"Formula As" în țara de sus a Moldovei: Un oraș între agonie și extaz - BOTOȘANI

CĂTĂLIN MORARU - Redactor șef al cotidianului "Monitorul de Botoșani": "Dezvoltarea Moldovei e o problemă a întregii Românii"

- Cu prilejul călătoriei noastre în Țara de sus a Moldovei, pe lângă frumu­se­țea cu totul aparte a Botoșa­niu­lui, am descoperit cu bucu­rie și "Mo­nitorul de Boto­șani", un ziar viu, inde­pen­dent, bine scris și cu o grafică atrăgătoare. Cum arată viața unui ziar local, în pro­vin­cie?

- Nu prea încântătoare! Presa locală aproape a dispărut în multe județe din țară, iar con­secința este faptul că oa­menii sunt mai puțin infor­mați. Ziarele locale, câte mai există, publică doar comu­ni­cate de presă, acci­dente, eve­nimente spor­tive și mici știri din ju­deț... E doar iluzia că ești in­format! De fapt, cititorii nu știu mai nimic din ce se în­tâmplă în propriul oraș, ceea ce e foarte rău!

- Aveți sentimentul că presa mai poate schimba ceva? Faptul că ești "independent" pre­zintă avantaje?

- După comentariile pe care le primesc online, eu sunt considerat o săp­tămână PSD-ist, alta li­be­ral, alta USR-ist - depinde cum îmi scriu edi­to­rialele. Păs­trăm echilibrul, când e vorba de po­litică. Averea noastră sunt cititorii, n-avem altă mi­ză. Pentru ei scriem, lor le prezen­tăm adevărul. Iar cine greșește trebuie arătat cu de­getul, indiferent de culoarea politică, altfel reci­divează. Sunt redac­tor șef de 20 de ani și nu cred că mi-am dezamăgit vreodată cititorii...

- Care este tradiția ziarului?

- Se știe că "Monitorul" a fost un titlu național, ziarul se vindea în toată țara. Atunci când s-a în­chis, am reușit să preluăm noi, ziariștii, "Mo­nitorul de Botoșani", nu vreun politician local, așa cum s-a întâmplat prin alte locuri... Era important pen­tru urbe, aveam și echipa formată, n-avea rost să reinventăm roata. Investisem mult în acest ziar, din dorința de a scrie pentru oameni. Că au fost fericiți sau nu despre ce am scris, nu știu! Impor­tant e că am scris numai adevărul și nu prea au avut ce să comenteze. Sigur, unii din cei prinși "cu musca pe căciulă" au comentat, ne-au dat și-n jude­cată... dar am răzbit, până la urmă!

- Sunteți o mână de ziariști în redacție. Cum luați pulsul orașului?

- Am în redacție ziariști foarte buni, care își iubesc meseria. Faptul că orașul e relativ mic ne ajută. Cunoaștem aproape pe toată lumea din Botoșani, nu se mișcă nimic fără să aflăm ce și cum. Pentru noi, orașul e ca un mecanism cu roți dințate. Când ceva se blochează sau nu merge cum trebuie, știm unde-i problema și scriem despre acel lucru.

"Izolarea geografică ne-a ferit de vârtejul vieții moderne"

- Suntem uimiți de frumusețea nordică a Botoșaniului, un oraș înecat, pur și simplu, în verdeață, și de deschiderea extraordinară a oa­menilor de aici. Moldovenii din Țara de sus par cei mai luminoși dintre români. O lumină care se vede cu ochiul liber și-n Boto­șani...

- Botoșaniul e un oraș frumos, dar încă mai sunt multe lucruri de făcut ca să-i ajungem pe alții din urmă... Avem un oraș verde, cu­rat, iar oa­menii sunt buni și os­pi­talieri. Izolarea aceasta geo­gra­fică a fost un soi de favoare pentru noi, pentru că n-am fost trași în vârtejul "vieții moderne"; boto­șă­nenii și-au păstrat puritatea, ome­nia și patriotismul. Din păcate, izolarea a adâncit sărăcia... E mu­sai să trecem la un nivel superior, dar e dificil, având în vedere re­sur­sele locale. Zona e frumoasă și s-ar putea dezvolta fantastic, dar nimănui nu-i pasă. Partea rea e că suntem departe, pe marginea hărții... Se ajunge greu la Boto­șani, ceea ce e o piedică în dez­vol­tarea orașului. Oamenii au păstrat tot ce-i frumos, dar trebuie să aibă unde să mun­cească și ce să mănânce. Iar fără drumuri, fără in­frastructură nu se poate! Ăsta-i cel mai mare of al botoșănenilor, la ora actuală!

