O vară fericită pentru români

Ciprian Rus
- Fotbalul tânăr la apogeu -

Vreme de două săptămâni, România a ți­nut prima pagină a ziarelor din Italia, da­torită victoriilor extraordinare ale echi­pei naționale de fotbal de la Campionatul European de tineret. Vreme de două săptămâni, despre țara noas­tră s-a vorbit numai de bine în Italia! Echipa Ro­mâniei a fost considerată, pe bună dreptate, ma­rea revelație de la Euro, după ce a câștigat o grupă "imposi­bilă", cu Croația, Anglia și Franța, și a ajuns în semifinale, alături de Spania și Germania. Te­mută și apreciată pentru jocul ei curajos și imprevi­zibil, plin de abnegație și talent, România a fost însă invidiată de toată lumea, pentru un "noroc" care al­tora le-a lipsit: publicul. Un public absolut fabulos, parte venit din Italia, parte de acasă, din România, zeci de mii de oameni îmbrăcați în gal­ben, culorile echipei naționale, pe care au susținut-o minut de minut, purtând-o, cu entuziasmul lor pătimaș, spre victorii istorice. Muritor fericit, am ajuns și eu, în Italia și în San Marino, în mijlocul suporterilor dezlănțuiți, unde, dincolo de succesul sportiv, am descoperit o po­veste omenească minunată, o poveste despre mândrie și demnitate, despre or­go­liul național, despre bucu­ria de a de­monstra întregului mapamond adevăra­ta putere și valoare a României. Altă Românie decât cea a lebedelor mâncate și a eternilor hoți, România talentului, a competenței și a civilității, valori etalate de 23 de tineri fotbaliști talentați, care au arătat că patriotismul poate fi dovedit și prin sport. Tinerii noștri fotbaliști au umplut de mândrie țara, dar și diaspora românească din Occident, o diasporă umilită de atâtea ori în ultimii ani. O diasporă care, după victoriile jucătorilor noștri, poate să meargă mândră la mun­că, în tricoul galben, cu Pușcaș sau cu Hagi pe spate, arătându-le tuturor care e, de fapt, adevărata față a țării lor.

Profeția lui Gică Hagi

Sunt ani de zile de când Gică Hagi ne tot "amenință" că o nouă generație de excepție bate la porțile echipei națio­nale. Dar cum generația cea nouă anun­țată de Gică era chiar generația con­struită de el, la "Viitorul Constanța" și, mai mult chiar, generația fiului său, Ianis, vorbele lui Hagi senior au fost tra­tate cu bănuiala de subiectivism. În timp, realitatea a demonstrat că Gică Hagi știa ce vorbește. Acum câțiva ani, băieții lui, cu Florinel Coman lider în teren, atrăgeau atenția întregii Europe: urcau în elita fotbalului tânăr de pe continent și jucau de la egal la egal cu FC Porto, o academie de 10 ori mai mare decât cea făcută, din banii lui, de Gică Hagi, la Ovidiu. În ultimii 2 ani, profeția lui Gică Hagi, cum că Academia care-i poartă numele va da o echipă întreagă la Națională, s-a adeverit. Manea, Coman, Cicâldău, Drăguș, Ianis Hagi au debutat deja la Naționala mare, acolo unde Băluță și Răzvan Marin sunt de-acum oameni de bază. Iar Naționala de tineret, care s-a calificat triumfal, din­tr-o grupă extrem de grea, la Europenele din vara aceasta din Italia și San Marino, poartă și ea "marca Gică Hagi". Din 23 de jucători convocați de tânărul și ambițiosul selecționer Mirel Rădoi, 11 au în CV Academia "Gică Hagi"!
Chiar și fotbalul deschis, generos, al lui Gică Hagi, a contaminat Naționala de tineret. După 20 de ani în care ne-am limitat la scuze și acuze, după 20 de ani în care Naționala României - dincolo de rezultatele catastrofale - nu a jucat absolut nimic, tânăra selecționată sub 21 de ani a apărut ca un veri­tabil miracol în viețile noastre. Lumea i-a adoptat imediat pe acești copii: dragul a luat locul "bășcă­liei", iar bucuria sinceră, dezinvoltă, a luat locul morocănelilor de suporter. Copiii aceștia nu aveau frică de nimeni, marcau pe orice teren, aveau atitu­dine, iar după meciuri - surpriză! - aveau un dis­curs inteligent, legat, coerent și însuflețit. Cum să nu-i iubești? Cum să nu le ții pumnii la Europenele de tineret, competiție la care ne-am calificat după 21 de ani? Cum să nu îți vină să te duci după ei în Italia și în San Marino? "Cum să nu venim să-i ve­dem pe copiii ăștia dragi?", îmi zic, la unison, pe ton de galerie, patru băieți, cu un tricolor pe care scrie "Timișoara". 4.000 de suporteri, un stadion arhiplin a avut Naționala Sub 21 a lui Mirel Rădoi la meciul de debut de la Euro 2019, împotriva Croației. Dincolo de scor, presa italiană a remarcat, imediat, un fenomen unic la acest Euro: galeria "tri­colorilor". "Il muro giallo", "Zidul galben", cum i-a numit presa italiană pe suporterii români. Din Ro­mânia, de peste tot de prin Europa, din Italia cei mai mulți, românii au venit plini de încredere, ală­turi de Naționala de tineret, bucuroși să descopere o atitu­dine care să-i facă, din nou, mândri că sunt români.

