Acțiunea stării de spirit asupra organismului omenesc s-a constatat și s-a demonstrat de mult. Fiziologul francez Albert Mathieu a izbutit primul să dovedească rolul covârșitor pe care speranța îl joacă în starea generală a bolnavilor. Tuberculoșilor din spitalul în care lucra li s-au administrat injecții cu simplu ser fiziologic, botezat cu numele fantezist de "Antifimoză", un "medicament" lansat cu mare tam-tam, ca o descoperire epocală. Ei bine, rezultatele au depășit orice așteptare. După foarte scurt timp, bolnavii și-au recăpătat pofta de mâncare; tusea, expectorația și transpirația nocturnă s-au diminuat. Efectul placebo fusese descoperit. Folosit astăzi pe scară largă în spitalele americane, el demonstrează indubitabil că un stimul psihic poate să producă o acțiune fiziologică intensă, mai precis: vindecarea.
Să facem un pas înainte: oare omul bolnav n-ar putea să-și aplice el însuși efectul placebo, mai exact să se autosugestioneze că s-ar putea vindeca? Pare greu de crezut, dar unii specialiști răspund la această întrebare în mod afirmativ: reprezentarea mentală a stării de sănătate, prin sugestie sau autosugestie, poate duce la vindecare. Organismul răspunde comenzii venite din creier, suscitând importante modificări fiziologice, care îi reactivează funcțiile ațipite. Armata ascultă din nou de ordinele generalului ei.
Etapele autosugestiei
Prevenirea bolii
Primul lucru care i se cere unui om ce vrea să rămână pe veci sănătos este să nu se gândească la boală. S-a dovedit că teama de boli, inclusiv cele microbiene, pun organismul într-o stare de inferioritate care favorizează apariția lor. În aceeași ordine de idei, pesimismul, tristețea, neliniștea și suspiciunea sunt defavorabile sănătății. În schimb, voința, curajul, încrederea în sine, optimismul - calități pe care le putem dezvolta - favorizează neîndoielnic echilibrul vital. Un medic englez militar, detașat în campaniile celui de-al Doilea Război Mondial, a observat cu surprindere că soldații victorioși își vindecau mai repede rănile decât soldații care cădeau prizonieri. Accederea la o stare de spirit benefică, prin înlăturarea gândurilor negre, aduce în mod cert un spor de rezistență fizică.
Din același program de prevenire psihică a bolii fac parte și următoarele "comandamente" care trebuie rostite de 3-4 ori pe săptămână, seara, înainte de-a adormi:
* Am încredere în mine.
* Din zi în zi, în toate privințele, mă simt din ce în ce mai bine.
* În fiecare noapte dorm foarte bine și mă trezesc odihnit.
* Tot timpul mă simt foarte bine.
* Sunt din ce în ce mai rezistent, din ce în ce mai puternic.
Contrar a ceea ce s-ar putea crede, această formulă - destul de generală în aparență - este foarte eficientă.
Lupta cu boala
Să presupunem acum că vă treziți, brusc, bolnav. Vă îndreptați către un cabinet medical cu o imensă neliniște. Imagini amenințătoare, cum ar fi acelea ale unor boli incurabile, cu sfârșit fatal, vă năpădesc. Refuzați să le dați ascultare! Alungați-le imediat ce apar, spunându-vă că simptomele care vă afectează nu sunt decât rezultatele reacției de apărare a organismului, care își mobilizează exemplar forțele pentru restabilirea echilibrului rupt. În consecință, nu spuneți: "Sunt bolnav", ci: "Sunt pe cale de a mă vindeca". În continuare, străduiți-vă să rămâneți calm. Dacă e cazul, rugați-i pe cei care vă înconjoară să vă lase în pace, evitând gălăgia și agitația. Destindeți-vă fizic și moral (relaxare). Încercați să ațipiți, căci somnul lasă integral la dispoziția sistemului nervos vegetativ energiile organice. Iar dacă durerea vă împiedică să vă destindeți complet, repetați întruna formula: "Sunt calm... Mușchii mei sunt relaxați... Nervii mei sunt destinși... Sunt liniștit... Ațipesc".
Refuzați durerea
Pe de altă parte, în orice împrejurare v-ați afla, puteți face să dispară - mai mult sau mai puțin complet - simptomul durerii, indiferent de acuitatea lui. În acest sens, așezați palma pe acea parte a corpului care vă doare și repetați foarte repede, aproape fără a vă gândi: "Trece... trece...". Acest gen de mantră acționează ca un veritabil anestezic, dar numai cu condiția de a repeta de multe ori această formulă și de a nu vă întreba prea devreme: "Oare dispare cu adevărat suferința mea?", pentru că exact atunci ea va reapărea.
