TIA ȘERBĂNESCU - "Cazul de la Caracal ne mai demonstrează o dată că nu ne putem baza pe instituțiile statului"

Claudiu Tarziu
Analiza politică a lunii IULIE

"Asta e tradiția în PSD: candidezi, pierzi și te decapităm"

- În luna care a trecut am aflat și cine sunt principalii candidați la președinția statului: Klaus Iohannis (PNL), Dan Barna (USR-PLUS) și Viorica Dăncilă (PSD). Lor li se vor adăuga mulți alții, dintre care primul pe lista celor fără mari șanse este Călin Popescu Tăriceanu (ALDE). Din­tre toate aceste candidaturi, poate cel mai mult surprinde cea a Vioricăi Dăncilă, care inițial a negat că ar fi interesată de președinție și care con­tinuă să fie văzută ca o prelungire a lui Liviu Drag­nea. Din aceste motive, unii au acuzat un blat între PSD și PNL pentru favorizarea lui Io­hannis. Se susține un astfel de scenariu?

- Să le luăm pe rând. Întâi, despre surpriza candidaturii Vioricăi Dăncilă. Într-adevăr, ea părea mai degrabă dispusă să sprijine un alt candidat la președinție, având la dispoziție și o listă de auto­pro­puneri: Orlando Teodorovici, Gabriela Firea, Șerban Nicolae, Liviu Pleșoianu; unul mai breaz ca altul. Numai că atunci când Dăncilă neagă ceva, poți fi sigur că în realitate va acționa exact invers. Pe de altă parte, ca președinte al partidului, ea tre­buia să-și asume această provocare. Mai ales că asta e tradiția în PSD: candidezi, pierzi și te deca­pităm. Însă, desemnarea drept candidat a Vioricăi Dăncilă nu a rămas fără consecințe, atât în partid, cât și în alianța de guvernare. Gabriela Firea, care era mai bine cotată în sondajele de opinie - nu știm de ce, pentru că n-a făcut nimic ca primar al Capi­talei -, s-a supărat. De asemenea, Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, care ar fi vrut și el să fie candidatul comun al PSD, ALDE și Pro România (Victor Ponta), a amenințat că va rupe alianța de gu­ver­nare și că va candida doar din partea parti­dului său minor. Cam nerecunoscător, având în vedere că PSD îl ține pe funcția de șef al Senatului, al doilea om în stat, de ani de zile, fără ca partidul lui să însemne mai mult de 4-5% din intențiile de vot ale românilor, după cum s-a dovedit în alegerile europarlamentare. Mai mult, în loc să zică mersi că PSD i-a dat imunitate și l-a scos din procesele DNA, acum avea pretenția să-l și ducă, în căru­ciorul cu rotile, la Cotroceni. Desigur, ALDE nu va ieși de la guvernare, că ar muri de foame și n-ar mai pupa Parlamentul la următoarele alegeri. Însă, ten­siunile există.

"Dăncilă s-a făcut aprigă!"

- Totuși, cum a reușit Viorica Dăncilă să se impună fără replică la conducerea PSD, și drept candidat pentru Cotroceni, având în vedere că nimeni nu o vedea decât ca pe păpușa trasă de sfori a lui Dragnea?

- A înțeles că nu se mai întâlnește cu o ase­menea oportunitate și a acționat fără scrupule. Întâi a cerut comanda partidului, amenințând că altfel demisionează și lasă PSD la mâna lui Iohannis, care, probabil, nu îi va mai permite acestuia să facă un nou guvern. Pe urmă, le-a cerut tuturor liderilor de filiale să se alinieze în spatele său și să-și asume, în scris, că vor obține un anume procentaj în ale­geri... Tot pe bază de șantaj. Ea a amenințat că, dacă nu intră în turul doi al alegerilor prezidențiale, va demisiona din funcția de premier, și-atunci o vor păți cu toții. Altfel spus, vorba lui Arghezi, "Zdrean­ță-n gândul lui/ S-a făcut al dracului"... Din per­soa­na blândă, conciliantă, neconflictuală - cum o descria Dragnea - s-a transformat într-o persoană aprigă. Așa că PSD se va mobiliza în alegerile pre­zidențiale, de voie, de nevoie, și s-ar putea să de­pășească toate pronosticurile negre de azi. Căci nu trebuie subestimată capacitatea PSD de a acționa când e la ananghie.

- Înseamnă că Iohannis chiar va avea de dus un război cu Dăncilă?

- Înseamnă că nu există nici un blat între PNL și PSD, între Iohannis și Dăncilă - blat invocat, mai ales, de către Barna și USR. Nu ardea Dăncilă să candideze, pentru a-i elibera drumul lui Iohannis, dar n-a avut încotro, pentru că PSD chiar nu avea un candidat viabil și era natural ca ea, în calitate de președinte al partidului, să-și asume riscul, așa cum au făcut-o și precedenții șefi ai PSD. În al doilea rând, s-ar putea ca Dăncilă să nu fie un candidat atât de comod pentru Iohannis. În alt treilea rând, USR, care vrea să justifice într-un fel prezența lui Barna în cursa prezidențială, nu e în postura de a face astfel de acuzații, căci s-a dovedit mai dispus la compromisuri decât vrea să accepte public. S-a văzut și din poza de grup pe care liderii săi și-au făcut-o cu Dăncilă la guvern, într-un moment când nu aveau nici un motiv pentru asta, și la cererea lor expresă. Și Dan Barna, și Dacian Cioloș, au ceva ce nu-mi inspiră încredere, sunt prea alunecoși, prea disponibili, prea evazivi pe anumite subiecte tari și, mai ales, se feresc să spună clar ce vor. Au ieșiri atât de contradictorii, încât te întrebi dacă ei înșiși știu ce vor.