"Copiii" diasporei

Sunt multe așteptări puse pe acești tineri și e mult drag în jurul lor. Simți asta de cum pui piciorul în avionul de Bologna. Două stewardese îți zâmbesc protocolar, faci dreapta pe cu­loar, iar acolo te întâmpină un zâmbet cunoscut. E Gică Popescu, fostul mare internațional român, una dintre vedetele României U21. Zâmbește și el la ineditul situației: înghesuit într-un avion "low cost", de dragul de a ajunge cât mai re­pede la turneul din Italia și San Marino. Gică nu e singura vedetă din avion. Adi Ilie e câteva rânduri mai încolo, George Ogăraru, directorul Viitorului, e și el acolo, să fie alături de cei 11 oameni scoși de Academia lui Gică Hagi pentru Națio­nala de tineret, Nicolae Dică, fostul antre­nor de la FCSB apare și el într-un târziu și ia loc în spatele aeronavei. Avionul e plin. Printre pasageri, zeci, sute de su­por­teri ai "tricolorilor", care și-au "inventat" concedii, care cu prietenii, care cu neves­tele, pe la Rimini, numai ca să fie aproape de Naționala de tineret și marea ei aven­tură de la Europene.
4.000 la San Marino, românii umplu, trei zile mai târziu, stadionul de 12.000 de locuri din Cesena, la meciul cu Anglia. Ecourile victoriei din prima rundă, 4-1 cu Croația, meci în care vedetele naționalei noastre, portarul Ionuț Radu, decarul Ianis Hagi și vârful George Pușcaș au fost la înălțime, au atras și mai multă lume în jurul echipei de tineret. Schimb avionul pe-un tren rapid care merge pe direcția Rimini - Cesena. E plin și el de români în ziua meciului al doilea din grupe al băie­ților noștri, meciul cu Anglia, una dintre marile favorite ale competiției. Puștoaice de 15-16 ani poartă tricouri inscripționate cu idolii noii generații. Cântă cu patimă imnul României, iar străinii din tren le țin isonul, bătând din palme. În rândurile din față, trei nemți aflați în vizită prin zonă, care văzuseră România împotriva Croației, au devenit pe dată fani ai "tricolorilor" și cântă și ei, la cobo­râre, "Rommenia! Rommenia! Ole! Ole! Ole!". Din gară, toată lumea merge, cu nemții în frunte, în ritm de marș, spre "zona fanilor", un loc special amena­jat pentru suporterii români, într-unul dintre parcu­rile cochete din centrul vechi al Cesenei. E plin de familii în "zona fanilor"! Majoritatea suporterilor veniți la Euro 2019 nu sunt "ultrași" de meserie, sunt familii cu copii. E coadă mare, în soare, la rulota cu tricouri ale echipei naționale. Mă pun și eu la rând și mă încarc imediat de energia bună a suporterilor noștri.

- Ce are așa special echipa aceasta de fotbal, de ați bătut atâta amar de drum ca să o vedeți cum joacă?

