Ele deschid, desigur, o serie de elecțiuni care, în decurs de un an, pot schimba soarta țării. În toamnă vor avea loc "prezidențialele", iar în primăvara și toamna anului viitor urmează "localele" și alegerile pentru Parlamentul țării. Scorurile obținute la "europarlamentare" vor indica tendințele electoratului român, orientările lui politice, greu de schimbat într-un răstimp atât de scurt. Impactul procentual al fiecărui partid va indica măsura în care programele și realizările sale au afectat viața cetățenilor. El va da un semnal pentru ajustările de ultim moment în ofensivele lui propagandistice, în "bătălia de imagine" prin care caută să-și adune susținătorii. Testul europarlamentarelor va marca și regrupările forțelor politice intrate în joc, dând startul facerii sau desfacerii coalițiilor, grupării sau regrupării partidelor, în funcție de orientările ideologice sau, pur și simplu, de calculele prin care își urmăresc atingerea intereselor. Alegerile din 26 mai sunt extrem de importante și pentru existența UE, organizația fiind asaltată de curentele suveraniste, centrifuge, cu Brexit-ul în prim-plan. Uniunea este divizată în problema emigranților, năvala refugiaților din Orientul Mijlociu și Africa generând atitudini polarizate la maxim, în contextele naționale existente. O creștere masivă a opțiunilor naționaliste antiunionale va afecta inevitabil și soarta celor cinci milioane de români care trăiesc și muncesc în țările dezvoltate ale UE. Alegătorii din România au început să înțeleagă faptul că votul lor contează în clarificarea situației rudelor lor silite de dificultățile vieții de aici să migreze. "Europarlamentarele" vor capta, în sfârșit, atenția tuturor și pentru că ele sunt "dublate" de Referendumul pentru Justiție, impus de președintele țării, ca urmare a unui conflict intern ce grevează de peste doi ani și jumătate societatea românească. Populația trebuie să se pronunțe dacă acceptă sau nu politizarea Justiției, supunerea ei prin măsuri administrative intereselor deținătorilor momentani ai guvernării sau păstrarea ei ca o putere independentă a statului.
Apatia "tradițională" a electoratului român față de problemele politicii europene are, așadar, toate șansele să fie spulberată. Majoritatea cetățenilor au realizat că votul prin care trimit în Parlamentul Europei reprezentanți ai partidelor din România este esențial pentru viitorul rudelor lor din străinătate, și pentru creșterea sau micșorarea rolului UE în garantarea stabilității și echilibrului intern al țării. Alegătorii au înțeles și că participarea la Referendum (care are - în acest caz - doar un rol consultativ) va da un semnal guvernanților că "nebunia" luptei împotriva Justiției, condamnată de altfel și de UE, trebuie să înceteze. În loc să se concentreze pe problemele reale ale dezvoltării țării, să modernizeze infrastructura transporturilor, sănătății, învățământului etc., administrația nu face, de când a fost preluată de gruparea politică PSD-ALDE, decât să hărțuiască Justiția, să îi demoleze instituții, să îi corupă sau să îi terorizeze reprezentanții. Scopul acestui "război" a devenit clar pentru toată lumea: albirea liderilor grupării Dragnea și Tăriceanu; salvarea lor de posibile condamnări penale ce le fac problematice carierele. Rezultatele procentuale ale votului din 26 mai, ca și prezența la Referendum, au devenit, de aceea, extrem de importante și au împins efortul propagandistic al partidelor la paroxism. PSD, amenințat cu excluderea din PES (socialiștii europeni), vrea să arate Uniunii că este, în continuare, principala forță politică din România, contingentul trimis de el în PE putând influența alegerea liderilor de la Bruxelles. Condamnat de actualul Parlament European și de Comisia (guvernul) UE pentru asaltul politizat asupra Justiției, el încearcă un șantaj, adoptând atitudini suveraniste și naționalist-independentiste, care țin doar de interesul personal al lui Dragnea, liderul partidului. Susținerea dezinteresului față de Referendum este o continuare firească a acestei poziții. ALDE (exclusă cu totul din familia europeană similară, din aceleași motive de luptă anti-Justiție ce grevează și PSD-ul), știe că nu poate supraviețui politic fără alianța la care participă, sperând că un procent "bun" la europene îi asigură reabilitarea și, eventual, chiar candidatura comună a lui Tăriceanu la "prezidențiale". Pentru opoziție, procentul obținut este important atât ca indicator al uzurii alianței guvernamentale, cât și ca semnal pentru depășirea fricțiunilor și rivalităților interne, inclusiv în susținerea unui candidat unic la prezidențiale.
Cel mai recent sondaj IMAS este, din perspectiva calculelor și a eficienței propagandei electorale, alarmant pentru impactul la electorat al alianței guvernamentale. PSD, cu 21,7% din intențiile de vot, a fost depășit de PNL, principalul partid de opoziție, care adună 25,6% din aceste intenții. Dacă situația se materializează la vot, Dragnea se va trezi contestat din interior de baronii nemulțumiți, iar numărul "transfugilor" din parlamentarii PSD va crește exponențial. Parlamentarii vor trece în masă la Pro România, partidul lui Victor Ponta, fostul lider al social-democrației și critic acerb al politicii lui Dragnea. Cu un impact personal (8,7%) mult sub al partidului, acesta ar pierde și candidatura la "prezidențiale", chiar dacă procesul de "albire" în fața Justiției i-ar reuși. Tăriceanu, care a obținut 18,3% din intențiile de vot la prezidențiale, se situează mult în urma scorului realizat de președintele Iohannis (42,7%). El ar putea cere, totuși, PSD-ului, candidatura comună, dar aceasta s-ar putea realiza numai dacă ALDE (acum orfană în plan european) ar accepta să fie absorbită de social-democrați. Scorul la europarlamentare va "programa", dacă va concretiza prognoza IMAS, și căderea guvernului Dăncilă, salvarea stângii venind, în această situație, de la o regrupare a ei în jurul lui Ponta, care nu mai are probleme cu Justiția și "a învățat din experiență". Stânga poate redobândi majoritatea în Parlamentul țării numai dacă Pro România, PSD (fără Dragnea și slugile lui turbate), ALDE și, eventual, UDMR, s-ar reorganiza într-o alianță unitară. De partea cealaltă, PNL-ul și Alianța 2020 (USR-PLUS) au șansa să impună președintele țării și, dacă nu se vor fragmenta pe bază de orgolii - cum s-a mai întâmplat - să câștige, alături de PMP, parlamentarele de la anul.