VLADIMIR PUTIN - Fațetele unui țar modern

Selena Lascu
- Nu există în Europa un lider mai agățat de putere și mai versat decât Vladimir Pu­tin. Au trecut exact două de­cenii de când a ajuns la putere în Rusia, ba fă­când pe pre­mierul, ba asumându-și oficial funcția prezidențială. Este consi­derat, după caz, odios, agil, cinic, atletic, viclean, dur, imprevizibil, autoritar ori, de ce nu, un cocktail Molotov din toate astea. De știut știm totuși relativ puțin despre acest fost agent KGB, care, ca orice spion care se res­pectă, a știut să-și păstreze aproape intactă aura de mister. -

Derbedeul transformat în șef peste pionieri

Vladimir Vladimirovici Putin s-a năs­cut în 1952, dintr-o mamă muncitoare și un tată militar, care a lucrat într-un grup de sabotaj, în timpul celui de-al Doilea Război Mon­dial. Acest grup făcea parte din NKVD, Ministerul de Interne al Uniu­nii Sovietice.
Citind despre copilăria lui Vladimir, aflăm că era cam derbedeu, lipsa de dis­ciplină fiind și motivul pentru care a ră­mas printre ultimii elevi din clasă făcuți pio­nieri. Interesant este că informația e men­ționată inclusiv în biografia oficială a ac­tualului lider de la Kremlin într-un mod care sugerează în mod subtil că Putin este mândru de atitudinea rebelă pe care o avea ca puștan. În clasa a șasea, lucru­rile s-au schimbat însă radical pentru Vla­dimir Pu­tin. În primul rând, s-a apucat de sport, activitate care îl pasionează și astăzi. A în­ce­put să practice intens judo și sambo, o artă marțială modernă, apărută în Rusia în perioada sovietică. Bene­ficiind și de sus­ținerea unei profesoare care dibuise că are de-a face cu o minte și o personalitate ieșite din comun, băiatul a început să ia note mari, și nu numai că a intrat în rândul pionierilor, dar a și preluat aproape imediat condu­cerea detașa­mentului din clasa lui. În plus, grație talentului nativ pentru limbi străine, a învățat în această perioadă să vorbească fluent germana, fapt care avea să-l ajute mult în viață.

Patima KGB

Încă de mic, actualul lider de la Kremlin era mare amator de filme cu spioni. Spioni ruși, bine­înțeles. El însuși a mărturisit că știa că dorește să devină el însuși unul încă dinainte să fi terminat școala. Motiv pentru care s-a dus glonț la un birou public al KGB, unde s-a interesat ce pași trebuie să întreprindă în acest sens. Tânărului i s-a explicat că are două variante pentru a fi acceptat în rândul temutului serviciu rus de securitate: să facă armata sau să termine o facultate, de preferință de Drept. Concurența era mare, doar 10 dintre cei 100 de candidați intraseră de la prima încercare, iar Putin era printre ei. Viitorul președinte al Federației Ruse a luat examenul din prima. După care s-a pus serios cu burta pe carte, lăsând sportul în plan secund (deși, după cum el însuși a mărturisit, a continuat să se antreneze în mod regulat și să par­ticipe la unele competiții naționale de judo). După terminarea Facultății, în timpul căreia devenise membru al Partidului Comunist, Vladimir Putin a intrat de îndată în mult râvnitul KGB, iar în anul 1985 a fost repartizat la Dresda, în Republică De­mocrată Germană, într-o funcție de transla­tor sub acoperire. Ce fă­cea de fapt acolo nu este prea clar. Masha Gessen, autorul unei biografii a lui Pu­tin, susține că rolul spio­­nului rus era redus la colectarea decupa­jelor din presă, "contribuind ast­fel la munți de infor­mații inutile produse de KGB". Cert este că la scur­tă vreme după căderea Zidului Berlinului, Vladimir Putin a fost rechemat în țară și, în 1991, a demi­sionat formal de la serviciile de securitate a statului, în gradul de locotenent-colonel.

