Dintre bolile prostatei, adenomul sau hipertrofia benignă de prostată, cum este denumită științific această maladie, este cea mai răspândită. Acest adenom este o tumoră benignă - în general, de mărimea unei caise, uneori mai mare sau mai mică - formată în jurul canalului prin care se scurge urina din bășica udului, pe care îl poate comprima uneori complet, situație ce necesită introducerea unei sonde. Vezica urinară este, deci, primul organ ce are de suferit în cazul îmbolnăvirii glandei prostatice.
Cauza acestei boli nu este pe deplin elucidată, dar se știe că apare la bărbații în vârstă de peste 40-50 de ani, prin ruperea unor echilibre hormonale, și la bărbații care au băut și au mâncat în exces. De notat este faptul că boala este mai răspândită printre șoferi, de unde și necesitatea ca, la primele semne de jenă la urinat, aceștia să consulte un urolog.
Complicațiile și evoluția adenomului depind de momentul descoperirii sale, de bolile alături de care evoluează în organism, de starea generală a pacientului și, mai ales, de calitatea tratamentului. Cauza tuturor complicațiilor produse de mărimea prostatei este fie cancerizarea celulelor adenomatoase, fie volumul enorm de urină ce nu mai poate fi eliminat, stagnând în vezică. Finalul este fatal: rinichii, inima și plămânii cedează.
Simptomele bolii constau, la debut, în urinatul mai frecvent în a doua jumătate a nopții. Apoi, micțiunile devin mai dese și ziua, însoțite de o oarecare dificultate în golirea vezicii și de o senzație de evacuare incompletă. Într-un stadiu avansat al bolii, trebuie un efort din partea bolnavului pentru a mai putea urina. Netratată, hipertrofia prostatei, această tumoră benignă, devine cu timpul o boală destul de gravă, ce-l poate răpune pe bolnav. Orice bărbat care observă scăderea presiunii și subțierea jetului urinar să intre la bănuială, să consulte medicul, care, prin anamneză și un simplu tușeu rectal, poate pune capăt acestei maladii. Obișnuirea cu boala poate avea un final dramatic: adenomul avansează, apar hemoragii repetate, infecții și insuficiență renală și cardiopulmonară finală.
Câteva sfaturi adresate bolnavilor cu adenom benign (necancerigen) de prostată
În prezent, printre medici predomină tendința ca în adenomul prostatei să se prescrie tratamente cât mai puțin invazive dar eficiente, apelându-se astfel la plante, medicamente, regim alimentar etc.
Recomandarea de păstrare a glandei se bazează pe constatarea că numai 5-15% dintre bolnavi au nevoie de un tratament chirurgical, restul putând beneficia de o prescripție medicală pentru diminuarea tulburărilor de evacuare a urinei. Scopul imediat al terapiei este diminuarea volumului prostatei, pentru a ușura eliminarea urinei și scăderea volumului ei din vezică, cauză a litiazei, polipilor, diverticulilor, cancerului vezicii și a infecției, ce duc în final la pierderea funcției rinichilor.
Rolul dietei în terapia generală a acestei boli se stabilește în concordanță cu observația că ea este mai răspândită la bărbații ce au mâncat și au băut mai mult. Se recomandă deci un regim alimentar de cruțare, fără grăsimi de niciun fel, deoarece în prezența unui sânge gras, vâscos, niciun tratament nu poate aduce rezultatele dorite. Alimentele de bază să fie legumele și fructele în stare proaspătă. Se exclud băuturile alcoolice, pentru că acestea accentuează congestia prostatei, și așa voluminoasă, blocând urina.
Poate fi prevenită oprirea bruscă a urinei? Răspunsul este afirmativ, cu condiția ca bolnavii să cunoască și să evite unele situații, dintre care menționăm: criza de retenție urinară, ce apare în timpul sau după un voiaj prelungit, după efort și oboseală sau frig, după extracții dentare sau operații, în cursul unor infecții curente (guturai, gripă, amigdalită). Constipația prelungită mai multe zile sau unele medicamente antispastice sunt risc pentru bolnavul de prostată. Să nu se consume multă mâncare la o masă. Un aport zilnic sporit de apă și fibre dietetice (tărâțe, germeni de grâu, zarzavaturi) pot preveni constipația și, în același timp, blocarea urinei. Tărâțele previn constipația, dar, în același timp, reduc atât glicemia, cât și colesterolul, dacă valorile lor sunt crescute. La fel, apa facilitează defecația și previne infecția urinară prin primenirea continuă a urinei ce stagnează în vezică, împiedicând și formarea nisipului sau calculilor în acest organ.
Controlarea temperaturii corpului de câteva ori pe zi este o măsură de mare importanță la acești bolnavi, pentru că surprinde din vreme apariția unei infecții, de obicei urinare sau pulmonare. Caz ce necesită repaus, post și, eventual, consult medical pentru avizarea antibioticelor - terapie mai greu de suportat de rinichii și ficatul persoanelor în vârstă. În prezent, omenirea se află în lupta cu unii germeni patogeni, deveniți rezistenți din cauza folosirii în exces a antibioticelor (și când nu este cazul)!
