DOSARE CONTEMPORANE - Sus mâinile!

Alina Olteanu
- Cele mai redutabile arme ale momentului -

Armate spațiale, roboți ucigași, avioane invizibile, capabile să lovească la mii de kilometri distanță, drone - pe cât de mi­nuscule, pe atât de letale, ori arme cu impuls elec­tromagnetic. Această înșiruire nu este extrasă din vreun roman science-fiction, ci ilustrează succint câteva dintre realizările momentului în domeniul militar. Inovații de neimaginat în urmă cu doar câ­teva decenii, care au devenit acum realitate, în mare parte grație progreselor tehnologiei. Este bine? Este rău? Vă lăsăm pe dvs. să judecați.

Armele laser - jucăria letală a marilor puteri
Chinezii testează o armă laser, capabilă să treacă prin ziduri

Țări precum China, Rusia și Statele Unite lu­crea­ză la dezvoltarea unor arme deosebit de puter­nice, care folosesc laserul în scopul distrugerii unor ținte, și în fața cărora omul de rând nu ar avea nici cea mai mică șansă să se apere. Recent, pe un poli­gon al Academiei Chineze de Știință din provincia Shaanxi, a fost testată arma laser de asalt numită ZKZM-500. Deși a fost definită drept "non-letală", ea e prevăzută cu un nucleu de energie care, folosit la capacitate maximă, poate provoca în doar câteva secunde o "carbonizare instantă" a pielii. Poten­ția­lul dușman însă nici nu va ști ce l-a lovit, pentru că fasciculul de raze, capabil să treacă fără probleme inclusiv prin zidăria unei clădiri, este invizibil și nu produce niciun sunet. "Nimeni nu va ști din ce di­recție vine atacul. Va arăta ca un accident", a decla­rat un cercetător din cadrul programului, potrivit pu­blicației "South China Morning Post". ZKZM-500 cântărește numai trei kilograme, e alimentată cu aju­torul unui acumulator reîncărcabil și este por­ta­bilă, pu­tând fi montată pe mașini, nave sau avioane. Oda­tă trecută la producția în masă, ea va putea fi folo­sită, între altele, în operațiuni de eliberare a osta­ticilor ori în misiuni militare sub acoperire, care vi­zează distrugerea de resurse ale inamicului.
Rușii țintesc mai sus - tunul laser, capabil să doboare sateliții de pe orbită
Dacă chinezii s-au mulțumit cu mititica armă laser ZKZM-500, rușii au plusat cu un tun capabil să folosească aceeași tehnologie. "Cu ajutorul sis­te­mului Peresvet", a anunțat mândru președintele rus Vladimir Putin în primăvara lui 2018, "abi­litatea Rusiei de a se apăra s-a multiplicat". Potrivit Ministerului rus al Apărării, sistemul "Peresvet", pus în serviciu încă din luna decembre a anului tre­cut, țintește foarte sus. La propriu. El e capabil, nu doar să contracareze toate atacurile aeriene, ci să lup­te contra sateliților de pe orbită. Să ne gândim doar o clipă la importanța pe care o au în viața noas­tră de zi cu zi acești sateliți, dintre care majoritatea sunt utilizați pentru a transmite semnale audio-video și telefonice, și vom înțelege, măcar în parte, di­men­siunea pericolului care ne pândește dacă Moscova va decide anihilarea unora dintre ei, prin intermediul sistemului "Peresvet" .

Americanii au o armă laser care ar putea lua în vizor centralele nucleare

Nu trebuie însă să ne amăgim, închipuindu-ne că Statele Unite s-au lăsat mai prejos de ruși și de chi­nezi în materie de forță distructivă. Presa relata încă din 2011 că americanii au reușit să incendieze o barcă de la o de­păr­tare de doi kilometri, cu ajutorul unui fas­cicul laser montat la bordul USS Paul Fos­ter. În 2017, a­me­­ri­canii au testat în Gol­ful Persic și noua armă laser LaWS (Laser Weapons Sys­­tem). Potrivit că­pi­ta­nului navei Ma­ri­nei Americane, Chris­topher Wells, aceasta are un avantaj enorm față de orice altă armă inventată până în prezent: se mișcă cu o viteză ului­toa­re, iar lovitura nu creează niciun su­net și este in­­vi­­zibilă. În plus, cei (doar trei indivizi) care ac­ti­vează arma nu trebuie să-și facă griji nici pentru vi­teza vântului, nici în privința razei de ac­țiune. Cos­turile sunt și ele reduse: doar un dolar pen­tru fie­care foc tras. Mai mult, spre deosebire de alte arme care pot fi folosite doar împotriva unor con­tacte aeriene sau împotriva unor ținte la sol, LaWS e mult mai adap­tabilă. Fapt menit să le dea fiori reci rușilor, du­pă cum a recunoscut, indirect, expertul militar Alek­sandr Jilin, care a atenționat că, având o pre­cizie înaltă, LaWS poate să atingă orice obiec­tive, in­­clu­siv reactoare nucleare. "Am putea afirma cu o mare probabilitate că Rusia elaborează mij­loace de apă­rare față de o astfel de armă. Cel mai periculos este faptul că aceasta ar urma să fie am­plasată în spa­țiul cosmic", a arătat Aleksandr Jilin, notând că "o astfel de armă ar putea fi inclusă în lista armelor interzise, când toți vor înțelege cât de periculoasă este".