Să trecem acum la stările cronice. Când ele sunt de origine nevropată sau psihosomatică, vindecarea lor prin sugestie se poate obține rapid, iar uneori chiar instantaneu. Când ele sunt organice, trebuie să ne înarmăm cu răbdare, întrucât tratamentul prin sugestie trebuie urmat multă vreme. Cu toate acestea, dacă îl aplicăm cu încredere maximă și în mod perseverent, el face adesea adevărate minuni și reușește acolo unde tratamente pur medicale au eșuat.
Deci în toate cazurile, indiferent dacă în joc intră tulburări nevropatice, psihosomatice sau organice, aplicați tehnica următoare:
1. Seara, în pat, după câteva mișcări de respirație profundă, urmate de un exercițiu de relaxare, rostiți în gând sau tare "comanda mentală" arătată mai sus. Repetând-o, să vă însoțească gândul că subconștientul vostru va opera în cursul nopții în sensul vindecării.
2. Dimineața la trezire, folosiți din plin facultățile conștiente și plasați-vă într-o poziție de revoltă față de starea dvs. patologică. Spuneți-vă: "Vreau să mă fac bine!" și repetați aceasta deplin conștient, punând în joc toată voința dvs. La nevoie, scrieți această propoziție de mai multe ori. Alungați cu hotărâre orice îndoială și descurajare. Înlocuiți-le prin sentimente de bucurie, optimism și încredere.
Imaginați-vă cum vă veți simți atunci când vindecarea va fi asigurată, când veți putea lucra în mod liber și nu veți mai fi o povară pentru cei din jur. Și mai mult, închipuiți-vă că v-ați și vindecat, că vă bucurați iarăși, pe deplin, de toate facultățile dvs. Siliți-vă să resimțiți o adâncă emoție la gândul fericirii de a vă regăsi pe deplin sănătos.
De două sau de trei ori pe zi, în funcție de împrejurări sau de inspirație, imaginați-vă că organul afectat - inimă, plămâni, stomac, rinichi etc. - funcționează perfect. Recurgeți în acest scop la reprezentări anatomice descrise fiziologic. Dacă sunteți cardiac, imaginați-vă că inima bate normal. Dacă aveți leziuni tuberculoase sau de altă natură, vizualizați cicatrizarea, iar apoi dispariția lor. Mergeți foarte departe cu aceste reprezentări mentale, chiar dacă ele vi se par puerile și a priori inutile. Astfel, dacă aveți acnee, imaginați-vă că fața vă este intactă. Dacă aveți albuminurie, imaginați-vă că urina rămâne limpede și nu mai prezintă pete de albumină. Totodată, puteți sta de vorbă cu organul bolnav, invitându-l în mod liniștit și insistent să funcționeze mai bine, să se calmeze, să devină insensibil la durere. Dacă aveți o fire voluntară, recurgeți la maniera imperativă și obligați-l să lucreze în mod normal. Așa a procedat locotenentul de aviație Jacques d'Arnoux, erou din Primul Război Mondial, care - cu mijlocul fracturat și cu măduva spinării în parte ruptă, în urma căderii avionului, rămas pe jumătate paralizat și pus în imposibilitatea de a se mișca fără a suferi dureri infernale - a hotărât să trăiască și să se facă bine. Și, într-adevăr, el a reușit să-și refolosească membrele și să redevină sănătos. "Pentru a-mi restaura celulele - scria el, în paginile sale - sunt pătruns de o voință supraomenească: îmi violentez picioarele atone, mi le contract și excit în ele vibrații interne. Iar dacă unele părți atrofiate rămân fără viață, voi face, totuși, o proiecție de fluid, o infuzie voluntară de influx nervos în acest efort, o înverșunare surdă, o înverșunare placidă. Voi readuce curentul măduvei în membre."
Listele autosugestiei
Dacă autosugestia este capabilă să producă adevărate vindecări și uneori chiar minuni greu de închipuit, nu trebuie uitat că, pentru a avea o eficacitate deplină și durabilă, tratamentul medical trebuie să fie complet.
Dacă sub influența gândirii ajungem să restabilim un echilibru fiziologic și să frânăm o afecțiune mai mult sau mai puțin gravă, prin aceasta încă nu s-au suprimat cauzele profunde ale anomaliilor vitale.
Cea mai mare parte a tulburărilor patologice și a leziunilor noastre o formează greșelile comise de noi înșine împotriva legilor vieții.
În consecință, după fiecare vindecare (oricare ar fi factorul care a provocat boala) trebuie să tindem spre o viață sănătoasă, să suprimăm erorile alimentare care stau la originea unui număr mare de afecțiuni.
Dr. MARIA PETRESCU