ZODIAC SOCIAL: BERBECUL (21 martie - 20 aprilie) - Întruchiparea cavalerului

- Ce fel de relații avem cu lumea?

Sociabilitate: pune grupul în mișcare

Începutul în forță esta caracteristica marcantă a Berbecului, care nu poate sta să se uite cum lu­crurile NU se mișcă sau se învârt într-o rutină. Unde apare Berbecul, plictiseala dispare și apare acțiunea. Berbecul are nevoie de un nucleu social, pentru a-l împrospăta sau pentru a-l conduce. Mai greu de făcut, dacă grupul respectiv conține deja o perso­na­litate dominantă. Dar asta nu e neapărat o problemă. Berbecul e deschis și spontan, îi vine ușor să lege prietenii, mai cu seamă pentru că nu se sfiește să facă prima mișcare, atunci când cineva îi este sim­patic. Îi adresează un zâmbet larg, de copil (și tre­buie să fii neom ca să reziști unui zâmbet stră­lucitor și copilăros, cum îl au atâția Berbeci) și îi spune cât se poate de firesc, tot cum un copil îl abordează pe altul, cu care ar dori să se joace: "Eu sunt Ion, pe tine cum te cheamă?". În mod cert, abordarea so­cia­lă a Berbecului nu se caracterizează prin timi­ditate și nu este elaborată. Cine îl place așa, bine, cine nu, nu-i problemă, sunt destui oameni pe lumea asta. Berbecul nu ar regreta, decât dacă nu ar încerca să se apropie de cineva care-i place. Se simte că este o persoană autentică, și asta îi face pe oameni să reacționeze cu simpatie față de el. Berbecul tipic nu are probleme în a lega prietenii, pot în schimb apă­rea unele probleme în a le păstra, dacă nu știe să-și înfrâneze temperamentul, adeseori năvalnic. Nu prea are răbdare să asculte văicărelile (căci așa le consideră), celor mai puțin curajoși în fața încer­cărilor vieții, dar sare imediat în ajutor, atunci când pri­etenii săi se confruntă cu pericole concrete. Atunci își dă măsura generozității și se implică în rezolvarea crizei. Dar nu va sta prin preajmă, după ce punctul culminant a trecut, pentru că nu-i stă în fire să trateze stresul post-traumatic al victimei, ci doar să o salveze în momentul de restriște.
Berbecul este prototipul cavalerului, care, cava­ler fiind, vine să-l spintece pe cel care încearcă să-l ucidă pe prietenul lui pe câmpul de luptă, dar, după îndeplinirea misiunii de salvare, se întoarce pe câmpul de luptă și-i lasă pe cei de la SMURD să se ocupe de rest. Și, sigur că da, așteaptă mulțumirile de rigoare, pentru că nu-i e dat orișicui să fie erou, nu-i așa?

Prima impresie - un personaj expresiv

Am vorbit deja despre zâmbetul irezistibil al Berbecului, acel zâmbet de un milion de dolari, cum îi spun americanii. El vine din inimă și poate lumina o încăpere întreagă, deci atrage atenția. Îl vom băga însă în seamă și în momentele în care e trist? Sau supărat? Categoric, da, căci Berbecul nu poate fi ignorat în nici o ipostază. Cine îl cunoaște când e în toane rele, probabil că nu-l va găsi atractiv, dar sigur îl va remarca. Pentru că și o încruntare berbeciană poate întuneca o încăpere întreagă. Poate nu în aceeași măsură ca una scorpionică, dar nici mult nu lipsește. Ce concluzie tragem de aici? Că Berbecul este un personaj expresiv. Căci este. Există o întrea­gă pleiadă de actori care demonstrează acest adevăr, precum și vocația eroică a semnului. "Nemuritorul" Christopher Lambert, legenda numită Marlon Bran­do, seducătorul Ewan McGregor, "gla­dia­to­rul" Rusell Crowe, neînfrântul Jackie Chan, competitorul lui, Steven Segall și, în fine, "Iron Man", Robert Downing Jr. Cine altul decât un Berbec putea să fie omul de fier, când acest metal este asociat cu Berbecul? Trăsăturile sale, de regulă marcante, fruntea boltită, capul rotund și spâncenele bine conturate atrag, de asemenea, atenția, pentru că avem de-a face cu un chip cu trăsături nete, bine delimitate, care contri­buie la expresivitatea sa. Personajul nostru emană un aer încrezător, indiferent în ce situație se găsește, dar nimeni nu s-ar gândi că în pieptul unui om atât de îndrăzneț, inima se poate face cât un purice. Rar, dar se mai întâmplă. Îl mai putem remarca și dato­rită vitezei sale de reacție. Dacă în timpul unei con­versații animate, cineva răstoarnă un pahar în preaj­ma lui, Berbecul îl va prinde din reflex și îl va pune la loc, pe masă, dintr-o singură mișcare, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Bineînțeles că se uită cu coada ochiului să observe reacțiile, doar este Cava­lerul care nu se luptă doar așa, de amorul artei, ci și pentru a câștiga onoare și faimă. În această ordine.

