Mic tratat de fericire

Gilda Fildan
- Cei ce sunt mulțumiți de viața pe care o duc au o sănă­tate mai bună și, prin urmare, șansa de a trăi mai mult -

Sunt atâtea lucruri, amănunte neînsemnate ale vieții de fiecare zi, care vin să-ți în­căl­zească sufletul și să-ți dea o stare de bine: primele raze ale unui soare primăvăratic, mângâindu-ți obrajii; zvon de pași mărunței, ce se apropie pe furiș de ușa dormito­rului tău, dimi­neața; aroma plă­cută a cafelei, ispita care te ridică grabnic din pat, îndată ce ai des­chis ochii. Sau verdictul pronun­țat de un medic: "Sunteți complet vindecat", cuvinte ce vă elibe­rează din coșmarul unei boli grave. Există multe mo­mente de fericire, la fel de dife­rite între ele, precum suntem și noi, oamenii.

Fel de feluri de fericire

Fericirea e greu de definit. Vorbind despre ea, cei mai mulți se gândesc, desigur, la acel senti­ment exploziv de în­cântare, ce ne copleșește pe neaș­teptate, pentru a se stinge curând. În asemenea clipe, sunt secretate la nivelul creierului dopami­na, serotonina și endorfinele - iar noi ne surprin­dem inundați de un val de căl­dură și simțim dintr-o dată că decolăm din coti­dian, lăsând în urmă banalitatea și monotonia, îmbătați de această forță descătușată brusc.
Din păcate, însă, fericirea de acest tip nu durea­ză. După experimentarea unor trăiri de inten­sitate maximă - cum ar fi, de exemplu, nașterea unui copil - organismul simte nevoia detensionării și a revenirii la măsura normală a lucrurilor. Specialis­tul britanic în neuroștiințe Dean Burnett comen­tează: "Dacă am fi tot timpul fericiți, ne-ar lipsi orice impuls de a mai întreprinde ceva". Afir­mația lui este confirmată pe deplin de un experi­ment efectuat pe la mijlocul secolului trecut. Câțiva șoareci de laborator au fost puși în situația de a-și putea crea singuri o stare euforică, prin intermediul unor electrozi. Animalele nu mai erau preocupate de nimic altceva și apăsau la nesfârșit pe declanșatorul stimulului respectiv - până când, în final, au murit, efectiv, de inaniția provocată de propria lor beatitudine.
Și totuși: cu toții ne dorim și căutăm fericirea, astăzi mai mult ca oricând. E dreptul nostru, firește, însă există și un revers al medaliei. Psi­ho­logii acuză presiunea la care suntem supuși con­tinuu, fiindcă în societatea contemporană, fericirea a devenit etalonul succesului în viață. Dean Bur­nett ne atrage atenția: "Nu ajută pe nimeni per­cepția curentă a fericirii drept ceva ce trebuie neapărat obținut, căci în caz contrar se consideră că ești un ratat". De aceea, spe­cialiștii preferă să ocolească termenul, substi­tuindu-l cu sintagme de genul "satisfacția unei vieți împlinite" ori "o stare de bine continuă". Cu atât mai mult cu cât, remar­că ei, fericirea este cumva un dar al destinului, pe când starea de bine ne-o putem construi personal.
Și încă o constatare științifică în măsură să ne bucure: odată cu trecerea anilor, sentimen­tele noastre de fericire se accentuează printr-un proces natural. Satisfacția evoluează în decur­sul timpului ca o curbă desenată într-un grafic. Punc­tul ei cel mai de jos este plasat la mijlocul vieții (40-50 de ani), apoi treptat, în ritmul înaintării în vârstă, starea generală de mulțu­mire crește - cu toate că, în majoritatea cazurilor, se înmulțesc problemele de sănă­tate.

