Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SECRETE LA NIVEL ÎNALT

Foto: Guliver/Getty – 2

• Buni sau răi, liderii politici sunt de regulă personaje caris­matice și abile. Acest portret măgulitor nu ar fi însă complet fără o ultimă trăsătură definitorie de penel: misterul. Mai toți politicienii de vârf au taine pe care le ascund cu strășnicie: aventuri amoroase, probleme de sănătate, vicii, secrete întu­necate din trecut ori te miri ce alte detalii ale vieții intime pe care nu doresc cu niciun chip să le dezvăluie lumii •

Kim Jong-Un, șeful de stat al Coreei de Nord – Un om-enigmă

Puțini șefi de stat sunt mai cunoscuți în lume decât rotofeiul Kim Jong-Un, mai-marele Coreei de Nord. Cum ne aruncăm ochii pe știrile internațio­nale, cum îi vedem chipul îmbufnat, alături de ima­ginea unei pârdalnice de rachete, cu care tot ține lumea în șah de atâta amar de ani. Ce se știe însă, de fapt, despre liderul suprem de la Phenian? Nu mare lucru, și asta, pen­tru că întreaga sa viață a fost cu mare grijă învă­luită în mister încă de la bun început. Știm că este co­pilul predece­so­rului său la conducerea Coreei de Nord, temutul Kim Jong-Il, dar nu-i cunoaștem cu exac­titate nici măcar anul nașterii (variantele luate în dis­cuție sunt 1982, 1983 și 1984).

Oricât de surprin­ză­tor ar părea, se pare că micu­țul Kim Jong-Un a fost edu­cat în țara băncilor și a ceasurilor de lux, Elveția, încă din 1991. Între 1998 și 2000, el ar fi studiat la o școală de stat din apro­pierea Bernei, sub numele de „Pak-un” sau „Un-pak”, dându-se drept fiul unui angajat al ambasadei nord-coreene. Deși a fost descris drept un elev bine integrat și ambițios, no­tele sale lăsau de dorit. Potrivit unor relatări apărute de-a lungul timpului în presă, colegii l-au descris drept un copil timid, care nu prea știa cum să abor­deze fetele și era indiferent la chestiunile de natură politică, dar care se distingea, în schimb, în materie de sport. Într-adevăr, se pare că actualul dictator al Coreei de Nord iubea baschetul și era un fan împă­timit al celebrului sportiv american Mi­chael Jordan. Atât de fascinat ar fi fost micuțul de baschetbalistul de culoare, încât și-ar fi petrecut ore întregi dese­nându-l cu meticulozitate pe superstarul de la Chi­cago Bulls. O altă mare pasiune a tânărului Kim Jong-Un ar fi fost jocurile pe calculator. Asta parcă ne miră ceva mai puțin… Bineînțeles că nici despre studiile universitare ale actualului lider nu se știu prea multe. Din câte se pare, el a obținut o diplomă la Universitatea „Kim Ir-seng”, unde s-a specializat în fizică, și una la Academia Militară „Kim Ir-seng”.