Când este singur

Aici trebuie să facem distincția între cele două tipuri de "singur", pe care le experimentează Ber­becul. El poate fi singur în fața oștilor pe care le con­duce. Aceasta este ipostaza singurătății eroului, care beneficiază, e drept, de energia trupelor strânse în spatele său, ceea ce nu îi ușurează însă povara deciziilor. Când trăiește un asemenea fel de singu­rătate, Berbecul poate face exerciții fizice, care îl ajută să-și calmeze mintea, sau studiază situația. Este impresionant cum cineva cu atâta nevoie de mișcare se poate concentra cu orele, atunci când știe că urmeză o confruntare: un examen, un interviu, etc. Se poate închide în cameră cu o grămadă de cărți sau poate naviga prin toate cotloanele netului, pentru a fi în formă când va fi cazul. Cel de-al doilea și cel mai frecvent fel de-a se manifesta când e sin­gur este de-a se distra. Nu are neapărată nevoie de com­panie, pentru a-și pune muzică și a dansa, în timp ce stropește florile de pe balcon. Îmbină utilul cu plăcutul și așa, în joacă, relaxat, poate descoperi ceva nou. Să ne înțelegem bine, Berbecul nu face parte dintre semnele solitare, are nevoie de publicul care-l aclamă sau de adrenalina bătăliei. Dar, ca orice erou care se respectă, știe să aprecieze și să valorifice timpul liber, pentru ca următoarea luptă să-l găsească cu bateriile încărcate și plăcerea com­petiției în priviri.

Cu cei din familie

Când într-o familie se naște un Berbec, ritmul vieții se schimbă. Casa se umple de o energie vi­bran­tă, pentru că, din momentul în care vine pe lu­me, Berbecul pune lucrurile în mișcare. E ușor să-l iubești, pentru că e adorabil, atunci când toate decurg așa cum își dorește. Devine însă insuportabil atunci când apa de baie e prea rece sau mâncarea nu se materializează exact când îi e lui foame. Chiar dacă conflictele familiale sunt frecvente (îi vine greu să-și stăpânească temperamentul și când e adult, darămite când e copil), nu încetează niciodată să-i iubească pe ai lui. Berbecul îi acceptă pe toți membrii familiei, chiar dacă pe unii îi place mai puțin, și nu-și drămuiește afecțiunea față de ei. Îi vine mai ușor să-și manifeste această afecțiune pe mă­sură ce crește și dobândește încredere în forța lui și în capacitatea de a lua decizii. Aceste calități le manifestă fără ezitare, de câte ori un membru al familiei sale are nevoie. Pe măsură ce înaintează în vârstă, Berbecul va face ceea ce face orice Berbec care se respectă: va deveni liderul clanului din care face parte. Ceilalți, chiar dacă îl depășesc ca vârstă sau experiență, nu au cum să nu se încline în fața îndrăznelii și intuiției de care dă dovadă, atunci când sunt de luat decizii majore, de care depinde soarta întregii sale familii.

Ca frate

Greu de găsit un copil Berbec în jurul căruia să domnească ordinea. Camera îi este de regulă vraiște. Dar dacă fratele lui nu-și găsește tableta, e pregătit să sape sub toate mormanele de lucruri în dezordine, pentru a-l ajuta. Se va arăta cel mai iubitor și pro­tector față de frați și surori, atunci când părinții îl pun în poziție de autoritate. Nu la fel stau lucrurile însă când el este cel care trebuie să se arate supus în ierarhia fraternă. Va încerca să se impună cu forța, mai întâi, dar dacă i se aplică un corectiv ferm și imediat, va ști să-și activeze inteligența nativă, pentru a ajunge în poziție de lider cu alte mijloace.
În ascuns (sau pe față), Berbecul se miră de ce părinții au mai avut nevoie și de alți copii, când îl au pe el. Nu contează ordinea sosirii. Contează sta­tu­­tul de unicat. Și în cazul în care este mezinul unei fa­milii cu cinci frați, Berbecul nostru se simte unicul copil. Face el cum face și ajunge să câștige acest sta­tut de unicitate, după care tânjește. Fie prin ca­litățile fizice și forța pe care le dobândește crescând, fie prin intuiția ascuțită și flerul pentru situațiile care îi permit să iasă în față, Berbecul va ocupa, în final, dacă nu rolul de lider la care aspiră cu ardoare, măcar cel al copilului cu însușiri speciale.

