Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Cornelia Golna, "Eroi pătați", tra­ducere de Mircea Bucurescu, Editura Eikon (tel. 0733/13.11.45), 568 p.

Cornelia Golna are o biografie cosmopolită: cu un tată aromân din Grecia și o mamă româncă, a cres­cut și a studiat în SUA și e căsătorită cu cel mai bun și mai harnic traducător de literatură română în ne­erlandeză, Jan Willem Bos, alături de care tră­iește de mulți ani în Olanda. Cultivată și poliglotă, co­men­tatoare avizată de literatură, ea are un in­te­res special pentru spațiul balcanic din care s-a ins­pirat și pentru romanele ei scrise în engleză și apre­ciate atât pentru aria tematică insolită în Oc­cident, cât și pentru talentul narativ al autoarei. Vo­lumul pe care vi-l recomand se poate înscrie în seria recons­ti­tui­rilor istorice și etnologice ale "po­veștilor de fa­milie", de felul romanului "Cartea Nu­me­ri­lor" al Florinei Ilis sau, mai aproape ca zo­nă refe­ren­țială, de "Cartea șoaptelor" a lui Va­rujan Vos­ganian. Cornelia Golna sapă spre rădăcinile fa­miliei sale aromâne din Ma­cedonia istorică pentru a scoate la lumină determinările înaintașilor, condițiile care i-au modelat, viziunea lor asupra lumii în care le-a fost dat să existe. Saga e axată pe un personaj principal, Agaton Galan, definit prin tradițiile și valorile familiei și comunității de aromâni în care evoluează construcția epică - o ficțiune bine do­cu­mentată istoric și etnografic, dar nu o simplă re­constituire, căci romanciera știe cum să-și trans­forme textul în iluzia de viață autentică. Mediul în care trăiește Agaton Galan e un orășel de munte, Mușata, din provincia otomană la în­ceputul se­colului 20 - Macedonia. Contextul isto­ric e tulbure: puterea turcească ce dominase timp de 400 de ani provincia e în stare agonică. Pe mar­ginile Im­pe­riului, alte mari puteri dar și noile state naționale - Grecia, România, Serbia și Bulgaria - se pregătesc să-și îm­partă teritoriul balcanic rămas încă sub con­trol otoman, cu amestecul lui de popu­lații diferite etnic și religios. În Macedonia trăiau aro­mâni, greci, bulgari, sârbi, albanezi și turci, fie­care co­mu­nitate păstrându-și limba și cultura ei, pre­cum și ti­pul specific de activități economice. Aromânii, meș­te­șu­gari, păstori și comercianți harnici și pri­ce­puți, stabiliți în relieful accidentat al munților din zo­nă, "prin­seseră cheag" în ciuda războaielor și conflic­telor interne, fiindcă stă­pâ­nirea turcească avea tot interesul să le ia impozite. Dar, în contextul slăbirii acesteia și al intervenției statelor naționale - prin agenți de influență, re­vo­luționari naționaliști și fonduri de înarmare - aro­mânii au trebuit să opteze pentru alipirea la unul din­tre ele. Presiunea asupra lor, la care și Agaton Ga­lan e supus, devine uriașă. Opțiu­nea pentru România, care sprijinise construirea de școli naționale în zonă, e di­ficilă, fiindcă țara noas­tră nu avea granițe co­mu­ne cu Ma­ce­­do­nia cea dispu­tată. În cli­matul în­veninat de ură et­ni­că, fa­natism și violență, Ga­lan se orien­tea­ză spre Gre­cia care prin trimișii ei le promi­tea aro­mânilor păs­trarea iden­­tității și a pro­prie­tăților. Dar, ațâțate de marile puteri, țările cu as­pirații te­ri­toriale din regiune dau frâu liber into­leranței și ex­clu­sivismului. Comitagiii bulgari și andarții greci se ucid între ei și îi omoară împreună pe con­lo­cuitorii aromâni, albanezi, sârbi bănuiți că nu-i sus­țin. Agaton va înțelege pe propria piele că Gre­­cia pen­­tru care optase e la fel de intolerantă și cru­­dă cu nea­­mul lui. Cornelia Golna a spus po­ves­tea ade­vărată a acestei comunități vitregite de is­torie în­tr-un mod pasionant, cu atât mai mult pentru citito­rul român, cu cât e vorba de rude apropiate.