Cum se dezvoltă maladia Alzheimer
În perioada sa de activitate la clinica de psihiatrie a Universității din München, mai exact în anul 1906, psihiatrul și neuropatologul german Alois Alzheimer (1864-1915) a observat în creierul unei paciente decedate, ce suferise de demență în ultimii ani ai vieții, modificările morfologice caracteristice acestei patologii neurodegenerative care, de atunci și până astăzi, poartă numele descoperitorului ei. El a constatat că la terminațiile neuronilor se produc acumulări de beta-amiloid, o substanță proteică, din care se constituie plăci insolubile în spațiul dintre neuroni. Iar în interiorul celulelor nervoase se formează fascicule de fibre dintr-o altă proteină, numită tau. Chiar dacă apariția și efectele lor degenerative n-au fost încă cercetate exhaustiv, un lucru se știe sigur: modificările amintite blochează transmiterea influxului nervos între neuroni și provoacă distrugerea lor masivă, ceea ce duce la o pierdere de masă cerebrală. Cele dintâi afectate de această atrofiere sunt hipocampul și porțiunea frontală a cortexului cerebral, adică tocmai zonele responsabile pentru memorie, gândire, limbaj, orientare și emoții. Totuși există și persoane care, în ciuda prezenței plăcilor amiloide, nu au simptome de declin cognitiv, trăiesc absolut normal și ating vârste de 90-95 de ani, fără a dezvolta o demență. Cercetătorii presupun că riscul de apariție a bolii ar putea fi diminuat, printre altele, de atitudinea pozitivă față de viață, de un echilibru psihic stabil, ca și de tendința de instruire permanentă.
Forme de demență
Într-o bună zi, cineva face eforturi să-și amintească numele unei cunoștințe, dar se chinuie în zadar, căci nu izbutește. Apoi, nu mai știe unde și-a pus cheile de la mașină, cu o seară înainte. Și stai, cum oare se chema filmul acela grozav, pe care l-a văzut în vara trecută? Să nu-ți mai aduci aminte de asemenea lucruri este, oare, normal, sau ai făcut deja pasul dincolo de limită, intrând în domeniul a ceea ce ține de patologic? Mulți oameni sunt apăsați de astfel de griji. Deocamdată, specialiștii n-au puterea să-i elibereze de aceste temeri. Însă există ceva ce ne dă tuturor speranță: fiecare dintre noi poate face mult pentru a-și menține în formă organul gândirii, pe o perioadă cât mai lungă.
La scară globală, demența afectează în prezent aproximativ 40 milioane de oameni, iar cifra se află în continuă creștere și s-ar putea tripla până în 2050. Boala apare mai frecvent la femei, ele reprezentând 70% din cazuri. O explicație posibilă ar fi aceea că femeile beneficiază de o speranță de viață mai îndelungată decât bărbații, iar vârsta înaintată se numără printre factorii de risc, alături de alți câțiva, pe care îi vom enumera aici:
* zestrea genetică;
* hipertensiunea arterială, valorile crescute ale colesterolului și trigliceridelor, fumatul - care, toate, pun în pericol sănătatea sistemului cardiovascular;
* nivelul ridicat al homocisteinei în sânge;
* contactul cu metalele ușoare, cum ar fi aluminiul, care s-a găsit în concentrații mari la pacienții cu Alzheimer (unii sunt de părere că ar fi o simplă coincidență, un punct de vedere susținut mai ales de producătorii de spray-uri deodorante cu conținut de aluminiu);
* traumatismele craniocerebrale grave, survenite în mod repetat;
* infecții cu anumite bacterii (de exemplu, cele din genul chlamidia) și viruși.
Primul semn ce indică distrugerea neuronilor este slăbirea memoriei. Pe locul al doilea se găsește demența vasculară, provocată de tulburările circulației sangvine cerebrale. Simptomele ei sunt: lentoarea, gândirea încețoșată și labilitatea afectivă. Nu arareori se întâlnesc și forme mixte. Cercetătorii din întreaga lume se străduiesc să dezvolte terapii și medicamente capabile să lupte eficient cu o boală monstruoasă, care îi transformă până și pe oamenii cei mai apropiați și dragi nouă în niște străini. În ultimele trei decenii au fost identificate peste 200 de substanțe active, din păcate, însă, deși s-au făcut progrese considerabile, n-a fost realizată până acum o pilulă salvatoare, care să poată stopa demența.
