Când vom ieși din fundul curții?

Ciprian Rus
O nouă dramă, a treia în 7 ani, s-a pe­­trecut zilele trecute în România, țara din Uniunea Europeană în care, în 2019, peste 2000 de școli au încă "fosă sep­tică" în curte.

Rușinos și umilitor, dar să mai și moară copii din pricina asta e prea de tot! Ministra Învățământului e bine-mersi, că doar WC-urile nu sunt treaba ei, pre­mierul Viorica Dăncilă își face ima­gine participând la medalierea unor cam­­pioni europeni, deși guvernul nu investește un chior în acești sportivi!, iar primarii și șefii de consilii din județele cu WC-uri în curte dau din umeri. Veș­nica scuză e că nu sunt bani, deși toată problema ar putea fi rezolvată cu numai 15 milioane de euro, adică 10.000 de eu­ro pe școală. Ca să nu vorbim de "lo­vi­turile" care se dau în România de 30 de ani încoace, căci suma necesară nu se compară, de pildă, cu banii care vor fi bă­gați în noul stadion din Alexandria, Te­leorman, acest pol istoric al marii per­formanțe din fotbalul nostru, care se în­tâmplă să fie și fieful liderului PSD, Liviu Dragnea.
Într-o țară care își respectă imaginea, problema WC-urilor din curtea școlii s-ar rezolva în trei luni, fie din bani de la bu­get, fie din bani județeni sau locali. Ce înseamnă 10.000 de euro pentru o co­mună? Înseamnă 2.500 de euro pe fie­care an de mandat al unui primar. În­seamnă niște prime în minus, dintre cele date secretarelor și acoliților angajați pe șest. Înseamnă o zi în minus la "Zilele re­coltei", căci acolo se duc, pe cântec, joc și voie bună, o grămadă din banii cu ca­re comunitățile locale ar putea să își rezolve problemele serioase cu care se con­fruntă. Ce înseamnă suspendarea pen­­tru un an de zile a unor stipendii date oamenilor din partid, pe tot felul de fi­țuici și programe, de pe urma cărora nu se alege nimeni cu nimic? Cât despre Ro­mânia, ce să zicem? Se împrăștie bani în stânga și în dreapta, ne batem cu pumnul în piept că vrem să găzduim mari evenimente europene și planetare, dar nu se găsesc 15 milioane de euro ca să scăpăm, o dată pentru totdeauna, de această rușine pentru statutul de țară civilizată, pe care toată lumea îl invocă înaintea alegerilor europarlamentare.
Când e nevoie de 15 milioane de euro la nivel de țară și 10.000 de euro la nivel de comunitate, ca să nu mai moară copiii înecați în fecale, atunci e clar că nu e vorba de lipsă de bani. E vorba de lipsă crasă de responsabilitate, e vorba de inconștiență, e vorba de lipsa unui proiect. Nici măcar nu e nevoie de vizi­une ca să pui lucrurile la punct. O poate face orice om gospodar cu opt clase, nu trebuie să fii primar sau ministru!
România are probleme complexe de rezolvat, situații în care chiar e nevoie de expertiză și de echilibru, de viziune. Ne amăgim că le vom rezolva, câtă vre­me nu începem cu începutul. Iar în­cepu­tul e acolo, în fundul curții școlilor de țară, cu WC-uri care le amenință copii­lor viața.