Cum se poartă față de colegii de școală

Confruntat cu dura realitate a unui sistem în care toată lumea trebuie să fie egală cu toată lumea - sala de clasă, cu egalitarismul ei - Berbecul are două opțiuni. El trebuie să încerce cumva să-și manifeste structura de lider și poate alege să devină competitiv în cadrul sistemului de afirmare oferit de învăță­mânt. În acest caz, respectă regulile, zbârnâie la învățătură (că îl duce capul cel mare și rotund), de­vine șeful clasei și poate deveni și șeful unor "comitete și comiții" școlare. Acest tip de compor­tament are avantajul că oițele îl vor urma ca repre­zentant al sistemului. Este un rol care presupune unele provocări, dar nu semnificative. În această ipostază, el va manifesta funcția, mai degrabă decât pe el însuși, și va fi înclinat să fie mai autoritar decât e cazul. Dar e greu de crezut că cineva îi va testa funcția sau autoritatea, pentru că, deși repezit, Berbecul ajuns la locul potrivit dă de cele mai multe ori dovadă de fair-play. Mai dificil, dar mai ofertant, e rolul de lider neoficial. E șeful găștii nemulțu­miților, care se așează în ultimele bănci și a căror preocupare constă în subminarea autorității formale. Riscurile sunt mai mari, dar și porția de adrenalină, ur­mată de admirația grupului rebel. Cei mai mulți dintre Berbeci sunt atrași mai degrabă de acest al doilea rol, pentru că ar trebui să aibă realmente îndrumători cu personalitate, pricepuți în a lua deciziile corecte în momentele dificile, pentru a nu constata că lor le vin idei mai bune, cu care struc­turile mai puternice din grup sunt de acord. Rar întâl­nim Berbeci care nu se remarcă, sub o formă sau alta, în grupul școlar din care fac parte. Dacă privim însă la activitățile extrașcolare ale acestora, ne putem da seama că Berbecul cel liniștit e, de exemplu, campion la karate, și nu ține neapărat să împărtășească acest lucru și colegilor. Nu pentru că îl dă modestia afară din casă, ci pentru că școala îl interesează mai puțin și preferă să își canalizeze energiile într-un domeniu în care știe deja că poate excela.

Cum se poartă față de colegii de serviciu

Care colegi de serviciu? Berbecul este șeful. Si­gur, dacă lucrează într-o multinațională și nu e marele boss, va trebui să se raporteze la alți șefi, ca­re se găsesc pe același palier ierarhic cu el. Dar aceș­tia nu sunt propriu zis colegi. Deci, din nou, e ne­voie să nuanțăm. Atunci când Berbecul are sufi­cientă libertate de a lua inițiativa și de a-și impune ideile, poate colabora fără probleme cu restul echi­pelor. Și nu se apucă să-i conteste pe cei aflați în eșichierele superioare. Dar, pentru asta, trebuie să nu se simtă îngrădit în domeniul lui. În asemenea situa­ții, el se dovedește cooperant și obiectiv. În situa­ția când este în curs de afirmare, nu-și va as­cunde ambiția, ci se va lua la întrecere, în spirit sportiv, cu ceilalți colegi, dornici să crească pro­fe­sional. De obicei, o va încasa măcar o dată în viață, când își va da seama cu sur­prin­dere că alții preferă să se cațere pe scara ierar­hică apelând la lingușeli sau intrigi, subterfugii ca­re nu doar că nu-i stau în ca­racter, dar îi vine greu până și să și le imagineze la alții. Cea mai mare gre­șeală pe ca­re o poate comite un Berbec față de colegi este să consi­dere că ei sunt înzes­trați cu aceeași pu­tere de muncă și în­drăz­neală în a lua decizii, ca el. Cel mai mare atu al său este sinceritatea și des­chiderea mentală că­tre nou.