Există, totuși, motive de optimism
"Este important să știm că acele două proteine cu acțiune distructivă asupra neuronilor, amiloid și tau, încep să se depună în creier cu 10-20 de ani înainte de declanșarea maladiei Alzheimer. De aceea, pentru reușita prevenției sau poate chiar a vindecării, este necesar să ne gândim la tratamente pe care să le utilizăm mai devreme de instalarea bolii", precizează specialiștii. Măsurile inițiate ulterior, ca de pildă injectarea de anticorpi care să ajute la descompunerea și eliminarea plăcilor de beta-amiloid, nu au dat deocamdată rezultatele scontate, respectiv nu s-a obținut o îmbunătățire a funcțiilor cognitive. Studiile clinice aflate acum în derulare încearcă să stabilească dacă, aplicate la pacienții care se găsesc abia în stadiul incipient, acuzând numai ușoare tulburări de memorie, aceste terapii ar putea opri evoluția maladiei Alzheimer. Alte proiecte științifice investighează posibilitatea de a împiedica moartea neuronilor prin tratarea fibrelor de proteină tau, la momentul oportun.
Cheia problemei - stilul de viață
La fel ca la numeroase alte afecțiuni, și în cazul demenței, joacă un rol important modul nostru de viață. De aceea, cercetarea referitoare la șansele prevenției aprofundează, actualmente, printre alte teme legate de terapiile nemedicamentoase, în special, pe aceea a evaluării eficienței pe care ar putea-o avea schimbările introduse din vreme în stilul de viață, pentru încetinirea evoluției, stoparea sau chiar prevenirea bolii Alzheimer. Concluzii încurajatoare a adus, de exemplu, studiul FINGER (Finnish Geriatric Intervention Study) realizat în Suedia, în anul 2015. Este vorba despre un proiect de anvergură, unul dintre cele mai ample dedicate combaterii diverselor forme de demență, iar el s-a axat pe posibila valoare terapeutică a trei factori: alimentația sănătoasă, activitatea fizică regulată și antrenamentul mental consecvent. Cei 1260 de participanți, cu vârste între 60 și 77 de ani, prezentau deja simptomele unei demențe incipiente. Rezultatul obținut în decurs de doi ani a fost următorul: la toți cei implicați în acest program de sănătate s-au înregistrat efecte pozitive asupra memoriei - la unii dintre ei, deja după trei luni. Însă, pentru a aduce dovezi credibile în sprijinul afirmației că schimbarea modului de viață ne poate proteja efectiv împotriva demenței, subiecții ar trebui ținuți sub observație pe o perioadă de timp egală cu aceea a evoluției bolii, respectiv 15 până la 20 de ani. Recent, s-a luat hotărârea prelungirii studiului FINGER, pentru alți șapte ani.
Mișcarea înviorează și mintea
Se cunoaște de mult faptul că sportul poate micșora pericolul de declanșare a unei demențe. Efortul fizic moderat are un efect benefic asupra riscurilor ce amenință sănătatea sistemului cardiovascular - care, la rândul lor, favorizează dezvoltarea maladiei Alzheimer, de pildă, o tensiune arterială ridicată. Pe lângă aceasta, antrenamentul fizic determină eliberarea de proteine cu acțiune pozitivă asupra creierului. Oamenii care au practicat neîntrerupt un sport de-a lungul vieții și, totodată, au avut mintea mereu activă, prezintă mai rar acele primejdioase plăci amiloide la nivelul creierului. Pe de altă parte, ei dispun de o capacitate cognitivă superioară. În prezent, numeroase studii cercetează efectele exercițiului fizic susținut, asociat cu un antrenament mental specific.