- Cum trăiesc oamenii din Botoșani? Există industrie, investiții străine, s-a făcut ceva pentru orașul ăsta?

- Din păcate, nu. Principalul angajator în Bo­toșani este statul. Și asta spune multe despre cum ar putea fi și cum e, de fapt...

"Ne pleacă tinerii, ne pleacă viitorul!"

- Ne-am bucurat să vedem că orașul e plin de tineri și de copii. Fru­­moși, și ei, parcă ie­șiți din­tr-un basm. Stră­zile Bo­to­șaniului sunt foar­te tonice, foar­te vii...

- Din păcate, cei mai mulți tineri se gândesc să plece definitiv. Noi am vorbit cu elevii din licee, iar procentul e îngrijorător: 70% dintre ei vor să plece din țară, pentru că nu au pers­pective. La noi, migrația este dublă. Mulți pleacă la Cluj, la Iași sau la București pentru studii, și apoi nu se mai întorc. Probabil că acasă nu văd nicio oportunitate. Când ești tânăr licean și ai prieteni, Botoșaniul e un loc minunat - totul e verde, plăcut, ai unde să te dis­trezi. Dar când trebuie să întreții o familie, lucrurile devin mai complicate. Tinerii stau aici atât timp cât au ceva de făcut. Când li se îngus­tează orizontul, practic, sunt obligați să plece. Iar fără infra­structură, care poate aduce investiții, sunt lipsiți de șanse. Oamenii sunt harnici, dar n-au încotro și pleacă. În județ e foarte mare sărăcie. Aproape nimic nu s-a schim­bat de la Revoluție încoace. Acum 10 ani, un reporter de-al nostru a luat pre­miu pentru un reportaj despre o comună cu 5000 de locuitori, dintre care 3000 erau plecați în Italia. Și atunci încă nu se vorbea de emigrație în Ro­mânia, nu exista fenomenul ăsta. De aici a în­ceput, din zo­nele cele mai sărace. Noi am socotit așa: la nivel județean, un om din cinci e plecat în străinătate, iar în următorii doi ani se va ajunge la unul din patru, ceea ce e dramatic! Ne pleacă tinerii, ne pleacă viitorul! Constat asta când caut forță de muncă. N-ar trebui să scriu "angajez zia­riști", cum e acum anunțul în ziar, ci "angajez ori­ce". Nu mai găsim forță de muncă, deși salariul e de­cent, peste medie.

- Botoșaniul a dat mari nume ale culturii românești, Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian - o repartiție uriașă de geniu pe metru pătrat... Mai apar și astăzi valori?

- Nu știu dacă Botoșaniul chiar e o oază de genii, dar oameni valoroși se nasc în continuare. Noi scriem mereu despre ei. Am scris și despre bătrânii corifei, dar sunt și oameni noi valoroși în Botoșani, în toate domeniile. Tinerii sunt studioși, avem licee bune și condiții pentru un învățământ de calitate - ceea ce se vede în procentul mare de elevi absolvenți care merg la facultate în marile centre universitare.

Emblema orașului: cultura

- Botoșaniul are reputația unui oraș elitist, în ce privește cultura. Se simte zestrea trecu­tu­lui? Mai există efervescență artistică în oraș?

- Se întâmplă o mulțime de evenimente cul­turale. Noi, la ziar, avem o pagină specială pentru evenimente: spectacole de teatru, concerte la filarmonică, lansări de cărți... E un efort financiar con­siderabil pentru municipalitate, dar toți pri­marii au hotărât să-l facă, pentru a păstra emblema aceasta a orașului. Puține așezări de provincie au efervescența culturală pe care o întâlniți aici, la Botoșani. Dacă ar fi după mine, ar trebui să aibă statut de «oraș cultural».

"Câmpurile-s pline de tractoare americane care merg singure"

- Ce credeți că ar trebui făcut mai mult pen­tru urbea așa de frumoasă în care trăiți?