- Știi ce-mi place la ei? Că sunt copii fără fițe. Copii învățați cu greul, ca noi toți. Uite la Ionuț Radu, uite la Pașcanu, uite la Dragomir, uite la Pușcaș: toți au plecat de acasă de mici, erau niște adolescenți, și au tras de ei pe aici, prin străinătate, prin Italia, prin Anglia, ca să câștige respectul celor din jur. Știm bine cât de greu le-a fost să ajungă unde au ajuns, că și noi, ceilalți români, tragem zi de zi, la fel ca ei, ca să ne facem respectați. De-asta îi iubim așa de mult, pentru că au luat-o de jos, la fel ca noi! Ne-am săturat de vedetisme și de gar­gară, vrem muncă și fapte, iar echipa asta nu doar că vorbește bine, dar mai și face ceea ce promite...

"Familia tricoloră"

Pe terenul mic, amenajat în "Giardino Pubblico" din Cesena, pentru fanii cei mici ai "tricolorilor", se joacă fotbal și toate privirile sunt magnetizate de micuțul Ianis. Ia­nis e ca un "Hopa-Mi­tică", cade pe jos și nu se strică, lovește mingea, sare ime­­diat, fuge în atac, dă pe lân­gă poartă, ba­­lonul portocaliu de­viază în mantinelă, îl re­cuperează tot el, încă o demarcare, încă un șut. La un moment dat, unul dintre băieții din echipa adversă se lovește la ge­nunchi și cere pau­ză. Pregătită deja pe margine, Lo­re­na, sora lui Ianis, țopăie peste man­ti­nelă și intră în poarta cealaltă. A­pără primul gol. Uraaa!
În "peluză", pe o bancă ferită de canicula italiană de sfârșit de iunie, e "galeria" lui Ia­nis și a Lorenei. Bu­nica, bunicul, mama, unchi și mătuși, toți îm­bră­cați în galben, în tricourile echipei Naționale, gata de meciul cu Anglia. "Ne-am strâns din toată lu­mea ca să susținem echipa națională", îmi spune Bogdan Rotaru, după ce fiul său, Ianis, își ridică premiul pentru victoria de pe terenul mic. "Suntem risipiți prin toată Europa, dar ne-am strâns laolaltă special ca să-i vedem pe băieții lui Mirel Rădoi". Mama lui Bogdan a venit de la Torino, tatăl și celelalte rude au venit din țară, de la Iași, el cu soția, cu Lorena și Ianis au venit din Germania, de lângă München. Acesta e efectul noii generații de fot­baliști de la echipa națională: trei generații ale aceleiași familii vin să-i susțină pe "tricolori", de la mii de kilometri distanță, din trei țări diferite. "Mama muncește în Italia, mai trage un pic să ră­mână cu o pensioară, noi muncim în Germania, lângă München, ceilalți vin din România, și ne-am întâlnit aici special ca să vedem echipa României la Euro 2019. Ne-am programat întâlnirea special pentru acest Euro. Mergem cu toții la fiecare meci din grupe. Ce bucurie mai mare decât să poți să-i susții pe băieții de la tineret la un campionat eu­ropean?".

"Trei mii de kilometri, ca să fii fericit"

