Dintre romanele tinerilor scriitori francezi contemporani, nici unul nu mi-a plăcut atât de mult ca acesta. Autorul lui, născut în 1987, a fost până la 25 de ani hocheist profesionist, ca și tatăl său. Ceea ce nu a exclus pasiunea pentru scris, căreia i s-a consacrat din 2013. Cartea pe care vi-o recomand azi, a treia și cea mai recentă, adună într-o formă originală mai multe tendințe la modă: romanul biografic al unei personalități celebre, autoficțiunea, investigarea unui mister. Personajul principal nu e cel din titlu, ci scriitorul Romain Gary (1914-1980), a cărui viață, cu adevărat "ca un roman" senzațional, și-a ficționalizat-o el însuși, de la copilăria și adolescența în Lituania și Polonia, la faptele de arme din Al Doilea Război, ca aviator și luptător în Rezistența franceză, și până la diplomatul și scriitorul copleșit de onoruri, care s-a reinventat sub numele Emile Ajar, obținând un al doilea Premiu Goncourt, în 1975. Ceea ce nu l-a oprit să-și tragă un glonte în cap. O personalitate legendară a cărei luptă individuală de a deveni cineva ia forma unei sfidări aruncate societății. Preluând prin empatie de la eroul lui curajos și dezabuzat, umanist și caustic, un anume tip de umor specific iudaic, ce include și autoderiziune (Gary spunea că "umorul e arma albă a omului dezarmat"), Désérable încearcă să deceleze ce e invenție de sine și ce adevăr atestat, care ar fi cheia înțelegerii psihologice a personajului Roman Kacew-Romain Gary-Emile Ajar. Și crede că aceasta ar fi efortul de a umple proiecția făurită de Mina Kacew, mama adorată, care l-a înzestrat din copilărie cu "aripi mai mari decât cuibul". Pentru a aprecia strategia narativă a hocheistului nostru, ar fi bine să citiți și "Promisiunea zorilor", romanul lui Gary tradus tot acum la Humanitas, fiindcă de la acest text autobiografic se pleacă, de acolo sunt preluate personaje și povești, inclusiv titularul domn Piekielny, într-un mixaj de adevăruri documentate și mistificări denunțate. Totul într-o narațiune cu meandre surprinzătoare în care se succed episoade imaginate ce par reale și realități ce întrec imaginația. Cititorul e ținut mereu aproape atât prin misterul cercetat, cât și prin jongleria cu mai multe teme și talentul de a da viață unei umbre episodice, transformând-o într-un personaj simbolic pentru o întreagă comunitate, victimele genocidului nazist din Vilno. Naratorul la persoana I povestește cum, ajuns prin hazard la Vilnius în 2014, descoperă strada pe care a locuit cu mama lui, în urmă cu aproape un secol, copilul ce va deveni Romain Gary. Adresa e menționată în "Promisiunea zorilor", carte pe care călătorul francez o știe pe dinafară, și unde e menționat și un vecin din imobil, un anume domn Piekielny, a cărui existență n-a lăsat nici o urmă. Ceea ce știe despre el e doar de la Gary, care pretinde a-i fi îndeplinit rugămintea ca, atunci când va ajunge cineva și va întâlni oameni de vază, să le spună că "la nr. 16 de pe strada Wielka Pohulanka din Vilnius locuia domnul Piekielny" (ni se relevă însă că ideea acestui personaj anodin și a pretenției lui e preluată din "Revizorul" lui Gogol). Punând în ecuație pe celebrul Romain Gary cu "șoarecele trist" menționat de el în treacăt, F.-H. Désérable își exprimă încrederea în forța literaturii de a păstra și memoria unor mediocri anonimi care continuă să spere, împotriva evidențelor. Tema romanului său e de fapt speranța, ca dovadă de demnitate și superioritate a omului față de ceea ce îi e dat să îndure.