Armata SUA, în căutarea uniformelor invizibile

În 2015, revista New Scientist anunța că armata americană este în căutarea unei companii capabile să producă uniforme invizibile pentru soldații ei. Firmele interesate erau chemate să vină cu o ofertă viabilă în termen de șase luni. Cele selec­țio­nate pentru a merge în etapa ur­mătoare, cu o durată de un an, tre­buiau să pre­zinte 10 prototipuri de uniforme în vederea testării. Uni­formele trebuiau să-și dovedească viabilitatea pe toate tipurile de te­ren și din toate un­ghiu­rile, să poată fi purtate indiferent de tem­pe­raturi sau de natura pre­ci­pi­ta­țiilor și fără a-i îm­pie­dica în vreun fel pe sol­dați să-și desfășoare activi­tățile o­biș­­nuite. În cazul în care acest tip de ca­muflaj adap­tabil nece­sita o sursă de ener­gie, re­pre­­zen­tanții ar­matei a­nun­țau că aceas­ta nu tre­buie să de­pă­șeas­că pes­te 0,45 de kilo­gra­me, dar tre­buie să le per­mită sol­­da­ților să o folo­sească vre­me de mini­mum 8 ore îna­inte de re­încăr­ca­re. Re­­vista citată mai nota că une­le firme susțin că se apropie deja de unele dintre aceste stan­darde. Di­rectorul Hy­perstealth Biotechno­lo­gy, Guy Cramer, a afirmat, de pildă, că dispune de un me­tamaterial ca­pabil să asigure în linii mari ca­muflajul dorit de armata SUA. Așa-numitul "Quan­tum Stealth", pro­dus de compania canadiană, este un material care îl face pe purtător să pară invizibil, prin curbarea razelor de lumină din jurul său, creând astfel un efect similar cu cel al celebrei pelerine din cartea des­pre vrăjitorul Harry Potter. După cum era de aș­tep­tat, detaliile despre acest material sunt confi­den­țiale. Până la această oră, nu știm dacă armata SUA a izbândit sau nu în strădania de a fi găsit o com­pa­nie care-i va permite să-și ascundă soldații de ochii inamicilor...