"Un cuplu care te bagă în sperieți"

- Nu cred că vă inspiră mai multă încredere Dăncilă...

- Evident că nu, dar asta e o altă discuție. Viorica Dăncilă l-a anunțat ca viitor premier pe Or­lando Teodorovici, pentru cazul în care ea va de­veni președinte al statului. E o perspectivă îngro­zi­toare. Ministrul de Finanțe și-a dovedit deja limi­tele, făcând tot felul de scamatorii financiare, care ne îndatorează pe câteva generații de acum încolo și propunând măsuri dintre cele mai stupide, cu iz co­munist, cum este cea privind obligativitatea stu­denților de a lucra în țară un număr de ani după ter­minarea școlii. Ăsta să devină premier? Dăncilă și Teodorovici alcătuiesc un cuplu care te bagă în sperieți, precum Bonnie and Clyde, celebrii tâlhari americani din timpul marii crize economice din anii 1930.

- Apropo de jefuitori și criminali, Viorica Dăncilă este nevoită să dea piept cu o nouă furie populară, aproape la fel de mare ca în cazul tra­gediei de la "Colectiv", și care amenință să se trans­forme în mișcări de stradă de tipul celor contra Ordonanței 13. De această dată, revolta a fost aprinsă de felul în care polițiștii, procurorii și STS au acționat într-un caz de răpire, soldat cu moartea victimei, la Caracal...

- Da, și este pe deplin îndreptățită această revoltă, căci Poliția, Parchetul și Serviciul de Te­lecomunicații Speciale s-au dovedit incapabile să salveze o fată de 15 ani din ghearele morții, în ciu­da apelurilor ei repetate și disperate. Este o criză a instituțiilor care ne paralizează pe toți. Plătim bani grei pentru instituții care ar trebui să ne asigure pro­tec­ția, iar ele sunt neputincioase în fața infrac­torilor, când nu sunt de conivență cu ei. Să ne fe­reas­că Dumnezeu să avem nevoie de ele! Iar aceas­tă situație este rezultatul unei politici guver­na­men­tale favorabile infractorilor. Guvernul și Parla­men­tul dominat de PSD și ALDE au modificat legile, au redus pedepsele, i-au eliberat pe capete din în­chi­sori pe toți recidiviștii și au clamat tot tim­pul drepturile omului, apărând, de fapt, "drepturile" infractorilor. Pentru aceste fapte trebuie să răs­pundă și Dăncilă, alături de Tudorel Toader, fostul ministru al Justiției, Dragnea, Florin Iordache și res­tul. În paralel, au fost împănate instituțiile sta­tului cu impostori, plagiatori, incompetenți, oameni a căror singură calitate este gradul de rudenie cu unul sau cu altul dintre decidenți, prietenia politică și cârdășia mafiotă. Așa încât a trăi în România a devenit foarte primejdios. Cu acest bagaj pornește, de fapt, Viorica Dăncilă în campania electorală. Dar în loc să-și asume responsabilitatea, ea s-a găsit să ceară organizarea unui referendum pentru înăs­prirea pedepselor pentru crime, violuri și pedofilie. Asta ca să mai cheltuie niște milioane de euro de­geaba - pentru că răspunsul electoratului e pre­vi­zibil - în încercarea de a obține ceva voturi în plus în alegeri din crime, violuri și pedofilie. Însă lumea nu mai e așa de ușor de păcălit. Am văzut cât au valorat celelalte referendumuri, care au rămas fără urmări, și, în plus, dacă vrea într-adevăr să crească pedepsele pentru infracțiunile cu violență, Dăncilă o poate face mâine, pentru că are la dispoziție o majoritate parlamentară.

"Au fost demiși doi miniștri, mai urmează cinci"

- În fine, ajungem și la ultimul eveniment notabil al lunii trecute: remanierea guverna­men­tală. Ce am câștigat din înlocuirea miniștrilor de Interne și de Externe?

- Viorica Dăncilă a promis că va face re­struc­tu­rarea guvernului, dar și-a dat seama că e prea mult pentru ea, drept care a purces la remaniere. Din opt miniștri evaluați până acum, au căzut două capete: Carmen Dan, de la Interne, și Teodor Me­leșcanu, de la Externe, amândoi vinovați de orga­ni­zarea defectuoasă a votului pentru alegerile euro­par­lamentare în Diaspora și cărora președintele Iohannis le ceruse de mult demisiile. Meritau să plece, fără îndoială. Numai că în locul lor n-au venit doi profesioniști ireproșabili, care să mar­cheze, așa cum am sperat, o schimbare de atitudine înspre normalitate a Vioricăi Dăncilă, ci tot doi exponenți ai unor grupuri de influență: senatorul Nicolae Moga, omul lui Radu Mazăre, și Ramona Mănescu, o apropiată a lui Tăriceanu. Nici unul nu are nici o experiență în domeniile pe care au fost puși să le conducă. Moga a și demisionat, după numai șase zile de la numirea în funcție, ca urmare a scandalului de la Caracal. El și-a motivat gestul prin intenția de a păstra neatins prestigiul Ministe­rului, dar acest prestigiu fusese știrbit binișor deja în timpul mandatului lui Carmen Dan. În fine, Dăncilă continuă evaluarea miniștrilor și, dacă își menține procentajul de demiteri de până acum, înseamnă că vor mai pleca vreo cinci miniștri. Însă, demiterile nu ne încălzesc cu nimic, atâta vreme cât în fotoliile ministeriale eliberate vin alți fideli de partid și de gașcă, nu persoane com­petente și oneste, și cât timp pro­gramul de guvernare rămâne la fel de nerealist.