Milioane de dolari sifonați

În 1990, Vladimir Putin a început să lucreze la Uni­versitatea de Stat din Leningrad (actualul St. Pe­tersburg), unde a reluat legătura cu un personaj foar­te important din viața sa: Anatoli Sobceak, care a rămas în istorie drept co-autor al Constituției Fe­derației Ruse. Sobceak fusese în facultate atât men­torul lui Putin, cât și al lui Dmitri Medvedev, celă­lalt personaj ce avea să devină atât premier, cât și președinte al Rusiei. Anatoli Sobceak, care a deve­nit primul primar ales al Sankt Petersburgului, a fost cel care l-a lansat pe Vladimir Putin în politică, nu­mindu-l consilierul său. În 1991, Putin a devenit șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primă­riei, fiind însărcinat cu promovarea relațiilor inter­na­ționale și a investițiilor străine. Aici, însă, fostul spion KGB a provocat un scandal. O anchetă ofi­cială a concluzionat că Vladimir Putin a subevaluat prețurile și a permis exportul unor metale evaluate la nu mai puțin de 93 de milioane de dolari, în schim­bul unor ajutoare alimentare din străi­nătate... care n-au mai sosit niciodată. Deși comisia care l-a investigat a reco­man­dat con­ce­dierea lui Vladimir Putin, acesta nu numai că a ră­mas tare pe poziție, dar a și pro­mo­vat ca o săgeată în carieră, ajungând, în 1994, vice­primar al Sankt Petersburgului.

Trambulina Elțîn

În 1996, Anatoli Sobceak a eșuat în încercarea de a recâștiga un nou mandat de primar, iar Vladimir Putin și-a căutat no­rocul în altă parte. Adică la Moscova. Aici, el a cunoscut în timp record o ascensiune fulminantă, ocupându-se, inițial, de pro­prie­tățile de peste hotare ale statului, și fiind însărcinat cu organizarea transferului fos­telor active ale Uniunii Sovietice și ale Partidului Comunist către Federația Rusă. În 1998, adică doar doi ani mai târziu, ce să vezi? Fostul spion a fost numit de către Boris Elțîn, liderul de atunci de la Krem­lin, nici mai mult nici mai puțin decât șef al FSB (succesorul KGB). După numai un an, Boris Elțîn l-a numit premier iar apoi, după doar câteva luni, copleșit de pro­blemele sale legate de alcoolism, și-a dat demisia și i-a cedat lui Vladimir Putin și funcția prezi­dențială, în calitate de interi­mar. Restul este istorie: Putin a câștigat succesiv două man­date prezidențiale (din 2000 până în 2008), apoi a făcut o rocadă cu Dmitri Medvedev, jucând rolul de premier vreme de un man­dat. În 2012, a fost reales președinte al Fe­derației Ruse, pentru un mandat de șase ani. Și, surpriză, în urma alegerilor prezidențiale din 2018, și-a asigurat pentru alți șase ani poziția de locatar al Kremlinului.

Asasinate în serie

Odată ajuns la putere, Vladimir Putin și-a măturat drumul de obstacole. Opoziția ruseas­că, dar și numeroase voci din Occi­dent, l-au acuzat de comandarea unor asa­sinate politice, care au ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Jurnalista Anna Politkovskaia, o critică vehementă a politi­cilor președintelui rus, a fost arestată în repetate rânduri, otrăvită și ame­nințată cu moartea. N-au fost vorbe goale. În 2006, ziarista în vârstă de 48 de ani a fost împușcată mortal în văzul lumii, chiar în holul imobilului în care locuia. Cazul Annei Politkov­skaia a fost însă doar o picătură dintr-un ocean. Organizația "Repor­teri fără Frontiere" susține că ea a fost al 21-lea jurnalist asasinat în Rusia, de la alegerea lui Vladi­mir Putin, în 2000. Asasinatele vi­zând oameni din presă nu s-au oprit odată cu moar­tea ei.
Și alte asasinate au aruncat o umbră întunecată asupra puternicului președinte al Federației Ruse, deși nimeni nu a putut vreodată aduce dovezi di­rec­te că ar fi avut vreo legătură cu ele. În noiembrie 2006, Aleksandr Litvinenko, un transfug în vârstă de 43 de ani, care colabora cu serviciul britanic de informatii externe MI6, a murit la Londra, după ce a fost otrăvit cu poloniu-210, o substanță radioac­tivă extrem de toxică. Între timp, au mai fost co­mise și alte astfel de "asasinate radioactive", pre­cum și câteva tentative. În 2015, principalul lider al opoziției ruse, Boris Nemțov, în vârstă de 55 de ani, și-a găsit la rândul său sfârșitul, după ce a fost îm­pușcat mortal în plină stradă, la picioarele Krem­linului. O altă picătură într-un lac de sânge.

Cel mai bogat om din Europa?