Soldații delfini și lei de mare
Americanii au circa 75 de delfini-militari

Delfinii au început să fie antrenați în secret în scopuri militare încă din timpul Războiului Rece, atât de către ruși, cât și de către americani. Statele Unite au folosit de pildă delfinii pentru a detecta minele, pen­tru a intercepta scafandrii potențial ostili și chiar pentru a păzi submarinele nucleare. Marina SUA a folosit în scop militar și lei de mare, care au ajutat-o să economisească milioane de dolari, contribuind la recuperarea torpilelor și a altor instrumente costisi­toa­re scăpate în ocean. Mamiferele marine recrutate de americani au slujt, de-a lungul timpului, în nu­me­roase teatre de operațiuni, ca de pildă în Vietnam sau în Golful Persic. În decurs de numai 72 de ore, del­finii și leii de mare pot fi transportați în orice colț al lumii, cu ajutorul unor avioane cargo C-130. În pre­zent, programul vizând mamiferele marine dis­pu­ne de un buget anual de peste zece milioane de dolari și de circa 75 de delfini soldați și 35 de lei de mare, care sunt antrenați într-un mod asemănător câinilor po­li­țiști sau de vânătoare, fiind recompensați cu hra­nă, de fiecare dată când reușesc să ducă o sarcină la bun sfârșit. După cum nota fostul amiral american Tim Keating, rolul lor s-ar putea dovedi deosebit de im­­portant în viitorul apropiat. Și asta pentru că Iranul amenință periodic cu închiderea Strâmtorii Or­muz, gest care ar provoca un veritabil cutremur geo­po­litic (și ar conduce la o scumpire te­ri­bilă a petro­lului, es­ti­mată la 50%), iar del­finii mili­tari ai Statelor Unite ar putea fi tri­miși aici pentru a de­tecta minele plasate în apele sale.
Delfinii militari, folosiți de Rusia, Ucraina și Iran
Dacă povestea delfinilor mi­litari din Statele Unite este una simplă, logică și coerentă, nu ace­lași lucru se poate spune des­pre cea a mamiferelor ma­rine folosite de ruși pe post de sol­dați. Potrivit relatărilor din pre­sa internațională, rușii au în­ceput să antreneze în secret del­finii încă din anii '70, într-un port care avea ieșire la Marea Nea­gră. Delfinii erau an­tre­nați să amplaseze bom­be pe nave, să detec­teze mine și să ata­ce sca­fan­dri cu ajutorul cu­ți­te­lor pe care le aveau prin­­se de cap. Du­pă destră­marea URSS, pro­gramul militar sovietic vi­zând del­finii a încăput în mâi­nile Ucrai­nei. În 2014, când Ru­sia a anexat Cri­meea, delfinii au reintrat însă în posesia Rusiei. Sau, în fi­ne, cel puțin o parte din­­tre ei, pentru că în mar­tie 2000, unii fu­seseră vân­duți Iranului. Și iată cum, în even­­tua­litatea unui viitor con­flict în Strâm­toarea Or­muz, delfinii americani ar putea da bot în bot cu cei "recrutați" din Marea Neagră.

Armele electromagnetice: când ești în zbor și comunicațiile cad
Cum au provocat rușii stupoare în Siria

Cele mai puternice state ale lumii investesc masiv pentru realizarea unor arme electomagnetice care, deși nu sunt letale pentru oameni, pot provoca daune masive taberei adverse, distrugând echipamentele electronice ale acesteia. Unele dintre ele pot scoate din uz dronele inamice, fără a trage ni­ciun glonț, ci doar emițând fluxuri elec­tro­magnetice direcționate. Aces­tea afectează semnalele wifi și GPS, care merg și vin, de pildă, de la dro­nele militare, scoțându-le din joc. Ru­­șii au folosit deja această teh­no­logie în timpul războiului civil din Si­ria. Ei dispun în acest sens de ar­mele numite "Stupor", produse de Locmas și mizează, în viitorul apro­piat, și pe o armă electromagnetică, numită REX-1, dez­vol­tată de concer­nul Kalașnikov.
De asemenea, în 2017, presa a relatat că rușii au testat cu succes sis­te­mul mobil de luptă radioelec­tro­nică Krassuka-4, conceput să per­tur­be radarele de la bordul avioanelor, precum și siste­mele de control ale dronelor. Încă și mai periculos se poate dovedi însă emițătorul de bruiaj Tirada-2s, un nou echipament, aflat încă în proces de dez­vol­tare, cu care rușii ar putea bruia semnalul sateliților.

Ucrainenii exportă arme electromagnetice în India

În hora armelor electromagnetice a intrat și Ucrai­na. La începutul acestui an, compania ucrai­nea­nă de stat Spetstechnoexport a anunțat că a în­ceput să producă (și să exporte către India) o armă electromagnetică ce nu e letală pentru oameni, însă poate distruge echipamentele care funcționează cu ajutorul unor componente electronice. După cum au explicat reprezentanții companiei Spetstechno­export, dat fiind că aceste arme electromagnetice pot fi purtate de rachete și de aeronave, inclusiv de drone, ele "pot fi utilizate în mod eficient împotriva obiectivelor inamice stra­tegice importante, in­clu­siv împotriva centrelor de co­mandă și control, a no­durilor de comunicații, a centralelor electrice, sis­temelor de apărare antiae­riană etc., fără riscul de a dăuna populației civile".

