Îi înconjurăm pe toți cu iubire și vrem să le oferim la toți ospitalitate. Aceste prietenii cu necuvântătoarele fac farmecul vieții de la munte. Abia ajunși la intrarea din curte, zărim clematitele care s-au întins în fața intrării în casă. Sunt ca niște râuri albastre ce curg din streașină până la pământ. Câteva albinuțe poposesc, la alegere, pe un trandafir mirositor, pe un caprifoi înflorit, pe o dalie ori pe vreo crăiță... Se bucură că ne sunt primii musafiri și bâzâie necontenit. La întrecere cu albinele, au pornit și câțiva fluturi colorați, care zburdă prin aer, apoi ne dau târcoale ca să ne aducă aminte că "cei plecați" în împărăția cerurilor se gândesc la noi.
Îndată se face seară. Stau în cerdacul casei. Îmi place mult să admir Ceahlăul la apus de soare. Ascult cu plăcere un greiere care țârâie încântat de lumina unui licurici ascuns în iarba umedă. Mă duc spre luminița lui și dau peste niște melcișori care au ieșit să ronțăie fire fragede de iarbă. Mă bucur: nici ei nu ne-au uitat.
În zilele următoare, îmi aștept alți oaspeți. Un cuc zboară printre copacii din livadă, unde a cântat până s-au copt cireșele. Se zice că atâtea cireșe mănâncă cucul, până ce răgușește. Un pâlc de vrăbiuțe zbârlite și gureșe ciripesc și-și antrenează puii pentru zboruri mai înalte. Noaptea, "culeg" din vișinele rămase în copaci și le aruncă jos pentru a fi la îndemâna noastră. Când ziua ne văd culegându-le, își sporesc ciripiturile și se bucură. În semn de prietenie, le ofer și eu pe o scândurică un ospăț cu firimituri de pâine, de prăjituri și de biscuiți făinoși. Le ciugulesc cu poftă. Un stol de grauri hrăpăreți se opresc din zbor și potopesc ultimele vișine uitate în pom. O codobatură controlează iarba de firimiturile ce au mai rămas de la ospățul păsărelelor și bate pământul cu coada, mulțumind pentru cele găsite. O prepeliță, numită în zonă pitpalac, pășește tacticoasă prin iarbă și nu îndrăznește să se apropie de ospăț. Uitându-se doar la bucuria altora, se îndreaptă spre lucerna din grădină, unde își are puii. Apare și o ciocănitoare în toaletă multicoloră, care își găsește loc de popas pe creanga unui nuc bătrân de la colțul casei, unde începe să bată toaca. Pe rămurica unui soc tânăr, un pițigoi ciripește și se fălește în "fracul" lui albastru, făcându-i în ciudă fratelui său îmbrăcat în "frac" cenușiu. E concurență și-n lumea păsărilor! Multe rândunele umplu sârmele de telegraf, unde "se sfătuiesc", apoi zboară să caute hrană pentru puii din cuiburile aflate în podul grajdului nostru. Uitasem a scrie că, abia ajunși acasă, două pisicuțe și un cățeluș din vecini ne-au călcat pe urme, adulmecând prin ogradă. Știu ei că le aducem bunătăți de la oraș și le lăsăm la îndemână străchinuțe cu lapte și pâine. De chilipirul ăsta profită și un arici, nepot sau strănepot al lui Țepoșel, care vine și gustă în fiecare seară mâncare din blidișoare.
Cum dorim să mai ținem rânduielile creștinești, facem în fiecare vară stropirea mormintelor celor din familie și ducem pomană la cimitir. Vin și musafirii hulubi (guguștiucii) din turla bisericii. Au acompaniat și ei slujba părintelui și-au obosit. I-am tratat cu cele rămase din coliva pentru pomană. Au ciugulit la repezeală. Erau mulțumiți. Ochii mi s-au umplut de lacrimile bucuriei.
Reveniți acasă după pomenirea "celor plecați", un alt oaspete ne aștepta. O șopârlă dormea la soare pe pajiștea din fața bucătăriei de vară. Tocmai a venit și factorul care ne anunța că a sosit "Formula AS". Îl rog să vorbească încet, să nu trezească șopârla. E și ea un musafir mult dorit.
Dar cel mai scump musafir abia urmează să vină: Bogdănel, nepoțelul noastru, care trebuie să sosească de la Iași. Dorește cu nerăbdare să primească lecții de zoologie și de botanică cu material didactic viu. Îl așteptăm cu un buchet de gladiole japoneze (soi de gladiole mici și finuțe), florile lui preferate.
Pentru "Formula AS" și toată echipa ei, precum și pentru cititori, trimit gândurile bune ale musafirilor mei și ale mele. Cu stimă,
ELENA - Iași