După cum arată chiar biografia sa, prin mâna președintelui Federației Ruse au trecut în decursul timpului sume cu adevărat colosale. Să fi rămas o parte din aceste bogății lipite de buzunarul său? Ca de obicei, când vorbim despre fostul spion KGB, și în acest caz lucrurile sunt învăluite în mister. Oficial, Vladimir Putin este departe de a fi un om bo­gat (departe de im­pre­sionantele stan­dar­de cu care ne-au obișnuit oligarhii ruși). O declarație de avere publicată în 2016 indica, de pildă, că li­derul de la Kremlin ar fi câș­tigat în anul an­terior doar 118.200 de euro și nu ar fi avut în proprietate altceva de­cât un apartament de 77 metri pătrați, un ga­raj, o rulotă și trei ma­șini amă­râ­te, datând din epo­ca sovietică. Ochii noștri văd însă alt­ceva. De pildă, niș­te ceasuri de lux care costă averi, prin­se mândre la mâna liderului rus, ori cos­tume de hai­ne perfecte, eva­lua­te la cel puțin 3.000 de dolari bu­cata. În ce privește gurile rele, ele spun că Vla­di­mir Putin ar fi, în rea­litate, putred de bogat. "Sunt convins că Putin este cel mai bogat om din Europa și unul din­tre cei mai bogați din lume", a declarat, de exem­­plu, jurnalistul Sta­nislav Belkovski, care estimează averea fostului spion la 40 de miliarde de dolari, în bunuri mate­ria­le. Un grup de investigație francez estimează însă valoarea lui ilicită la peste dublul acestei sume. Adunând mărturii de la cei care au făcut parte din ceea ce analiștii numesc "autorita­ris­mul cleptocra­tic" al lui Vladimir Putin, jurnaliștii de la BBC au încercat în urmă cu câțiva ani să afle cum a reușit acesta să se îmbogățească atât de mult. Concluzia a fost că Putin ar fi colectat taxe de protecție de la oligarhi, ca președinte al Ru­siei, și că ar avea dovezi că sute de milioane de dolari sunt investiți pe numele său, sub codul "Mihail Iva­novici".

Macho autentic sau regizat?

Din când în când, fostul spion KGB care a cucerit Kremlinul are chef să fie James Bond. Și livrează opiniei pu­bli­ce imagini cu el în iposta­­ze care mai de care mai sportive și mai aventu­roa­se. Putin făcând ra­vagii la judo; Pu­tin într-o mașină de curse; Putin în carlinga unui bombardier stra­te­gic; Putin îno­tând degajat în­tr-un râu sibe­rian plin de soiuri; Putin tranchilizând ditamai ti­gri și urși polari. Și e­xem­plele pot continua.
Potrivit revistei americane "Wired", Vladimir Putin "cul­tivă în mod deliberat imaginea unui macho, a unui supererou care rezolvă tot. În 2007, de pildă, ta­bloidul "Kom­somol­skaya Prav­­da" a publicat o imensă fotogra­fie cu liderul rus la bustul gol, în timp ce se afla în vacanță în mun­ții si­berieni. Legen­da: "Fii ca Pu­tin!". Unele voci susțin însă că multe dintre activitățile de tip macho puse în seama lui Putin sunt, de fapt, regizate. Și asta, ca să nu mai vorbim de pârdalnica de presă occidentală, care îl parodiază de-a dreptul pe preșe­dintele Federației Ruse pentru acest tip de ieșiri. (Ultimul "eveni­ment" de-acest fel a fost că­derea lui Putin pe gheață, la un meci de hochey la Moscova.)

