Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Johann Hari, "Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții sur­prin­zătoare", traducere de Oana-Marina Badea, Editura TREI (tel. 021/300.60.90), 326 p.

Johann Hari, un jurnalist englez cunoscut, a avut un motiv personal să investigheze subiectul enunțat în subtitlu. Încă din adolescență a suferit de depresie și anxietate iar doctorii i-au spus că suferința lui avea o cauză chimică: nivelul scă­zut de serotonină din creier. Drept care i-au pre­scris pastile capabile să o rea­ducă la valori nor­male. Timp de un deceniu a luat anti­de­presive fără ca suferința să-i dispară, căci după o ame­liorare de mo­ment, cu toate dozele crescu­te pro­gresiv, depresia revenea și, în plus, medi­camen­tele aveau efecte secundare neplăcute, da­că nu chiar periculoase. Așa s-a decis să an­cheteze misterul "bolii" sale, cu atât mai mult cu cât ea afectează un procent tot mai mare din populația urbană a lumii. A citit multă bi­blio­grafie științifică, a realizat sute de interviuri cu cei mai im­portanți cercetători de pe glob ai feno­me­nului, dar și cu oameni care și-au învins chinul, s-a dus în comunități care nu cunosc ase­menea probleme, ca să înțeleagă de ce. "Ceea ce am aflat m-a obligat să îmi revi­zuiesc în mod ra­dical povestea - despre mine și despre neno­rocirea care se întinde ca smoala peste cul­tura noastră". Ce a aflat? În primul rând că de­presia nu e o boală mentală, un defect al cre­ie­rului, ci o re­acție emoțională normală la anu­­mite cir­cumstanțe din viața personală - eveni­mente ne­gative, stres îndelung, dificultăți cronice, lipsa unor oameni pe care să te poți bi­zui la greu. Sunt mai mulți factori - sociali, psi­ho­logici și bio­logici - care au un rol în instalarea depresiei și Hari crede că ei provin din modul în care am fost separați de ceva ce aveam nativ nevoie. Astfel, el depistează și detaliază 9 cauze ale depresiei, dintre care primele 7 sunt sociale și de mediu. Acestea sunt cunoscute de decenii de oamenii de știință dar au fost ignorate, fiindcă marile concernuri farmaceutice au comandat pro­priile cercetări din care să rezulte deze­chi­libre chimice ale creierului (piața medi­ca­mentelor antide­pre­sive, de miliarde de dolari, e uriașă). Între cau­zele socio-psihice sunt docu­men­tate deconec­tarea de natură, munca plic­ticoasă și fără satis­facții, singurătatea (lipsa unei comunități care să te susțină), prețuirea exa­ge­rată a valorilor ma­teriale, poziția socială și res­pectul de care ai parte, nesiguranța locului de muncă și impre­vi­zibilitatea viitorului, expe­riențe anormale de viață din copilărie și abia apoi cauze biologice precum rolul moștenirii ge­netice sau chimia creierului. Cercetările apro­fun­date, pe eșantioane mari de subiecți, au mai demonstrat că o schimbare a modului de viață e un antidepresiv mai eficient ca orice pastilă și Hari dă o serie de soluții care au funcționat în sem­nificativ de multe cazuri. Între acestea - te­rapia socială, în grupuri cu program umanitar, care aduc un soi de bucurie solidară, apoi în­dreptarea spre o muncă utilă, care să îți placă și în care să deții controlul asupra a ceea ce faci, reconectarea cu natura în peisaje sălbatice sau pur și simplu prin grădinărit, învățarea unor tehnici de meditație ș.a. Creierul nostru având o anume neuro­plas­ticitate ce se menține pe toată durata vieții, acești factori sociali și psihologici îl pot modifica și în bine, nu doar în rău. De­pre­sivul - au constatat savanții - e închis în sine, de­pendent de el în­suși, controlat de propriul con­cept despre sine. Re­conectările despre care scrie Hari creează momente în care "eul nostru e di­zolvat și fu­zionat cu un întreg mai mare" și ast­fel se repară și dezechilibrul spiritual în care trăim.