- Despre Botoșani se spune că este un "pol al sărăciei" din România. Nimic mai fals! Venind aici, împreună cu colegii mei de la revista "Formula AS", am rămas uimiți să descoperim un oraș minunat, îngropat în verdeață, cu clădiri superbe, de epocă, și o viață culturală intensă. Cum se explică existența acestei "comori" a nordului românesc?
- Este adevărat: despre județul Botoșani se spune că este unul dintre cele mai puțin dezvoltate din România și poate că, economic, este adevărat. Dar istoric și cultural, eu cred că suntem foarte sus. Orașul Botoșani este unul dintre cele mai frumoase din Moldova și România, un amestec unic de modern și vechi. Orașul are acest aer melancolic, ce te cuprinde imediat, și toate par să fie făcute cumva pe măsură omenească aici: nimic grandios sau exagerat, dar totul cu bun-gust. Există la botoșăneni o îndârjire a păstrării și protejării culturii, pentru că a fost așa din vechime. Și-a păstrat această alură de târg, de localitate emancipată, și datorită celor ce au trăit aici, alături cu românii - armenii, evreii, lipovenii. Fiecare în parte, elitele acestor etnii au contribuit la ridicarea culturală a orașului, încât, pe la 1830, se juca deja teatru aici. Am avut o elită intelectuală care a făcut ca orașul să fie ceva special, să aibă o dimensiune culturală peste măsura epocii. E de ajuns o plimbare ca să vezi multele case superbe, ridicate pe măsura puterii economice a proprietarilor, de la moșieri la oameni de afaceri. S-au păstrat multe astfel de case și dau un aer special orașului, mai ales că sunt înconjurate de adevărate jungle de verde, grădini cu arbori seculari. În Botoșani există și filarmonică, teatru pentru adulți, unul pentru copii, casă de cultură, un muzeu cu o impresionantă colecție a culturii Cucuteni, cinematografe unde putem vedea ultimele filme premiate la Cannes sau Berlin, dar și o mare sală de sport și o echipă de fotbal de nivel național. Toate la un loc dau Botoșaniului un aer, aș zice, boieresc, iar în oameni se regăsește o anumită aristocrație dată de educație. De ce nu se cunosc toate astea despre Botoșani nu aș ști să vă spun... poate este aceeași discreție a oamenilor locului.
Micul Paris din Țara de Sus
- Cine sunt ctitorii despre care vorbiți și care și-au pus patina de frumusețe asupra orașului?
- Erau proprietari de moșii, de sute, poate mii de hectare, răspândite în tot județul, aveau conace unde stăteau din martie până în octombrie. Pe timpul iernii veneau aici, în oraș. Nu plecau la Paris, pentru că Botoșaniul era pe măsura unei citadele occidentale. Mergeau la teatru, la operă, la concerte, aveau reuniuni, sărbători publice, biblioteci... Cred că toate marile trupe de teatru sau de operă din România au ajuns la Botoșani. Au trecut pe aici toți marii artiști și cântăreți ai României. Toamna și iarna petrecerile nu se mai sfârșeau. Casele frumoase pe care și le făceau în oraș erau replici mai mici ale conacului de la țară. Nu erau case cu etaj, ci cu odăi înalte, făcute să te simți bine în ele. Proprietarii veneau aici cu tot cu servitorii lor. Și erau oameni foarte generoși, care au donat mulți bani pentru instituțiile culturale. Așa s-a construit tot ce vedeți aici. Erau corecți și trăiau pe puterile lor, fără să fure, ca azi. Cum puteai să te gândești la așa ceva, când ei aveau moșii de câte 2000 de hectare? Erau oameni cinstiți și generoși, care trăiau în pace și respect unii cu alții. În plus, aveau legături cu occidentul pentru că aproape toți erau școliți acolo. Și copiii lor erau școliți în străinătate, dar nu se punea niciodată problema, ca astăzi, să nu se mai întoarcă, să rămână acolo, emigranți. Copiii se întorceau la averea părinților pe care o administrau mai departe și deveneau de multe ori politicieni sau oameni importanți în stat și administrație. Făceau politică nu pentru câștig, pentru că bani aveau, făceau politică pentru a-și arăta caracterul, demnitatea și onoarea față de popor. Pe vremea aceea existau cluburi ale partidelor, unde se întâlneau toți și discutau liber, apoi mergeau în Parlament și încercau să găsească soluții la problemele concrete discutate acasă. Era o altă lume, căreia îi datorăm în bună parte moștenirea culturală de astăzi.
Patrie pentru evrei și armeni
- Așa cum ați spus, în Botoșani trăiau români, armeni, evrei și lipoveni. Cum reușeau să conviețuiască toate aceste etnii?