Suntem stăpânii propriei mulțumiri

"Cei mai mulți dintre oameni sunt atât de feri­ciți pe cât ho­tărăsc ei înșiși să fie", a spus cândva Abraham Lincoln. Sună frumos, însă cercetătorii îl con­trazic. Parțial, precizează ei, ca­pacitatea noastră de a fi fericiți depinde de dotarea genetică. Mai exact, de predispoziția înnăscută de a privi într-o lumină pozitivă tot ce ni se întâmplă. În același timp, însușirea de care vorbim are legătură nu numai cu ereditatea, ci și cu evenimentele trăite în copilărie. De ase­menea, această atitudine poate fi adoptată și an­trenată în mod deliberat. Sonja Lyubomirsky, pro­fe­soară la catedra de psihologie socială de la "Uni­versity of California", se încumetă chiar să avan­seze un calcul în procente: "50% din potențialul nostru de fericire sunt moștenite, 10% pot fi atribuite îm­prejură­rilor vieții, însă 40% se află în mâinile noastre". Cu alte cuvin­te, ne naștem cu un nivel pre­sta­bilit al sentimentelor de satis­fac­ție ("happi­ness set­point"), asu­pra căruia se poate "lucra" ulterior.

Fericirea și sănătatea

Fericirea are o influență bene­fică pe toate planurile existenței. De pildă, există o legătură clară de cauzalitate între fericire și sănătate. Starea de bine sufletesc produce efecte asupra frecvenței îmbolnăvirilor, inclusiv asupra eventualei formări a unor tumori. Sistemul imunitar al optimiștilor se deosebește de cel al persoanelor cu înclinații pesimiste. Oamenii fericiți sunt mai sănătoși și mai rezistenți, în medie ei suferă mai rar de oboseală cronică, accident vascular cerebral, infarct, fac mai rar infecții și au o speranță de viață mai îndelungată. Având în vedere că ne aflăm într-o perioadă când numărul pacienților diagnosticați cu depresie crește masiv, ar fi necesar ca oamenii să-și cultive singuri ferici­rea, fiind ajutați în acest sens. Cu atât mai mult cu cât mulțumirea ne ajută nu doar să fim mai sănătoși, ci și mai creativi: "După cum o dovedesc rezultatele studiilor, cei ce sunt fericiți își rezolvă problemele mai repede și mai bine. Bucuria ne face inteligenți. Emoțiile pozitive favorizează dez­voltarea sinapselor neuro­nale și crearea unor co­nexiuni cerebrale noi".

Cum putem fi fericiți

Ce ne face realmente fericiți? Specialiștii nu neagă faptul că banii, sau mai bine zis securitatea financiară, constituie una dintre componentele sa­tis­facției. Totuși, ea nu sporește semnificativ odată ce veniturile tale au atins nivelul la care aspirai. Ar fi o greșeală să credem că formula consacrată "Banii nu aduc fericirea" este o vorbă lipsită de orice temei.
Factorii generatori ai bucuriei de a trăi sunt mai degrabă alții: sănătatea, libertatea personală, relațiile umane bazate pe afecțiune, o muncă inte­resantă și, nu puțini sunt cei ce adaugă la această listă, credința în Dumnezeu. Psihologul american Mihaly Csikszentmihalyi este de părere că ale­gerea unui scop căruia să i te poți dedica fără rezerve și care să dea un sens vieții tale reprezintă "motorul lăuntric al fericirii". El ajunge la turația maximă atunci când te-ai implicat până la con­to­pire totală cu ceea ce faci.
O altă cale de a dobândi mulțumire este să împarți și altora din prisosul tău - fie că e vorba aici de resursele afective sau de cele finaciare. Leo­nardo Becchetti, profesor de științe economice la Universitatea din Roma, îmbracă acest enunț într-o formă percutantă. El spune: "Oamenii fe­riciți nu sunt mai generoși. Oamenii generoși sunt mai fericiți". Paradoxal, dar adevărat - fericirea se poate cumpăra. Cum? Cheltuindu-ți banii în folosul celor care au nevoie de ei. Un studiu rea­lizat la "University of Exeter" arată că gestul de a oferi ajutor dezinteresat celor din jur micșorează riscul de depresie, crește gradul de satisfacție și prelungește viața. Căci cel ce reușește să-i facă pe alții fericiți își sporește stima de sine, deoarece se simte util printre semenii săi.
În fine, și aici, ca în numeroase alte contexte, mișcarea fizică are un rol pozitiv. Sportul stimu­lează secreția de endorfine, producând astfel un veritabil elan afectiv.
"Mulți oameni sunt nefericiți numai fiindcă își doresc o porție exagerată de fericire", socotește celebrul actor Jean-Paul Belmondo și probabil că știe bine ce spune, întrucât pe el viața l-a răsfățat destul. Unii nu-și găsesc liniștea, tind mereu mai sus, vor să posede mereu mai mult. Cei ambițioși și nerăbdători, dispuși să ardă etapele asumându-și riscuri nechibzuite, se găsesc însă pe o pistă gre­șită, avertizează specialiștii. Autorii unui studiu publicat în revista "Economic Journal" au ajuns la concluzia că, mai ales, prostul obicei de a ne com­para întruna cu ceilalți creează frustrare. Dacă ne-am deprins să tragem cu ochiul la câști­gurile altora, vom fi cu siguranță nemulțumiți de ale noastre. Și comunicarea obsesivă pe Facebook are un efect similar.
Recomandări asemănătoare ne face și psiho­loaga americană Barbara Fredrickson, autoare de succes (cartea ei, intitulată "Puterea sentimentelor bune", a fost tradusă în mai multe limbi) și pro­motoare a psihologiei pozitive. "Cu toții tânjim după fericire, dar adesea n-o căutăm acolo unde ar trebui", remarcă ea. "Ne proiectăm aspirațiile în viitor și batem pasul pe loc în prezent, nutrind speranța că visurile noastre se vor împlini când­va." În opinia ei, nu e nevoie să ne schimbăm radical condițiile de trai, pentru a fi fericiți. Este de ajuns să învățăm cum ne putem controla emo­țiile distructive, ca mânia, frica și îngrijorarea. Gân­direa pozitivă ne-o putem antrena, îmbră­ți­șând optimismul, bucuria de a trăi și plăcerile vie­ții, înconjurându-ne cu lucruri frumoase și pe­tre­când mai mult timp împreună cu prietenii. Psi­hologia pozitivă este utilizată deja cu bune rezul­tate în unele spitale și centre medicale din lume, pentru tratarea formelor grave de depresie. În cadrul ședințelor de terapie, bolnavii se deprind să-și gestioneze mai bine activi­tățile curente, de­clan­șând totoda­tă procese de re­setare a creierului pe termen lung. Me­to­da este aplicabilă și la pa­cien­ții cu dureri cro­nice. Pe măsură ce viziunea lor sum­bră asupra vieții în­cepe să se modifice, ei devin mai puțin sensibili la durere.