Ca vecin

Dacă în apartamentul alăturat se mută un Ber­bec, ar fi indicat să in­vestiți în dopuri pentru urechi de cea mai bună calitate, din acelea din ceară de albine. Pentru că o să-l tot auziți, vocea lui nu e suavă și moderată, ci, de regulă, răsună ca o trâmbiță pe câmpul de luptă. Nu vă supărați, n-o face cu intenție, dar el este pe câmpul de luptă, fiind fiu al lui Marte. Iar petre­cerile pe care le dă sunt de pomină și nu sunt, pentru el, petreceri, dacă muzica e dată încet. Sigur, va încerca să țină seama de observațiile dvs., căci nu e deloc rău intenționat, dar va trebui să-i tot repetați ce­rința. Mai bine urmați-i invitația și alăturați-vă in­vitaților, că probabil n-o să vă pară rău. Dacă nu sun­teți petrecăreți, aplicați varianta numărul doi, cea cu dopurile de ceară de albine (altele nu sunt la fel de eficiente). Însă în cazul în care vi se prăbușește dulapul cumpărat de la Ikea pe care l-ați montat gre­șit, vă intră un hoț în casă sau vă încuiați pe dina­fa­ră, cel care vă scoate din încurcătură, intervenind prompt și eficient, este vecinul dvs. Berbec.

Ca amic

Berbecul nu are ambiguități sociale, nu îi place să se complice, deci, nu va pierde timpul alături de per­soane a căror companie nu o agreează. Fiind prie­tenos, îi place să aibă un anturaj destul de numeros și de variat. Nu așteaptă să fie invitat, inițiază el acțiuni și știe exact pe cine să cheme la un meci de baschet, pe cine la un concert și pe cine la un grătar. Evident, din moment ce dă tonul, se ocupă ca totul să înceapă sub cele mai bune auspicii. Mai apoi, lasă lucrurile să decurgă de la sine, e de părere că ceilalți trebuie să se descurce singuri, de la un punct încolo. E ceea ce se cheamă "de gașcă", simte când începe să se facă simțită plictiseala și îi vine rapid o idee prin care să relanseze distracția. Pen­tru Berbec, amicii sunt persoanele pe care le contactezi când ai chef de compania lor sau se ivește un context social în care aceștia s-ar potrivi și s-ar simți și bine. E serviabil, dar dacă nu primește cu­ve­nita recunoștință pentru favorurile acordate, nu se va sfii să ceară un contraserviciu, atunci când are nevoie.

Ca dușman

Berbecul nu face parte dintre zodiile care caută soluții diplomatice pentru situațiile conflictuale, care se prefac că trec peste jigniri sau care se eschi­vează de la confruntări. Dacă cineva l-a supărat, se duce să-i ceară socoteală. Direct și fără ocolișuri. Și nu vorbim despre o luptă metaforică aici, după cum pot să o ateste cei care au încercat să se lege de iu­bita Berbecului sau de copilul femeii Berbec. Aceș­tia o încasează direct, fără parlamentări prealabile și fără drept de apel. Se poate evita o ciocnire directă cu impul­si­vul luptător? De regulă da, dacă scu­zele vin fără în­­târziere și sunt sincere. Dar când lup­ta se du­ce la nivelul ide­ilor, dispune oa­re Berbecul nos­tru cel impulsiv de ar­mamentul ne­ce­sar pentru a învinge? Pentru a câștiga asemenea lupte, e nevoie de mult mai mult decât de forță fizică și voință, este nevoie de in­teligență, intuiție și puterea con­vingerilor. Un singur tip de luptă îl depășește pe Berbec, și anume lupta mișelească. El nu concepe și nici nu-și ima­gi­nează că cineva ar putea fi capabil să recurgă la trădare pentru a câș­tiga. În ochii săi, o vic­torie obținută prin intermediul jos­niciei nu e altceva decât un eșec moral.

Ca prieten apropiat

Am văzut că Berbecul are numeroși și diverși amici la care ține și față de care știe să fie protector. Dar pentru a-i acorda cuiva statutul de prieten, trebuie să-l perceapă pe acela ca fiindu-i egal.
Printre atributele celui care se dorește prieten apro­piat al Berbecului se numără curajul și loia­litatea. Berbecul e o fire aventuroasă și se aruncă ușor cu capul înainte în tot felul de situații riscante, la propriu sau la figurat, și nu va ierta dezertarea celui care nu i-a fost alături decât la bine. El însuși nu concepe să-și lase baltă prietenii la greu, e în stare să-și asume riscuri serioase pentru a-i scoate din încurcătură. O face spontan, fără ezitare și, pe moment, nu se gândește la mulțumiri sau ovații. Dar ca s-o spunem pe-aia dreaptă, în adâncul sufletului său se va simți dezamăgit dacă prietenul pe care l-a salvat dintr-o belea nu și-ar demonstra recunoș­tința. Prin recunoștință, Berbecul înțelege cuvinte de mul­țumire și, da, o privire admirativă nu-i prinde rău. Nu se așteaptă însă la recompense materiale, pentru că prietenia este o chestiune de suflet, nu de interes. Și de împărtășire a unui cod al onoarei.