- Repet, principalul nostru of e infrastructura. Drumurile ar rezolva multe în Botoșani. Când vom avea infrastructură, vom avea și investiții, și turism, și locuri de muncă... Gândiți-vă că județul Botoșani are al treilea luciu de apă ca suprafață, după Delta Dunării și Galați! Mulți vin aici să pescuiască, dar pe drumuri infernale, incredibil de proaste. Posibilități sunt, dar nu se face nimic... Am văzut sute, mii de strategii de promovare a Boto­șaniului, făcute de autoritățile care s-au pe­rindat la conducere, și am râs de fiecare dată. Nu s-a făcut mai nimic, totul se termină în stadiul studiilor de fezabilitate, pe care se dau foarte mulți bani... de la buget! Cum să nu te revolți, ca ce­tățean?

- Zilele trecute s-a deschis aici cel mai mare parc de agrement din țară. Deci, se face ceva...

- Așa este, dar tot e prea puțin... Proiectul inițial pornise cu un Aqua Park, dar fiind situați în nord, unde circa 6 luni pe an e frig, bazinele ar fi trebuit să fie acoperite. Probabil era prea scump și se depășea valoarea proiectului. Oricum, s-au pier­dut bani europeni - circa 10 milioane de lei, pe care i-a pus primăria, pentru că proiectul trebuia finalizat în 2016. Totuși, parcul de agrement de la Cornișa este o realizare de excepție. În plus, inves­tiția a generat locuri de muncă, iar taxele vor adu­ce venituri municipalității, ceea ce nu-i din drum pentru județul Botoșani, care are mari probleme financiare...

- Există fonduri europene, bani pentru investiții care se pierd... Consiliul Județean nu accesează fonduri pentru dezvoltarea zonei?

- În provincie, patimile politice sunt mai mari decât la București. Am scris de momente în care dezvoltarea orașului și a județului contau mai puțin decât orgoliile locale - când partidul de la putere voia să-i demonstreze celui din opoziție că nu poate să facă ce vrea el sau invers. (Botoșaniul are un primar PNL-ist.) Și încă se întâmplă!... In­vestiții cu fonduri europene au fost și în Botoșani. Pietonala pe care suntem a fost făcută cu fonduri europene, la fel și Centrul Vechi. Dar pentru a crea locuri de muncă avem nevoie de infrastructură și de un regim fiscal preferențial, pentru că sunt zone care și fără infrastructură s-au dez­voltat. Am fost în Republica Mol­dova, unde sunt zone eco­nomice libere. Veți fi uimit ce succes au! În România, când am întrebat la Guvern, au zis că legislația Uniu­nii Europene nu ne permite să fa­cem zone cu re­gim fiscal prefe­rențial, deși văd că la insula Be­lina s-a putut! A fost celebra Ho­tărâre de Guvern 1001, de-acum 20 de ani, care declara Bo­toșaniul zonă economică defa­vo­rizată. A apărut HG-ul, lumea s-a bucurat, dar nu s-au publicat normele de aplicare, deci nu s-a rezolvat ni­mic. E nevoie de un regim fiscal pre­ferențial pentru ju­dețul Boto­șani, măcar o perioadă limitată, să aibă timp să ajungă din urmă celelalte județe dezvoltate.

- Culmea e că oamenii sunt gospodari, te­renurile agricole sunt lucrate la milimetru...

- Da, dar majoritatea fac agricultură de sub­zistență. Mulți dintre cei care au avut pământ l-au vândut pe nimic. Dacă vă plimbați prin județ, veți vedea că-s câm­purile pline de trac­toare ame­ricane cu gps, care merg singure. Au venit ita­lieni, ame­ricani, au cum­părat teren agricol ieftin și fac recolte bio - un lucru inte­re­sant, numai că banii doar trec prin băn­cile din Botoșani spre Occident, nu rămâne nimic aici! De aceea spun că trebuie să-i oferi investitorului un avantaj. Primăria s-a oferit în nenumărate rânduri să pună la dispoziție teren și utilități, dar avem nevoie și de un regim fiscal preferențial, altfel nu vine nimeni să facă afaceri în Bo­toșani, deși există destule oportunități de afaceri. Mol­dovenii de peste Prut au regim fiscal preferențial doar pe 8-10 ani, apoi intră în normalitate. Dar în România e foarte com­pli­cat, pentru că avem de-a face cu o centralizare ex­ce­sivă, pentru a controla banul public. Nouă ne trebuie Ho­târâre de Guvern și ca să vop­sim un bloc din oraș, ceea ce e complet anormal!