Marele secret: emoțiile pozitive

Dar cum își poate exersa optimismul un om obișnuit? Iată ce ne sfătuiesc psiho­logii: "Întâm­pi­nați-le cu o atitudine deliberat pozitivă pe primele trei persoane întâlnite în de­cur­sul unei zile. În mod normal, ar trebui să primiți din partea lor un feedback bun, iar aceasta vă va ajuta să priviți dintr-o perspectivă senină evenimentele ce urmează să se deruleze până la sfârșitul zilei". De asemenea, sun­tem în­demnați să nu ne ținem în rezervă calitățile perso­nale, cum ar fi umorul sau curiozitatea, ci să le "punem la lucru", de pildă schimbând subiectele de con­versație cu prietenii noștri apropiați și ce­rându-le, eventual, amănunte despre copilăria lor. Ne poate fi de folos și un "jurnal al recunoștinței", în care ar trebui să notăm zilnic câte trei lucruri sau în­tâmplări îmbucură­toare cu care am avut de-a face. Dacă bilanțul zilei evidențiază un raport de cel puțin 3:1 între senti­mentele pozitive și cele ne­gative, este cazul să admitem că suntem niște oameni fericiți.
Aceasta reprezintă o victorie personală și, în opinia specialiștilor, chiar mai mult decât atât: "Cei ce se străduiesc să-și cultive emoțiile pozi­tive își fac un mare bine sieși, dar în același timp, și celor din jur deoarece, la fel ca tristețea, și fericirea e mo­lipsitoare". Atunci când cineva este vesel, crește cu 25% probabilitatea ca un prieten apropiat să-i îm­părtășească starea de spirit pozi­tivă. La prietenii prietenului, creșterea merge până la 10%, iar exis­ten­ța unui ecou al acestui efect benefic poate fi dovedită chiar și la prietenii prie­te­nilor prietenului...
Și nu uitați să priviți atent în adâncul inimii dvs., pentru a vă pune întrebările esențiale: "Ce este im­portant pentru mine? Ce mă bucură? Ce contează cu adevărat?". Cine se cercetează astfel va avea deseori prilejul să-și dea seama că feri­cirea exista de mult în viața lui, numai că el n-o recunoscuse. De aceea, să ținem mereu ochii larg deschiși!

