- Nu văd de ce ar fi un joc strategic. Formal, președintele poate pretinde că a așteptat avizul Parlamentului, care este însă strict consultativ. Or, interesul președintelui ar trebui să fie ca temele propuse să fie amplu dezbătute, pentru a-i convinge pe cetățeni să participe la vot. Tocmai aici însă văd o problemă care alimentează indecizia deja proverbială a președintelui: temele sugerate nu pot fi transpuse în întrebări simple și clare și nu duc decât la rezolvări parțiale. Putem fi de acord în principiu cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru fapte de corupție, doar că ea nu rezolvă amnistia și grațierea mascată prin alte modificări legislative, cum procedează de pildă acum, Comisia Iordache, adăugând la articolele din Codul penal sancționate deja de CCR noi prevederi care le vor ușura viața infractorilor, adică face exact ce nu a vrut să facă ministrul Toader, cu riscul de a provoca Comisia Europeană să declanșeze activarea Articolului 7, care ne-ar interzice dreptul la vot în Consiliul European. Și a doua temă sugerată de Președinte, interzicerea modificării legislației penale prin OUG, poate părea o idee bună, doar că ea ar exclude și acele modificări necesare ale legislației penale, cum au fost cele realizate prin OUG de fostul ministru Raluca Prună, care a modificat astfel o serie de articole din CP declarate neconstituționale, fără însă a le adăuga noi prevederi. Problema de fond este, deci, nu atât a OUG în sine, cât a standardelor morale ale guvernanților care le promovează, chestiune ce nu poate fi reglementată prin referendum. Cred, deci, că președintele Iohannis nu s-a grăbit să facă publice întrebările pentru că, deși a avut timp de gândire doi ani, nu are încă formula de succes. Ar fi putut prelua inițiativa USR "fără penali în funcțiile publice," dar probabil nu a dorit să favorizeze un concurent al PNL. Idei ar mai fi (poate legate de înăsprirea pedepselor pentru corupție?). Să vedem însă ce va produce mintea președintelui cea de pe urmă.
- Înmulțirea știrilor alarmante, de la tonele de droguri ajunse la țărmul Mării Negre, fără ca autoritățile să ofere explicații, la tăierile ilegale din păduri, semnalate de ONG-uri dar ascunse de autorități, sugerează că relaxarea luptei anticorupție și victimizarea infractorilor au slăbit instituțiile menite să intervină. Cum poate fi remediată această situație? Poate fi eficient CSAT?
- Anul trecut, când Comisia Europeană îi demonstra în scris guvernului Dăncilă că modificările legislației penale transformă România într-un refugiu al infractorilor, mulți vor fi crezut că Frans Timmermans exagerează. Curând, însă, aveam să constatăm cu toții că relaxarea luptei anticorupție afectează viața fiecărui cetățean. Dacă statul de drept este subminat, totul este permis, și nu numai primul infractor al țării, adică Liviu Dragnea, va profita de impotența legii și a magistraților, ci toți infractorii, inclusiv traficanții de droguri, care par protejați de autorități, căci mă îndoiesc că nu se știe de unde provin drogurile eșuate pe plajă, precum și violatorii, hoții și criminalii, eliberați prin recursul compensatoriu acordat cu generozitate de acest parlament al penalilor. Când pedepsele sunt eliminate, magistrații supuși intimidării, guvernul populat cu semidocți, iar instituțiile cu politruci, cine să sancționeze fărădelegile? Iar când intră în joc interese economice, cum ar fi cele legate de exploatarea ilegală a pădurilor, nu ne putem mira că ele primează față de interesul public, pentru un guvern care slujește unei rețele politice de tip mafiot, organizată să prade avutul public. Și nici că serviciile publice - ca sănătatea, educația și cultura - sunt la pământ, iar funcționarilor publici, care nu sunt responsabilizați, ci evaluați doar după măsura în care slujesc intereselor PSD, nu le pasă de cetățeni. Tot țesutul societății noastre a ajuns să fie atins de boala care pleacă de la nemernicia puterii, dar nu CSAT o poate vindeca, pentru că este alcătuit majoritar din membri ai guvernului. Doar înlocuirea penalilor de la putere, cu politicieni necompromiși, prin vot democratic, poate duce la un început de asanare a spațiului public. Din păcate, este vorba de un drum lung, care nici măcar nu a început.