Dragoste la secret

O femeie care nu rămâne secretă în viața unui bărbat e mama. Nici măcar Putin n-a făcut un mister din afecțiunea pe care i-o poartă. "Trăiam simplu - supă de varză, clătite, dar duminicile și în zilele de sărbătoare, mama punea la copt piroști delicioase umplute cu varză sau carne, și «vatrușki» cu brân­ză", povestea nostal­gic Putin. Din acest punct în­colo, relațiile lui Pu­tin cu femeile se com­pli­că.
Înainte de a pleca în Germania ca spion KGB, Vladimir Putin a cunoscut-o, prin­tr-un prieten comun, pe Ludmila, femeia ce avea să-i devină ne­vas­tă. "Era ceva la Vla­dimir care m-a atras. Trei sau patru luni mai târziu, știam deja că el este băr­ba­tul de care aveam ne­voie", a povestit Lud­mila. Trei ani mai târ­ziu, Putin a cerut-o de nevastă. "Știam că dacă nu mă însor în următorii doi-trei ani, nici că o s-o mai fac. E adevărat că eram obișnuit cu viața de burlac, dar Ludmila a reușit să schimbe as­ta", a recunoscut Pu­tin. Cuplul și-a unit destinele 1983, din acest mariaj rezultând două fete. Ludmila a susținut că Putin a fost un tată foarte dră­găs­tos, atât de dră­găstos încât, în familie, ea trebuia să facă pe zbirul. "Nu toți tații sunt atât de iubitori cu copiii lor. El le-a răsfățat pe fete întotdeauna, în vreme ce eu eram aceea care trebuia să le disciplineze".
Afirmațiile de mai sus se regăsesc pe pagina oficială a biografiei liderului de la Kremlin, unde există și o poză a fetelor de când erau mititele. Cine dorește însă să afle cum arată ele în prezent sau măcar cum le cheamă va fi dezamăgit. În afară de speculații ale presei, cum că cutare sau cutare fe­meie ar fi progenitura puternicului Putin, nu există nicio informație concretă legată de existența lor.
În ceea ce o privește pe soția președintelui rus, cu ea mai găsim, ce-i drept, câte o poză, doar că Lud­mila și Putin au divorțat în 2014. Ce s-a în­tâm­plat în continuare în viața amoroasă a preșe­dintelui Rusiei rămâne un mister, deși presa rusească i-a atribuit numeroase relații, de la fosta spioană Anna Chapman, până la fosta gimnastă Alina Kabaeva, cu care s-a spus chiar că s-ar fi căsătorit în taină și ar fi făcut un băiat, acum în vârstă de zece ani, și o fată, în vârstă de șase ani. Zilele trecute, presa a relatat că Alina Kabaeva a mai născut, în data de 7 mai, doi băieți gemeni. Adevărul adevărat nu-l cu­noaște însă nimeni, poate doar câțiva dintre apro­pia­ții președintelui. Dragoste la secret.

Vulpoi bătrân, înconjurat de puiandri

Din punct de vedere al longevității, poate doar Angela Merkel, cancelar al Germaniei încă din 2005, se mai poate compara cu Vladimir Putin. În rest, toți marii lideri occidentali ai lumii, de la pre­ședintele francez Emmanuel Macron și până la lide­rul de la Casa Albă, Donald Trump (care au împlinit fiecare abia doi ani de când sunt la putere) sunt mici copii, în comparație cu eternul Putin. Au câte un mandat de patru-cinci ani, urmat, cu puțin noroc, de un altul. Până să se dumirească bine ce înseamnă să conduci un stat, locul lor e deja luat de un alt ales. Nici vorbă de experiența și continuitatea lui Putin. În plus, să nu uităm că Putin a fost kagebist. O vul­pe bătrână în ale politicii, trecut prin școala dură a vieții, dar și prin aceea a unuia dintre cele mai redutabile servicii secrete ale lumii. Și nu doar Putin se remarcă prin longevitate, ci și personaje-cheie din echipa sa. Serghei Lavrov, bunăoară, conduce diplomația rusă de nu mai puțin de 15 ani. Câți mi­niștri occidentali de Externe se pot lăuda cu o ase­menea performanță? Și, implicit, cu atâta experiență și cu atâtea secrete și informații esențiale? La fel și Dmitri Medvedev, actualul premier, cu care Putin a făcut și schimb de roluri, încă din 1999. Existența unui trio atât de puternic și de bine sudat explică, desigur și supraviețuirea actuală a Rusiei în poziția de forță pe care o are pe plan internațional. Fede­rația Rusă a anexat fără să clipească Peninsula Crimeea, sub privirile pe cât de terifiate, pe atât de neajutorate ale comunității internaționale, în frunte cu temutele State Unite ale Americii. Spre oroarea acelorași State Unite, a adus Germania de partea sa, măcar în ceea ce privește gazoductul Nord Stream 2. A îndulcit sensibil relațiile cu China, rivala comer­cială numărul unu a SUA. Turcia, al doilea cel mai puternic dintre membrii NATO, privește astăzi mai degrabă către Moscova decât spre Washington, când vine vorba de achiziții masive de armament. În ultimul timp, se vorbește frecvent de o renaștere a Războiului Rece. Ambele părți își încordează mușchii, dar Vladimir Putin pare în avantaj. În vre­me ce președintele Federației Ruse are parte de liniște totală acasă, unde și-a redus la tăcere toți oponenții, subalternii săi din serviciile secrete ruse sunt comniprezenți în viața politico-economică a Occidentului. Provoacă cutremur la Washington și în alte puternice capitale ale lumii, pe seama lor fiind puse tot soiul de manipulări, inclusiv de natură electorală. Una peste alta, Vladimir Putin pare să fie în formă maximă. Și e abia la începutul celui de-al patrulea mandat...