Izvoarele bucuriei de a trăi

În anul 2018, europenii au indicat ca surse ale momentelor de satisfacție și fericire trăite de ei ur­mătoarele:
* sănătatea - 89%
* o relație armonioasă cu partenerul - 79%
* familia - 74%
* oamenii din jur - 68%
* un scop ce dă sens vieții - 64%
* copiii - 62%
* profesia - 59%
* succesul - 51%
* prietenii - 51%
* banii - 47%
* un hobby captivant - 46%
* faptele bune - 41%
* credința în Dumnezeu - 25%

Câteva sfaturi pentru mai mult optimism

* Răsfățați-vă simțu­rile - Atingerile, chiar și fu­gare, contri­buie decisiv la sta­rea noas­tră de bine, in­hibând pro­ducția de cortizol, hor­mo­nul stre­­sului. Masajele (mai ales, cu utilizarea unor uleiuri po­trivite) constituie un exce­lent reme­diu anti­stres.
* Lăsați la o parte cri­tica - Înainte de a adormi, amintiți-vă trei lu­cruri agreabile care vi s-au întâm­plat în ziua res­pectivă. Sau luați-vă în cursul zilei o pauză de 15 minute, timp în care nu faceți nimic, doar respirați liniștit și observați ce se pe­trece în corpul dvs. Aceste exerciții vă vor remo­dela treptat creierul.
* Nu uitați de rela­xare și sport - În vreme ce medităm sau facem sport, în creier se eli­be­rează neurotransmițători ce induc sentimente po­zitive. Practi­când con­sec­vent exerciții de relaxare, ca yoga sau antre­namentul auto­gen, vă veți îm­bu­nă­tăți managementul stre­­su­lui.
* Lăudați-vă singuri - Psi­hologii ne pro­pun diverse strategii de repro­gramare a creierului, pen­tru a deveni mai optimiști. Iată ce puteți face. Fixați-vă un scop și realizați-l în etape, bucurân­du-vă de fiecare mică victorie și consolidându-vă tot mai mult încrederea în forțele pro­prii. Nu urmă­riți să acumulați bu­nuri, ci mai degrabă amintiri plă­cute. Și nu ezitați să vă aduceți singuri laude, rostind afirmații de tipul: "Mi s-a spus adesea că sunt un prieten bun".
* Mâncați alimente care vă binedispun - Ba­nanele, ananasul și avo­cado conțin sero­tonină, care ac­țio­nează la nivelul creie­ru­lui, îm­bunătățind starea de spirit. Iar capsaicina din ardeii iuți stimulează producția de adrenalină și endorfine. Aces­tea creează bună dispoziție și calmează durerile.
* Apelați cu toată încre­derea la plante - Vale­riana este de mult cu­nos­cută pentru acțiunea ei cal­mantă, fiind considerată o al­ter­nativă natu­rală a sedativelor de sinteză. Rhodiola rosea com­­bate eficient simptomele stresului și conferă un plus de ener­gie. Passiflora poate fi folosită ca re­me­diu contra anxietății. Ciuper­cile me­dicinale chinezești și gin­sengul aju­tă la depășirea stărilor de epuizare fizică și nervoasă și în­tăresc echi­librul psihic.
* Nu fugiți de lumină - Lumina naturală acti­vează metabolismul și insuflă optimism. Chiar și în zilele când cerul este acoperit de nori, ea tot reu­șește să ajungă la o intensitate de 4000 lucși, depășind astfel orice tip de iluminare artificială. Așadar, ieșiți cât mai des sub cerul liber.
* Ascultați ce spun copiii - Dacă socotiți că viața vă ne­dreptățește, iar asta vă provoacă un sen­timent acut de frustrare, stați de vorbă cu un copil. Întrebați-l când se simte el cel mai bucu­ros, și veți primi un răs­puns uluitor de sim­plu, de pildă cam așa: "Sunt bucuros atunci când ceilalți copii se joacă cu mine". După un asemenea schimb de cu­vinte, veți avea revelația adevăratei măsuri a lucru­rilor și veți privi lumea cu alți ochi.