Nu numai parcursul școlar al fiului lui Kim Jong-Il a fost ținut la secret, ci chiar și numele său. Coreenii au aflat din presa oficială cum îl cheamă pe al doilea băiat al conducătorului lor abia în 2010, când Kim Jong-Un a fost numit cu mare pompă „daejang” – echivalentul unui general cu pa­tru stele din Armata Statelor Unite, deși expe­rien­ța militară îi cam lipsea. General-negeneral, felul în care arăta Kim Jong-Un a continuat să ră­mână un mister total pentru cetățenii patriei sale încă vreo două săptă­mâni, până când tatăl lui a dat public de înțeles că îl consideră pe Kim Jong-Un succesorul său politic. De ce nu însă pe fiul cel mare, Kim Jong-Nam, fratele vitreg al actualului lider nord-coreean? Ei bine, gurile rele spun că acesta nu era suficient de „macho” pentru gustul fostului dictator de la Phe­nian, reputația sa având teribil de suferit mai ales du­pă ce a fost prins în timp ce încerca să viziteze, in­cognito, Disneyland-ul din Tokyo, alături de băiețelul lui. Șoc și groază! În schimb, Kim Jong-Un era exact pe sufletul tatălui său: bău­tor înrăit, fumător de trabuc, iubitor de ma­șini de lux și genul de om care nu se recu­noaște niciodată în­frânt. Preferința fățișă a tatălui pentru fiul mai mic nu avea să rezolve însă în­tru totul proble­ma suc­ce­siunii. După moartea lui King Jong-Il, noul „conducător suprem al partidului, statului și armatei” a făcut tot ce era necesar pentru a se asigura că poziția lui nu este amenințată. În 2017, fratele vitreg, Kim Jong-Nam a fost asa­sinat într-un aeroport din Malaezia, cu ajutorul unui gaz cu o toxicitate extrem de ridicată, numit VX. Dar dacă relațiile cu fratele vitreg au fost cât se poate de tensionate, nu același lucru se poate spune despre cele cu sora lui, Kim Yo-jong, care a jucat un rol-cheie în momente politice de o importanță crucială. Se poate chiar spune că figura surorii lui Kim Jong-Un este mai cunoscută publicului larg decât cea a soției sale, Ri Sol-ju, despre care nu se știe mai nimic. Deși cei doi sau căsătorit în 2009, nimeni nu a aflat cine este fe­meia care tot apărea lângă dictatorul de la Phenian până în 2012, când presa a dezvăluit, în sfârșit, că „tovarășa” în cauză este însăși soția lui Kim Jong-Un. Detalii privind mariajul nu sunt cunoscute. Nu se știe nici măcar câți copii are liderul suprem al Coreei de Nord sau care este sexul acestora (se pare că nici măcar serviciile de infor­mații sud-coreene nu au reușit să scoa­tă la lumină aceste detalii). De fapt, nu știm nici măcar dacă numele Primei Doamne este cu adevărat Ri Sol-ju: unii analiști sunt de părere că acesta nu ar fi decât un pseudonim…

BASHAR AL-ASSAD, președintele Siriei – Gentlemanul criminal

Bashar al-Assad cu soția lui, Asma

De la preluarea puterii, Bashar al-Assad a ajuns să ascundă o grămadă de taine, dintre care unele de-a dreptul monstruoase. Cel mai mare mister dintre toate este însă… el însuși. O ghicitoare care i-a făcut să se scarpine în cap cu mare râvnă (și nervo­zi­ta­te) pe analiștii politici, dar și pe mai-marii lumii.

