La acea dată, dacă problemele medicale - inventate sau reale - îi vor permite, fostul președinte Ion Iliescu va fi pășit, deja, pentru prima oară la audieri, într-o sală de judecată, în "Dosarul Revoluției". 30 de ani le-a luat procurorilor români să finalizeze acest dosar, esențial pentru a înțelege nu doar ce s-a întâmplat atunci, în 1989, ci și ce ni s-a întâmplat (și de ce ni s-a întâmplat) în toți anii aceștia care au urmat. Într-o țară civilizată, unii dintre inculpații dovediți în instanță și-ar fi ispășit deja pedepsele, la noi, cei mai mulți dintre vinovați - oameni cu influență uriașă în evenimentele tragice de după 22 decembrie 1989 - au murit deja! Așa încât, în fața judecătorilor vor ajunge spre judecare doar trei inculpați pentru "crime împotriva umanității": Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican-Voiculescu și fostul șef al aviației militare, Iosif Rus. Acuzațiile aduse celor trei de către procurori privesc tirurile soldate cu sute de morți, în zilele care au urmat fugii dictatorului Nicolae Ceaușescu, pe 22 decembrie 1989. Ion Iliescu este acuzat că se află în spatele unei "vaste operațiuni de diversiune și dezinformare", care a creat o "psihoză generalizată, marcată de tiruri haotice și fratricide", potrivit Parchetului General. Operațiunea urma să permită Frontului Salvării Naționale, pe care-l conducea, "să acceadă la putere și să obțină o legitimitate în ochii poporului". În total, 862 de persoane au fost ucise, iar alte peste 2.150 au fost rănite în aceste circumstanțe tulburi, victime, potrivit unei versiuni oficiale de la acea vreme, ale unor misterioși "teroriști", loiali fostului dictator. Într-un gest tot mai rar pe scena noastră publică a celor 30 de ani de la evenimentele din 1989, procurorul general Augustin Lazăr și-a cerut scuze pentru nepermisa întârziere a anchetei. Ca și dosarul, și scuzele sunt tardive, vor spune mulți. Numai că cinismul operațiunii de după 1989 - așa cum rezultă el din rechizitoriul procurorilor - explică el însuși faptul că am ajuns unde am ajuns, atât cu dosarul, cât și cu România noastră. Niște oameni capabili să se cațere la putere pe sute și sute de cadavre au avut tot interesul să-și acopere unii altora faptele și să pună în funcții-cheie personaje care să îi apere de rigorile legii. Cu astfel de oameni la putere a pornit România la drum spre democrație, în 1990, astfel de oameni au reprimat, mai apoi, vocea indignată a străzii, astfel de oameni, cinici și obedienți, se găsesc și azi prin tot felul de structuri ale statului român.
De acum, "Dosarul Revoluției" nu îi privește atât pe cei trei inculpați -greu de crezut că Ion Iliescu va petrece, la vârsta lui, măcar o zi în închisoare - cât ne privește pe noi toți. E esențial să înțelegem mecanismele răului care ne-a condus și ne conduce încă, pentru a putea merge mai departe. O soluție în Dosar ar fi, poate, și pentru cinicii de serviciu din structurile de stat, un semn că și dacă se ascund azi de justiție prin tot felul de tertipuri, istoria îi va judeca în cele din urmă, cât de târziu...