Stimată redacție "Formula AS",
Numele meu este Dragne Gheorghe și am trei copii. Îmi este rușine de situația în care mă aflu, dar credeți-mă că nu știu încotro s-o apuc. În luna aprilie, am fost dat afară de la locul de muncă, pe motiv că nu am decât patru clase (lucram la o firmă de curierat). De atunci au început problemele noastre. Am căutat de lucru peste tot, dar am întâmpinat fel de fel de greutăți: că nu sunt calificat, că nu am experiență. Am lucrat cu ziua pe timp de vară, dar banii câștigați nu mi-au ajuns să cumpăr lemne sau să procur ceva alimente pentru iarnă. Nu avem ce să mai punem pe masă. Ca să încălzim, aducem spini de pe câmp, la spinare. Copiii nu au hăinuțe groase și casa mai are puțin și cade. Fiind bătrânească, s-a crăpat și vântul intră în voie, acoperișul a fost luat de o furtună și am pus niște carton care s-a rupt și el.
Și cum un necaz nu vine niciodată singur, fetița cea mare s-a îmbolnăvit. Am fost cu ea la ORL, mi s-a dat o rețetă, dar nu am bani să o cumpăr. Diagnosticul este epistaxis, și un singur fel de medicamente costă 120 lei și le pot procura doar pe comandă. Nu am banii necesari să iau tratamentul fetiței și nici să merg cu ea la București.
Apelez la dumneavoastră pentru că sunteți singura mea speranță. Ajutați-mă să-mi fac fetița bine. Are doar opt ani și este foarte greu să o văd cum suferă și să nu pot face nimic.
Dumnezeu să vă ajute pe toți! Cu respect,
DRAGNE GHEORGHE - Șos. Alexandriei nr. 72, sat Hodivoaia, com. Putineiu, jud. Giurgiu, cod 087186, tel. 0736/37.23.87
"Am scleroză în plăci de la 15 ani, dar lupt cu viața"
Stimată doamnă director,
Numele meu este Simona Trifan și locuiesc în Zlatna, strada Pârâul Roșu, nr. 10, jud. Alba. Am 37 de ani, dar mă aflu într-un scaun cu rotile, deoarece am scleroză în plăci, încă de la 15 ani. Am crescut în casa de copii, după divorțul părinților și decesul tatălui meu, iar studiile le-am întrerupt în ultimul an de școală profesională, tot datorită acestei suferințe pentru care, la 18 ani, eram deja pensionată, pe caz de boală. Dar nu acesta este motivul pentru care vă scriu, deoarece am fost și sunt o luptătoare - ca dovadă, m-am măritat, am făcut un copil (pentru care mi-am riscat viața, dar nu am niciun regret, pentru că e o fetiță frumoasă și deșteaptă, acum la liceu), am cumpărat o căsuță mai veche - la banii pe care și-i pot permite două persoane invalide (și soțul meu a fost operat, de două ori, pe coloană). Marele necaz e că, de curând, ne-a luat casa foc, de la un horn supraîncălzit, și deși pompierii au intervenit rapid, stricăciunile sunt mari și a trebuit să ne împrumutam pe la vecini ca să ne putem reface hornul și planșeul pentru a nu sta în frig. Aveam, oricum, greutăți cu tratamentul și scutecele pentru adulți, dar ceea ce s-a adăugat depășește puterea noastră de a mai putea face față cheltuielilor. De aceea apelez la bunăvoința dvs. și a cititorilor dvs., pentru a ne ajuta să depășim acest necaz. Poate are cineva și un scaun cu rotile (cel vechi nu mai poate fi folosit) și aș avea nevoie și de un scaun pentru baie, pe care, în actuala situație, nu mi-l mai pot permite. Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi fi citit aceste rânduri și măcar pentru gândul de rugăciune pe care îl puteți îndrepta spre familia mea, greu încercată, Domnul să vă ocrotească pe toți! Atașez actele doveditoare și pozele făcute după stingerea incendiului. Telefonul meu este: 0757/24.29.89.
TRIFAN SIMONA-IOANA - Str. Pârâul Roșu nr. 10, Zlatna, jud. Alba, cod 516100
"Simona mi-a fost elevă"
Stimată redacție,
Stimată doamnă director,
Vă scriu în numele unei foste eleve de-a mea, Simona Trifan, crescută la casa de copii, care și-a întrerupt școala din cauza diagnosticării, în liceu, cu scleroză multiplă. S-a căsătorit totuși, și și-a riscat viața ca să aducă pe lume un copil, o fetiță sănătoasă, frumoasă și inteligentă, aflată acum la liceu. Boala a avansat, acum Simona fiind într-un scaun cu rotile, dar motivul acestei scrisori este, de fapt, incendiul recent care i-a adus mari pagube, în condițiile în care, cu mari eforturi, și-a cumpărat o căsuță (cam veche și cam părăginită, e adevărat), soțul având și el un grad de invaliditate.
Vă felicit pentru tot ceea ce faceți și vă doresc sănătate și puterea de a continua acest proiect binecuvântat.
Prof. MIRELA CIOFLICĂ