"Trăim aici și nu vrem să plecăm!"

- S-a simțit faptul că aveți primar PNL?

- Da, în sensul că Boto­șaniul a primit mai puțini bani la alocarea bugetară. Un alt oraș din județ, cu populația la jumătate, prin com­pa­rație, dar cu primar PSD, a primit mai mulți bani decât Municipiul Botoșani. Primarul nostru a avut inspirația să angajeze o echipă bună în primul mandat, care a făcut multe proiecte eu­ro­pene ce au fost aprobate și puse în practică. S-au îmbu­nătățit rețeaua de apă, rețeaua de termoficare, s-a făcut pie­tonala și s-a cosmetizat Cen­trul Vechi. Lucruri mici, dar care au schimbat fața orașului. În acest mandat, același primar n-a făcut mai ni­mic pentru oraș, dar nu din vina lui! Când n-ai bani de la buget, nu poți face nimic. Asta e tehnica PSD: nu le dăm bani, nu fac nimic și oa­menii nu-i mai vo­tează! De aceea, primarii încep să devină rebeli, să facă Alianța Vestului, Ali­anța Estului... S-au unit din mânie și neputință! Am înțeles că în 2020-2021 vor putea fi depuse pro­iecte de către re­giuni, alianțe, mu­nici­palități... Oamenii ăștia chiar vor să creeze ceva cu fondurile locale, nu să stea cu mâna întinsă la Bucu­rești. Când se va în­tâmpla acest lucru, a­tunci situația se va schimba fundamental!

- Protestul pentru au­tostrada Moldovei a fost un succes no­tabil, a exis­tat sus­ținere în toată ța­ra!

- A fost un gest dis­perat, dar mă bucur că a ieșit bine și toți românii și-au dat sea­ma că mol­dovenii sunt oropsiți, nu puturoși! Sunt membru al Miș­cării pentru Dezvol­ta­rea Moldovei, care cu­prinde mai multe ONG-uri. Noi am adu­nat la un loc toate ideile bune pen­tru Moldova, le-am pre­zentat și, brusc, partidele au început să și le însușească. Pe chioșcul de sem­nături PNL scrie "Pentru dezvoltarea Moldovei"; USR are slo­ganul "Fără hoție, facem autostradă în Moldova"; PSD a dat ordin în teritoriu să se vor­bească despre Moldova la alegerile europarla­men­tare: "Spuneți-le moldovenilor că le faceți, că le dați... nu știu ce". Dragnea a anunțat la Botoșani un program special pentru Moldova. Dar știm cu toții că acestea sunt promisiuni electorale care nu vor mai valora doi bani după ce unii sau alții ajung la putere! Anul trecut, toată Moldova a primit mai puțini bani pen­tru drumuri decât județul Teleor­man! Un paradox, nu-i așa? Cum să-i crezi? Eu văd lucrurile așa: dez­voltarea Moldovei e o problemă a întregii Românii, nu una regională. Vreau să fiu tratat la fel ca orice alt cetățean al României, dar să am la dispoziție aceleași pârghii pentru dezvoltare ca ceilalți! Eu nu văd altă cale de rezolvare a acestei probleme decât dispariția centralizării excesive, care este gândită clar în scop electoral. Ca să vă dau un exemplu, zilele trecute am scris despre oamenii sosiți în număr ma­re dintr-o comună, care au ma­nifestat cu mașinile în fața Consiliului Județean, pen­tru cali­tatea dru­mu­lui. Au drumuri foarte proas­te și rămân împot­mo­liți ori își strică mașinile... Cul­mea, acum o săp­tămână a venit vicepremierul Da­niel Suciu și a semnat un contract, ca să se cons­tru­iască... o sală de sport în acea comună. Oamenii n-au apă, n-au dru­muri, n-au canalizare, dar s-a gândit cineva că decât să iasă din văgăună și să facă scan­dal, mai bine să joace fotbal în sală! Te puf­nește râsul! Așa se pune problema în Ro­mânia mo­der­nă... E com­plet anor­mal! Noi știm mai bine ce ne trebuie, nu e nevoie de cineva de la Bucu­rești să ne explice ce și cum să fa­cem. Pentru că trăim aici și mulți dintre noi nu vrem să plecăm! Exodul nu-i o opțiune!