea o poveste aflată într-o zonă gri, or lumea a preferat mereu lucrurile clare: "Romeo și Julieta se iubeau, familiile lor s-au împotrivit, au murit, sfârșit." Întotdeauna eroii sau antieroii lui Shakespeare erau delimitați foarte clar: buni sau răi, în cazul lui Coriolan lucrurile sunt mult mai complexe, nu prea știi de unde să-l apuci. E și pozitiv și negativ, e gata să își dea viața pentru țară, dar desconsideră părerea poporului. E și bun și rău în același timp. Din punctul ăsta de vedere este un personaj foarte modern dacă ne raportăm la eroii clasici ai lui Shakespeare. De exemplu, Richard III e personaj malefic, punct. La Coriolan găsim o mulțime de nuanțe, tocmai prin asta mi s-a părut fascinant și foarte puternic.
- Până la urmă, Coriolan era un patriot?
- Eu cred că da. De fapt, sigur da. Nu un patriot în vorbe, ci în fapte. El chiar era gata să își dea viața pe câmpul de luptă pentru țară. Este pregătit pentru sacrificiul suprem. Ce vrei mai mult? Și chiar și faptul că demasca jocurile corupte ale puterii ține tot de patriotism.
"Am fost foarte fericit că Pavlu a acceptat să joace"
- Ai actualizat totuși acțiunea. De pildă, războiul se poartă cu mijloace și echipamente moderne, cu arme ale zilelor noastre. Ai adus o armată NATO în mic pe scena Teatrului Bulandra.
- Păi, da, că nu puteai în 2018 să pui în scenă războiul cu săbiuțe de lemn și cu soldați purtând togi romane.
- Povestește-ne despre Coriolanul tău, despre actorul Șerban Pavlu.
- Am fost foarte fericit că Pavlu a acceptat să joace. E foarte ocupat, are multe filmări, în sfârșit... Eu nu mai lucrasem cu el decât puțin, când era foarte tânăr. Între timp, el a devenit un actor matur, un actor complet, pe lângă faptul că are forță și farmec, este un actor care gândește, care își pune probleme, care se consumă pentru rol, lucru mai rar la noi. Iată că face cu acest Coriolan un rol important și pășește astfel în galeria actorilor mari care au jucat partituri puternice. De acum încolo, va fi obligat moral cumva să își selecteze cu mare atenție rolurile.
- Bine, dar nu cred că pot fi blamați actorii care acceptă să joace și în proiecte mai ușurele. Trebuie să trăiască și ei...
- Nu, dar este necesară, cum îi spunea Octavian Cotescu, o anume "igienă" a carierei. Nu poți după ce ai jucat numai comedioare minore să treci la "Cidul", să spunem. Avantajul extraordinar al lui Șerban este că e implicat în multe proiecte, dar cu toate foarte serioase. Nu îl vezi jucând în prostii.
- "Coriolan" este un spectacol greu și cu toate acestea de la premieră și până acum e mereu sold out. Cum îți explici acest lucru?
- Ultima dată când s-au pus biletele în vânzare pe site-ul teatrului, s-au epuizat într-o oră. Din fericire, la Bulandra contează calitatea spectacolului, nu cât e de lung sau cât de mult timp se lucrează la el. (E plină țara de spectacole scurte, făcute pe repede înainte și care nu spun nimic. ) Noi ne permitem acest lux și pentru că avem un public antrenat cu spectacole importante, create de regizori mari.
- Apropo de regizori, viitorul teatrului românesc e asigurat?
- Din păcate, regizori tineri de forță nu prea mai sunt. Regizori importanți sunt în continuare Alexandru Dabija, Victor Ioan Frunză, Silviu Purcărete și, mai tânăr un pic decât mine, Radu Afrim. După aceea însă urmează un mare gol.
"Primul lucru pe care îl constat la studenții de la regie care ajung la master e că ar trebui să mai citească, să mai studieze"
- Tu ești profesor la UNATC, chiar la catedra de regie. De ce nu "scoate" școala regizorii de care e atâta nevoie?
- Eu lucrez doar la master și constat cu tristețe că pregătirea lor din anii anteriori e precară. Sistemul ăsta cu trei ani ne omoară. Profesorii nu au timpul fizic să le predea tot ce ar trebui în anii de facultate și așa ajung nepregătiți la master. Primul lucru pe care îl constat la studenții de la regie care ajung la master e că ar trebui să mai citească, să mai studieze. Apoi, ca tineri regizori, trebuie să aibă personalitate și curaj să nu scoată la rampă orice text la comanda unui director. Eu nu spun că toți ar trebui să lucreze ca mine, un an de zile un spectacol, e clar, că nu își permit mulți acest lux, dar nici să fușerim lucrurile nu merge.
- Că tot vorbim despre tineri, ce mai face fiul tău?
- Serghei are 30 de ani. O moștenește pe mama lui, scenografa Maria Miu, și este și el artist plastic. Poate mi se pare mie, dar cred că generația lui e mai puțin "agresivă" politic, în sensul bun. Nu sunt prea implicați. Pare că nu îi interesează ce se întâmplă.
- Cum vezi România și Europa de azi?
- Ce se întâmplă la noi e tipic românesc. Am împlinit 100 de ani ca țară, am preluat președinția Consiliului Uniunii Europene, eram pe cai mari. Și, în loc să ne bucurăm de momentul nostru de glorie, am ajuns să călărim niște mârțoage și să ne facem de râsul lumii întregi din cauza clasei politice care nu se dezminte nici acum. Interesele personale mici, meschine, aruncă în derizoriu tot ce putea fi mare și frumos pentru țara asta. Cât despre Europa, vedem că, din păcate, se luptă cu forțe naționaliste, fasciste și chiar anarhice și tot proiectul măreț Statele Unite ale Europei tinde să fie aruncat în haos. Ce va fi nu știu. Om trăi și om vedea.