Studiul călugărițelor
Un creier sănătos se poate dezvolta continuu, până la sfârșitul vieții, formând noi neuroni și mereu alte sinapse. Pentru aceasta, avem nevoie de stimuli exteriori, impresii, experiențe de viață, trăiri afective și, în primul rând, de suficientă mișcare. Datorită arhitecturii flexibile a creierului nostru, suntem capabili să ne adaptăm neîncetat unor condiții schimbate, să învățăm lucruri noi, să fim creativi. Abilitățile sale de acomodare permit creierului să compenseze într-o anumită măsură consecințele unui traumatism sau ale unui accident vascular cerebral, atunci când este stimulat corespunzător. Cercetătorii au fost uimiți să descopere că această însușire minunată, plasticitatea neuronală, poate fi activată și la oamenii înaintați în vârstă. În cadrul unui studiu, un grup de seniori a practicat vreme de trei luni exerciții de jonglerie. La sfârșitul experimentului, s-a constatat că, pe anumite porțiuni ale creierului lor avusese loc un proces de dezvoltare.
"Bineînțeles că uzura provocată de îmbătrânire își urmează cursul - însă, grație forței de regenerare a creierului, noi putem opune acestei evoluții firești crearea de noi sinapse. Cu condiția să ne menținem o stare psihică bună. O creștere mai intensă a terminațiilor la celulele nervoase din creier se observă, în special, atunci când avem ceea ce psihologii numesc un sentiment de coerență, aceasta însemnând un echilibru interior robust și o încredere profundă în faptul că evenimentele din viața noastră se succed în așa fel, încât ele ne vor dezvălui, în ultimă instanță, o logică a înlănțuirii lor și un sens al înseși existenței noastre", spun oamenii de știință. Teoria enunțată de ei este pe deplin confirmată de celebrul "studiu al călugărițelor" ("nun study"), realizat de prof. David A. Snowdon de la Universitatea din Kentucky (SUA). El a urmărit pe parcursul unui deceniu și jumătate, starea mentală a unui număr de 678 de călugărițe de la School Sisters of Notre Dame, cu vârste cuprinse între 76 și 106 ani. Femeile își duceau viața în condiții aproape identice: cumpătate în toate privințele, cu un program zilnic de rugăciune, îndeplinind munci asemănătoare. 85% dintre ele, unele chiar trecute de 90 de ani, activau ca profesoare. După decesul călugărițelor, echipa de cercetători condusă de Snowdon a primit permisiunea să le examineze creierele. Spre surprinderea lor, specialiștii au găsit acumulări consistente de beta-amiloid la o treime dintre bătrânele care se păstraseră până la sfârșitul vieții într-o formă fizică și mentală excelentă. Iată și explicația oferită de ei: "Sentimentul puternic de sens al vieții și faptul că trăiau într-un mediu calm, lipsit de conflicte, au permis creierului acestor femei să deruleze procese de autovindecare, ce au compensat progresia fenomenelor degenerative prin formarea de neuroni și sinapse noi."
Dăruirea - cel mai bun medicament dintre toate
La rândul ei, și bucuria ajută micile noastre celule cenușii să nu lâncezească. Dragul pentru ceea ce facem. Studiile atestă că o stare psihică pozitivă și viziunea optimistă asupra vieții pot micșora riscul de a dezvolta o formă de demență. Tot ce facem cu dăruire reprezintă o infuzie de vitalitate pentru neuroni. Așadar, este esențial să nu ne pierdem nici un moment bucuria de a descoperi și învăța lucruri noi. Un alt factor stimulativ pentru celulele nervoase ale creierului este comunicarea permanentă cu oamenii din jur. "Riscul de apariție a simptomelor maladiei Alzheimer se reduce cu 12% dacă ne întreținem activ contactele sociale. Tot ce întreprindem împreună cu alții antrenează creierul, deoarece ne determină să reacționăm și să ne adaptăm la oamenii și situațiile cu care avem de-a face", afirmă neurologii.
Metode de diagnosticare precoce a bolii
Ca orice altă afecțiune, și demența poate fi combătută cu atât mai eficient, cu cât este depistată mai curând. De aceea, specialiștii din diverse țări ale lumii se străduiesc, în momentul de față, să îmbunătățească metodele de diagnosticare precoce a acestei patologii. Procedeele ce țin de imagistica medicală, ca de exemplu tomografia cu emisie de pozitroni sau examinarea lichidului cefalorahidian din canalul spinal, sunt complicate și costisitoare. Actualmente se află în curs câteva studii, ai căror autori încearcă să verifice posibilitatea de a implementa variante de testare mai simple, totuși cu rezultate suficient de precise. Una dintre ele ar fi o analiză de laborator care să evidențieze prezența în sânge a proteinelor caracteristice maladiei Alzheimer. O alta ar consta într-un test digital de memorie, util în vederea evaluării aptitudinilor cognitive. "Nimeni nu are motive să se teamă de asemenea teste. Chiar dacă rezultatul va indica un risc de Alzheimer, aceasta nu înseamnă automat că persoana în cauză își va pierde memoria în câteva luni sau un an. Dimpotrivă, mai poate avea la dispoziție încă două decenii de viață normală, timp în care beneficiază de posibilitatea de a acționa, luând măsuri de contracarare a bolii. Aceasta este o șansă reală, ce nu trebuie ratată".