Victoria cu Anglia, văzută de mulți drept marea favorită a com­pe­tiției, a fost cel mai emo­ționant meci pe care vreo echipă a Ro­mâniei l-a jucat după Mondialul din Ame­ri­ca, din 1994. A fost una din acele în­tâmplări prin care, dacă treci îm­preună, leagă prietenii pe viață. Dacă mai era nevoie de o con­firmare a relației spe­cia­le dintre tânăra noastră generație și publicului ei, atunci acest meci cu Anglia de la Cesena a venit cu asupra de măsură. Ca de fiecare dată, și la bine, și la greu, căpitanul echipei noastre, portarul Ionuț Radu, e primul care iese în fața presei și a suporte­rilor. Un băiat frumos, inteligent și educat, care și-a făcut junioratul la Internazionale Milano și care apără, etapă de etapă, în Serie A, la Genoa, acolo unde a fost împrumutat pen­tru încă un sezon. Rupt de toate clișeele uzate ale fotbalului nostru, Ionuț Radu are marele talent de a a­junge la inimile oa­me­nilor.
"Sunteți un popor extraordinar, ne-ați fă­cut mândri că sun­tem români, nu ne-am așteptat la o atmo­sfe­ră atât de entuziastă, ne-ați împins de la spa­te. Am jucat cu ini­ma, în seara asta, și asta s-a văzut la sfâr­șit. Am vorbit la în­ceput cu băieții că avem o țară întreagă care ne susține, sun­tem foarte mândri că v-am făcut fericiți și că v-am făcut să vă uitați din nou la me­ciu­rile naționalei. E­chi­pa asta poate ajun­ge foarte departe, să nu mă credeți nebun! Am primit o grămadă de mesaje, oameni din fel de fel de țări îmi povestesc că nu s-au mai uitat la fotbal de ceva timp și că noi le-am readus speranța", po­vestește Ionuț Radu la ieșirea de la stadion, iar lumea îi soarbe cuvintele, cu lacrimi în ochi.
"Zi și tu, acuma, cum să nu-i iubești pe băieții ăștia?", îmi spune Gelu, un munte de om și de ome­nie, venit de la 300 de kilometri cu mașina, ca să vadă meciul cu Anglia. "Aș fi făcut și 3.000 de kilometri, pentru bucuria pe care o simt în seara asta. E o bucurie mare pentru orice suporter, dar pentru noi, cei care muncim și locuim aici, în Italia, victoriile băieților sunt mai mult decât atât. Fiecare fază frumoasă, fiecare gol, fiecare succes e o revan­șă față de cei care ne-au tratat de sus și ne-au făcut să ne simțim că nu suntem buni de nimic. Acum, că toate ziarele și toate televiziunile de aici vuiesc des­pre echipa României și despre suporterii ei minu­nați și civilizați, acum, altfel merg luni la serviciu. Avem nevoie de astfel de victorii care să ne redea încrederea, care să ne redea mândria de a fi ro­mâni. Generația asta, pe care am așteptat-o atâta amar de ani, a venit tocmai la fix! Și, cum ne-a pro­mis Ionuț Radu, marile succese de-abia de acum încolo vor veni!".


Mirel Rădoi
"Sunt foarte mândru de-acești băieți!"


Venit la Naționala de tineret într-un moment critic, cu patru meciuri importante rămase de jucat în preliminarii, Mirel Rădoi, cel mai tânăr selecționer de la Euro 2019, a avut o contribuție decisivă în succesul echipei. Un tip franc, cu principii solide, respectat de ves­tiar, și ca antre­nor, și ca fost fotbalist. Ele­gant, im­pe­cabil, la con­fe­rințele de pre­să purtate în limba engle­ză, a lăsat o im­pre­sie foarte bu­nă în Italia. A­saltat din toa­te părțile după se­mi­finala cu Ger­mania (pe care am pierdut-o învinși mai degrabă de caniculă, decât de nemți), și-a făcut timp să ne spună, la zona mixtă, dedicată interacțiunii cu presa, câteva cuvinte despre Europeanul recent încheiat.

- Mirel, cu ce senzații rămâi după acest Euro­pean în care România și-a câștigat grupa, s-a cali­ficat în semifinale și la Jocurile Olimpice?

- Sunt greu de descris senzațiile pe care le-am trăit în toate aceste zile de competiție. Dar un lucru e sigur: sunt cel mai mândru român. Sunt foarte mân­dru de acești băieți și sunt foarte fericit că am avut și că am șansa să lucrez cu acești băieți minunați. Au fost momente, ca în finalul partidei cu Anglia, când nici eu nu mai credeam că victoria e posibilă. Ei bine, ei au crezut până la capăt și au reușit o victorie în care nimeni nu mai credea!

- Ai stat zi de zi alături de tinerii noștri jucători în ultima lună de zile, ai ajuns să îi cunoști și mai bine decât până acum. Cum sunt ei ca profesioniști, cum sunt ei ca oameni?

- Ca profesioniști, sunt impecabili, iar ca oameni, sunt absolut deosebiți, formează un grup în adevăra­tul sens al cuvântului. Tot timpul am spus că forța acestei echipe este grupul. Cred că asta s-a văzut în momentele grele ale turneului, toți cei care au venit de la bancă au adus un plus echipei.

- Ați avut parte de o galerie minunată în Italia. Nu v-a fost greu să jucați, știind câte așteptări sunt puse în voi?

- Galeria ne-a dat o energie extraordinară, cred că doar energia aceasta ne-a purtat spre victorie în meciul cu Anglia. Ne bucurăm mult să avem parte de astfel de suporteri, le mulțumim pentru susținere, succesele noastre sunt succesele lor, ei sunt parte din această frumoasă poveste pe care am scris-o la Campionatul European.