În pădurea Hoia-Baciu din Cluj urlă drujbele!

Ciprian Rus
Vin vești proaste și de la Cluj!

O știre de agenție de presă a căzut, la începutul acestei săptămâni, ca o secure: Hoia-Ba­ciu, una dintre cele mai faimoase pă­duri din România, a devenit victima săl­bati­ce­lor tăieri de copaci, iar Poiana Ro­tun­dă, cea atât de bine cu­noscută pen­tru fenome­nele para­normale care au loc acolo, e pe cale să ajun­gă o sim­plă amintire.
Sunt puține locuri în țară care se bucu­ră de o notorietate mai mare decât Pă­durea Hoia-Baciu din Cluj. S-au scris tomuri de arti­cole, s-au întins rafturi de cărți - care de spe­cialitate, care de popu­larizare, s-au filmat documentare pentru televiziuni străine, s-au turnat filme despre întâm­plările ciudate trăite de unii și de alții în zonă, în ultimele zeci de ani. Pădurea nu mai e doar un loc, e un ve­ritabil fenomen. Vin, anual, mii de oa­meni, care de pe unde, din lumea largă, numai ca să o va­dă și să-i simtă vibrația. Nu-i vorbă, nu de atracții turistice duce lipsă Clujul de azi: are festivaluri, are concerte, are mari evenimente cinema­tografice, mono­polizează cele mai im­portante dueluri sportive din România, grație infrastruc­turii sale puse la punct. Dar, chiar și așa, știrea despre tăierile masive din Pădurea Hoia-Baciu a șocat opinia publică. Cei care au atras atenția asupra fenomenului și care au făcut pri­mele proteste oficiale sunt ghizii care merg zi de zi prin pădure, alături de turiștii din țară și din străinătate. "Poiana Rotundă este dis­trusă, zidul de vegetație arată oribil. Am văzut că a apărut un drum forestier nou, s-au rupt copacii. Au trecut cu remorcile și tractoarele. Am văzut și copaci tăiați la un metru și ju­mătate distanță de pă­mânt!", sună o relatare a agenției Me­diafax. Ți-ai putea imagina că ceea ce acuză ghidul se în­tâm­plă undeva prin vreo sălbăticie din cre­ierii munților Ro­mâniei. Nu! Asta se întâmplă la marginea unui oraș european cu pretențiile Clu­jului, ba chiar în cea mai faimoasă pădure din România! Pă­durile de la marginea marilor orașe ar tre­bui să aibă, din prin­cipiu, un statut de con­servare aparte. Sunt pline metropolele de betoane, măcar pădurile și parcurile să fie protejate cum se cuvine! Despre va­loa­rea științifică, culturală și turistică a zonei Hoia-Baciu nici nu mai are rost să vorbim. Crezi, nu crezi în extratereștri, locul are misterul și fanii lui! Ei bine, ni­mic din toate astea nu contează la noi. Ce reglementări, ce proiecții pe termen lung, ce planuri mai istețe decât să dai iama cu drujba în pă­dure? Cei de la Ocolul Silvic Cluj se spa­lă pe mâini: "Sunt proprietăți pri­vate acolo, proprietarii au dreptul pâ­nă la 5 metri cubi de tăieri. Legea le dă dreptul. Pădurea nu mai e un bun al în­tregului popor, asta a rămas o treabă mai veche". Iar pe lângă cinismul auto­ri­tă­ților, mai e, desigur, și cinismul celor care taie ilegal. Dar asta e deja banal la noi, în România, locul în care "pa­ra­normalul" devine, parcă, normal pe zi ce trece...