Mâncați sănătos și fiți activi!
"Cine trândăvește ruginește", spune o zicală înțeleaptă, iar principiul este valabil și pentru starea creierului. Să nu uităm că fiecare dintre noi poate face multe pentru a-și păstra mintea clară și la bătrânețe, așa cum ne arată nenumărate studii. Un stil de viață sănătos oferă protecție împotriva demenței.
Mișcare și iar mișcare
Efecte deosebite produc sporturile de rezistență - joggingul și mersul pe bicicletă, dar și plimbările lungi, în pas alert: câte 30-40 de minute, de cel puțin trei sau patru ori pe săptămână. Cine dorește (și, eventual, s-a consultat în prealabil cu medicul său) poate crește intensitatea efortului pentru 10-15 minute pe parcursul antrenamentului. Sportul are o acțiune stimulativă directă asupra creierului și în același timp micșorează riscurile de boli cardiovasculare, ce favorizează apariția demenței.
Antrenament pentru creier
Exercițiul mental ajută celulele cenușii să se dezvolte, inclusiv la o vârstă înaintată. Plasticitatea neuronală se întreține, de pildă, prin învățarea unei limbi străine, prin lecturi, jocuri de puzzle și rezolvarea de integrame. În cazul în care aveți alte preferințe, puteți obține același rezultat dansând sau cântând la un instrument.
Un meniu dietetic
Cele mai indicate sunt alimentația mediteraneană (cu multe legume și pește), ca și alternativa ei vegetariană (recomandată în special pentru scăderea tensiunii arteriale). Eficiența lor a fost verificată cu prilejul unui studiu realizat în SUA, la care au participat 960 de femei și bărbați, vârsta medie fiind de 81 de ani. La final, cercetătorii au constatat că mâncarea sănătoasă micșorase cu 53% riscul îmbolnăvirii de Alzheimer. O reducere de 35% înregistraseră chiar și acei subiecți care urmaseră mai puțin strict principiile dietei.
Somn profund
Odihna nocturnă suficientă și de calitate corespunzătoare este importantă, deoarece ea consolidează memoria și, totodată, permite curățarea creierului de produșii reziduali, printre care se numără și amiloidul. Cercetătorii au descoperit că, în condițiile unui somn nesatisfăcător, depunerile de amiloid sporesc rapid.
Contacte sociale
Este un fapt dovedit: oamenii sociabili au un creier mai viguros. Cineva care comunică permanent cu cei din jur, participă la jocuri, face drumeții în grup, se angajează în acțiuni de voluntariat are mai multă încredere în sine, nu se teme de primejdiile ce l-ar amenința în viitor, iar echilibrul său psihic îi asigură o sănătate mai bună. Ceea ce întreprindem împreună cu alții ne face mai multă plăcere și devine pentru noi o sursă de inspirație. De reținut însă că nu numai relaxarea este prielnică neuronilor ci, în egală măsură, și eforturile depuse pentru îndeplinirea unei sarcini sau pentru atingerea unui scop.
Atenție la țigări și alcool
Statisticile medicale ne arată că fumătorii se îmbolnăvesc de două ori mai des decât nefumătorii. Și consumul exagerat de alcool favorizează demența, ducând la o diminuare mai timpurie a aptitudinilor cognitive.
Controlați-vă periodic sănătatea
Printre principalii factori de risc ai demenței se regăsesc surplusul de greutate corporală, hipertensiunea și nivelul crescut al glicemiei. Ținând sub control aceste valori, contribuiți substanțial la păstrarea creierului dvs. în formă maximă.