Alte recomandări: * purtarea unui suspensor în timpul deplasărilor îndelungate (pentru a se evita tracțiunile asupra cordoanelor spermatice, produse de clătinarea testiculelor într-un scrot lăbărțat). * clismă cu 1-2 litri de apă simplă, la temperatura de 37,5°C, sau două linguri cu ulei de parafină pot ușura un bolnav constipat care acuză dureri sau balonare, produse de adenom. Aceste măsuri pot fi reținute și de către șoferi, pentru că se spune că hipertrofia prostatei este boala lor! Un bolnav de prostată trebuie, de asemenea, să știe că nu-i face bine să se așeze pe un scaun sau o piatră rece, deoarece există legături între senzorii regiunii fesiere și plexul nervos prostatic.
Tratamentul cu medicamente se recomandă bolnavilor care nu au indicație operatorie, tratament ce poate să fie asociat cu alte măsuri ajutătoare, realizând ameliorarea calității vieții lor, o dată cu înlăturarea tulburărilor micționale. Tot cu medicamente poate să fie amânată o operație, dacă sunt contraindicații pe moment. Terapia medicamentoasă a redus semnificativ numărul operațiilor de prostată, dar ele produc și manifestări nedorite: pierderea cu peste 50% a funcției sexuale (tulburări de ejaculare, scăderea libidoului, impotență), amețeli, grețuri, vomă, astenie.
Vitamina E și Vitamina K sunt doi asociați de nădejde în caz de sângerări. Preparatele ce conțin magneziu, Metronidazol, Fasigyn sunt eficiente în caz de infecții cu micoplasme ori ureaplasme, excesive în aparatul uro-genital. Durerea, când există, se tratează cu Algocalmin, Piafen, Antinevralgic, dar niciodată cu antispastice (Lizadon, Scobutil, Papaverină ș.a.). Retenția acută de urină este de obicei trecătoare, durează câteva ore, iar dacă nu cedează, este caz de spitalizare, pentru drenaj vezical prin sondare. (Sonda se lasă câteva zile sau numai câteva ore, dacă nu s-a introdus cu dificultate.) Foarte folosite la noi sunt ceaiul de ghimpe și băile de plante la temperatura corpului. La vârstnici, adenomul poate coexista cu hipertensiunea arterială, caz în care prioritatea de tratament o are prostata.
Tratamentul chirurgical devine imperativ când hemoragia urinară recidivează, la fel infecțiile, sau când insuficiența renală instalată este dată de prostată. Rezecția ei pe cale endoscopică are "zile frumoase înainte", pentru că rezolvă debitul urinar 100% și satisface aproximativ 90% din bolnavi. Un simplu tușeu rectal poate descoperi la timp această boală a bărbaților, manevră pe care niciun medic al vremii nu a propus-o Regelui Întregitor al Românilor, Ferdinand, pentru a-i descoperi adenomul de prostată, cauzator al constipației sale, bietul monarh fiind pus să alerge dimineața, în picioarele goale, pe pardoseala rece a Palatului Cotroceni.
Gimnastica invizibilă pentru vindecarea afecțiunilor prostatei
Iată două exerciții extrem de simple, dar care, făcute cu perseverență, zilnic, vor face ca bolile prostatei să devină o amintire.
1. Contracția sfincterelor anale - se contractă și se relaxează succesiv sfincterele anale (inelele musculare care opresc evacuarea intestinului) de mai multe zeci de ori pe zi. Faza de contracție durează 10-20 de secunde, iar cea de relaxare 20-40 de secunde. Se fac 100-200 de contracții pe zi - la început în serii de 40-50 de contracții o dată, apoi se pot face câteva sute la rând.
2. Contracția mușchiului pubo-coccigian (numit PC în cărțile de specialitate) - este un mușchi care se întinde în zona dintre anus și penis, învăluind prostata ca o adevărată valvă. Cel mai ușor putem deveni conștienți de el în timpul urinării, căutând să întrerupem brusc acest proces; atunci, instinctiv, vom contracta acest mușchi. Se fac, de asemenea, 100-200 de contracții pe zi ale acestui mușchi extrem de important ("antrenarea" lui are efecte benefice și asupra gonadelor, aparatului reno-urinar și excretor), în serii de 40-50 de contracții o dată.
Cu aceste două exerciții aparent simple au fost rezolvate în două, trei luni boli avansate ale prostatei și care nu au răspuns la nicio altă formă de tratament. Metoda a fost preluată din medicina taoistă chineză, care recomandă aceste exerciții și tinerilor, fiind o metodă excelentă de profilaxie a bolilor prostatei, precum și a unor tulburări sexuale (cum ar fi impotența, sterilitatea, hiperexcitabilitatea etc.).