Forța Spațială a lui Donald Trump

Pentru a ține pasul cu ritmul accelerat al dez­voltării în plan militar și, în special, cu progresele făcute în acest domeniu de state ca Rusia și China, Statele Unite s-au gândit să contracareze în forță. Sau cu forță. Mai exact, cu așa-numita Forță Spa­țială, pe care președintele Donald Trump i-a ordonat anul trecut Pentagonului să o creeze, pentru a deveni o a șasea entitate în cadrul forțelor armate ame­ricane (care cuprind deo­camdată Forțele te­restre, Forțele aeriene, Marina, Corpul Pușcașilor Marini și Paza de Coastă). "Gu­vernul meu a făcut din crearea unei Forțe Spațiale un caz de securitate națională", a subliniat liderul de la Casa Albă. Costurile necesare creării Forței Spațiale, în cadrul căreia se pre­co­ni­zeză că vor activa circa 15.000 de persoane, sunt estimate la două miliarde de dolari, pe o perioadă de cinci ani. Dacă inițiativa se va bucu­ra de susținerea politică necesară pentru a deveni realitate, Forța Spa­țială va avea misiunea de a proteja sateliții ame­ricani aflați în spațiu de orice atac fizic sau tentativă de piratare sau bruiere, dar se va ocupa și de dezvol­tarea unor capacități ofen­sive.
După cum era de așteptat, inițativa lui Donad Trump, menită să fie demarată în 2020 și finalizată prin 2024, nu a rămas fără ecou la Moscova. "Nu ex­cludem ca mijloacele spațiale să fie utilizate pen­tru lovituri preventive asupra unor ținte situate în Rusia și China. Având în vedere modul global în care este utilizat spațiul, astfel de lovituri pot viza obiec­tive din orice stat", a atenționat adjunctul șefu­lui Departamentului operativ central al Statului Ma­jor al armatei ruse, general-locotenentul Viktor Poz­nihir. La rându său, șeful Statului Major General rus, Valeri Gherasimov, a amenințat că, dacă SUA con­tinuă să se îndrepte spre o militarizare a spa­țiu­lui, Federația Rusă va fi obligată să ia "măsuri re­ciproce și asimetrice".

Comandamentul Armatei Viitorului și roboții ucigași

Dacă titulatura de Forță Spațială nu v-a impre­sio­nat, ce ziceți de Comandamentul Armatei Viito­rului? Dacă n-ați auzit în viața dvs. de el, nu e de mi­rare. Proiectul este nou-nouț, Comandamentul Ar­­matei Viitorului (United States Army Futures Command - AFC) fiind înființat abia în urmă cu un an. Scopul său este tocmai modernizarea armatei americane, care s-a concentrat, de la atacurile din 11 septembrie 2001 încoace, mai degrabă pe lupta îm­potriva insurgenților în Orientul Mijlociu, re­­du­când simțitor fon­­durile pentru pro­gramele de ar­me de generație urmă­toa­re. În 2018, actualul se­cre­tar american al Apă­rării, Mark Es­per, se re­ferea la Co­mandamentul Viito­rului ca fiind "cea mai mare schimbare or­ga­nizatorică în­ce­pând cu 1973". El a explicat la Fo­rumul pentru Secu­ri­tate din Aspen că armata SUA a în­ceput să dez­vol­te sisteme de arme de ge­nerație ur­mă­toare - precum ro­boți ucigași autonomi, tehno­logii hipersonice, tu­nuri cu laser sau pe cale ferată, avioane de vânătoare de generația a cincea și com­pu­tere cuantice - pentru a concura cu principalii ri­vali pe câmpul modern de luptă din diferite dome­nii (inclusiv cibernetic și spațial), înaintea izbucnirii unui eventual război hi­brid. Printre armele de gene­rație următoare despre care Mark Esper a vorbit cu insistență se numără ro­­boții semiauto­nomi, care pot verifica câmpul de luptă pentru soldați, ucigând ina­mici fără să fie riscate viețile militarilor americani.
Pe tema misiunii Comandamentului Armatei Vii­torului a vorbit și șeful acestuia, generalul John Murray. În urmă cu o lună, el a declarat că se aș­teaptă ca modul în care se poartă luptele să se schim­be în mod fundamental, un rol tot mai important revenindu-le vehiculelor de luptă robotizate, auto­nome sau semi-autonome. "Rata inovării tehno­lo­gice va continua să crească într-un ritm tot mai ac­ce­­lerat. Nu o vom putea încetini. Va trebui să ne dăm seama cum să ne adaptăm la această rată de inovare", a subliniat John Murray. Pentru a-și pune în aplicare ambițioasele obiective, Comandamentul Armatei Viitorului dispune de un buget pe măsură, costurile programelor de modernizare ale armatei fiind estimate, pentru următorii cinci ani, la gene­roasa sumă de 30 de miliarde de dolari. O cireașă pe tortul milităriei. Sau o bomboană pe colivă?