- Nu doar conviețuiau, ci era o colaborare extraordinară între ele! Românii, cu bunătatea și onestitatea lor au dat aici tonul unei vieți trăite în tihnă și pace, încât, de exemplu, armenii, considerau Botoșaniul ca pe o patrie a lor. La rândul lor, evreii au făcut din centrul orașului un al doilea Leipzig, ca arhitectură, o frumusețe care se păstrează și astăzi. Nu cred că toate astea erau posibile fără o atmosferă de totală înțelegere cu ceilalți. Românii au fost concesivi, lăsând întotdeauna meritul și priceperea să facă diferența între oameni, nu etnia. De aceea, când s-a pus problema construirii Teatrului "Mihai Eminescu", toți au donat bani, și teatrul s-a făcut în doar doi ani!
Elitele nordului
- Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian, Antipa... lista geniilor născute la Botoșani este lungă. Putem avea o explicație a nașterii atâtor personalități pe această palmă de pământ? Există o enigmă a locului?
- S-ar putea ca aici, în Țara de Sus a Moldovei, să existe un "genius loci", un geniu al locului care să-i atingă pe oamenii înzestrați. Ceva de esență divină, care nu poate fi explicat. În plus, acești oameni au avut și mari provocări în față, provenind din familii sărace. Au trebuit să lupte și să răzbată pentru cununa de învingător. Să luăm exemplul lui Iorga, pe care îl cunosc foarte bine... Orfan de tată de la 5 ani, a rămas doar cu mama și cu fratele său, obligați să trăiască dintr-un ajutor de la primărie. Asta l-a motivat să învețe și să își depășească condiția. După clasa a VI-a, a plecat la Iași, unde și-a continuat școala, ajutat de un unchi. A stat la internat. Și totuși, a ajuns unul dintre cei mai mari istorici ai României. Faptul că Eminescu, geniul României, s-a născut tot aici, la 8 km de Botoșani, spune multe despre forța spirituală a locului. La fel, Iacob Iacobovici, unul dintre marii chirurgi ai României, care a ajuns să înființeze Facultatea de Medicină de la Cluj, deși a fost un copil foarte sărac. A muncit ca să își facă bani de liceu, nu avea nici cu ce să se încalțe în facultate, mergea cu pantofii rupți... Dar în afară de calitățile lor native, acești oameni au avut parte aici și de profesori extraordinari, foarte bine pregătiți. Cred că școala a avut un rol foarte important. Și poate nu este deloc întâmplător că aceste genii s-au ridicat pe același teritoriu care a dat marea cultură a Cucuteniului. Există, cu siguranță, o energie specială a acestui pământ, care dă mereu lucruri excepționale.
Adevărate minuni
- Dacă aș fi turist pentru o zi în Botoșani, ce mi-ați recomanda să văd neapărat?
- Nu știu dacă ați reuși să vedeți tot ce este important într-o zi, dar câteva locații obligatorii există. V-aș recomanda să porniți pe jos, de la gara orașului, o clădire de o frumusețe impresionantă, construită în 1872. Apoi țineți bulevardul către centru și veți vedea splendorile de arhitectură ale orașului: Tribunalul, Muzeul Județean, Fostul Palat administrativ, casa în care a copilărit Antipa, Liceul "Carmen Sylva". Apoi chiar centrul vechi al orașului trebuie văzut neapărat. Deși a ars în urma unui incendiu, în 1887, a fost refăcut. Era 90 la sută format din prăvăliile și magazinele evreilor. Ei au refăcut acest perimetru, așa cum am spus, luând model arhitectura orașului Leipzig. Este minunat! În centru se află un monument al primului război mondial, apoi casa memorială Iorga, Liceul "Laurian", iar după el, sunt cele două biserici făcute de Elena Rareș, soția lui Petru Rareș. La una dintre ele, Uspenia, a fost botezat Mihai Eminescu. Nu trebuie ratată biserica Păpăuți, o minune a Nordului, făcută de Ștefan cel Mare, și nici colecția de ceramică de Cucuteni, de la Muzeul Județean nu ar trebui ratată. Sunt multe de văzut în Botoșani... Adevărate minuni... Aproape că nu există casă fără o poveste sau fără o urmă de istorie întipărită pe ea. Poate și pentru că Botoșaniul este ceva mai departe de lumea agitată, viața merge mai la pas aici. De aceea recomandarea mea este să nu încercați să vedeți tot într-o singură zi, ci să vă faceți timp să descoperiți pe îndelete acest oraș și acest județ. Veți descoperi o altfel de Românie și, la sfârșit, însăși România o veți înțelege altfel, pentru că aici sunt multe dintre începuturile ei.