Bashar al-Assad este fiul unui dictator care a condus Siria vreme de trei decenii, după ce a pus mâna pe putere în urma unei lovituri militare de stat. Pe cât de dur și de crud era tatăl lui, pe atât de blajin și de inofensiv a părut dintotdeauna al doilea său fiu. Bashar al-Assad era descris de toți cei care-l întâlneau drept un tip retras, timid, scump la vorbă și care evita mereu privirea interlocutorului. Dacă era musai să vorbească, o făcea cu o voce pierită. Ba, uneori, își mai și ținea mâna la gură când râdea. Nu numai că Bashar al-Assad nu avea nimic mi­lităros în felul de a fi, dar nici măcar politica nu-l interesa. Pasiunea lui era de o cu totul altă factură: oftalmologia. Și, dat fiind că oricum nu era întâiul născut și nu era privit drept succesorul politic al tatălui său, băiatul a fost lăsat să-și urmeze visul. Du­pă finalizarea studiilor la Universitatea din Da­masc, Bashar al-Assad a fost, până în 1992, medic de ochi la spitalul militar din Tishrin și a plecat apoi la Londra, pentru a-și continua studiile. În acea perioadă a cunoscut-o, din câte se pare, și pe soția lui: o femeie modernă, complet atipică unei Prime Doamne siriene. Asma al-Assad s-a născut la Lon­dra, dintr-un tată cardiolog și o mamă care activase în trecut ca diplomat la Ambasada Siriei din capitala Marii Britanii. Tânăra a avut parte de o educație aleasă, frecventând cele mai bune școli și învățând să vorbească fluent, pe lângă engleză și arabă, limbile franceză și spaniolă. Frumoasa siriană a urmat apoi o carieră de succes în domeniul bancar. Gurile rele spun că cei doi s-au întâlnit în urma strategiilor puse la cale de mama Asmei. Fosta di­plomată aflase de prezența la Londra a fiului preșe­dintelui sirian și s-a gândit că acesta ar fi o partidă excelentă pentru fiica ei. După cum s-a do­vedit, și el a fost de exact aceeași părere, și n-a trecut mult, că tinerii au devenit un cuplu. În 1994, familia lui Bashar al-Assad a fost însă lovită de o tragedie care avea să-i schimbe complet viața tânărului oftalmo­log. Fratele său mai mare, un tânăr dur, cu tempe­rament milităros, numai bun să con­du­că o dictatură, a murit pe neașteptate într-un acci­dent de mașină. E drept că Bashar al-Assad mai avea frați, însă niciunul nu era potrivit să gestioneze o țară. Sora lui Bashar avea toate calitățile necesare, însă faptul că era femeie o scotea automat din cursă, societatea siriană fiind una de tip accentuat patriar­hal. Un alt frate suferea de probleme mintale. Și, în sfârșit, mai era temutul Maher al-Assad. Gurile rele spun că acesta era un om atât de crud, ca să nu spunem sadic, încât tatăl lui, oricât de dur ar fi fost el însuși, nu l-a dorit la putere. Și iată cum oftal­mologul de la Londra, rămas singura opțiune, s-a întors cuminte în Siria, pentru a sta alături de tatăl său și a fi inițiat în tainele dictaturii. În 2000, Bashar al Assad a pre­luat puterea ca urmare a decesului tatălui său. Între timp, învățase să privească oamenii în ochi, să vor­bească cu glas ferm și să adopte ținuta unui bărbat sigur pe el: într-un cuvânt, să arate a om de stat.

Cum Siria ocupa o poziție geostrategică de o importanță deosebită, toți ochii au fost ațintiți asu­pra tânărului lider politic și a soției sale. Mai-marii lumii, în frunte cu președintele de atunci al SUA, Bill Clinton, își puneau mari speranțe în liderul sirian, pe care îl considerau un om rasat, blajin, per­fect rezonabil și cu o viziune modernă, care ar fi putut reforma țara din temelii. A urmat însă cruntul război civil din Siria, în timpul căruia au fost ma­sacrați, inclusiv cu gazul neurotoxic sarin, mii de civili nevinovați, între care și nenumărați copii. Ima­ginile orașelor siriene rămase în ruină vorbesc de la sine despre ce a însemnat Bashar pentru Siria. Cu soția lui născută în Occident cu tot. Și cu fratele său crud, devenit general, pe care îl distribuie în rolul polițistului rău, cât timp el zâmbește în con­tinuare la camere, cu alura distinsă a unui gentle­man de nota 10.

Unul dintre documentarele dedicate vieții lui Bashar relevă nu doar că mai-marii lumii au rămas uimiți de schimbarea personalității președintelui sirian, ci și de oamenii care i-au fost alături, în dife­rite momente ale vieții, și cărora, pur și simplu nu le-a venit să creadă că săritorul și cumsecadele Bas­har s-a putut dovedi capabil să ordone adevărate ma­­sacre. Presa scrisă a comentat și ea îndelung su­biec­tul. Așa se explică numărul neobișnuit de mare al articolelor dedicate profilului psihologic al dicta­torului sirian. A fost, de fapt, Bashar al-Assad, încă de mic, un personaj dubios, care încerca să mulțu­mească pe toată lumea și să se facă iubit, bătându-și însă joc de cei care îi cădeau în plasă? Și-a dorit el cu adevărat să reformeze Siria și a dat apoi înapoi, fiind în adâncul sufletului un laș, îngrozit de pers­pectiva de a-și pierde puterea? Coexistă în Bashar al-Assad un intelectual inteligent și perfect educat, și un lider politic crud și parșiv până în măduva oaselor? Este Bashar al-Assad duplicitar din naștere sau a învățat, pur și simplu, din mers să joace rolul unui dictator, fiind silit de împrejurări fie să se sacrifice pe sine de dragul țării, renunțând la putere, fie să sacrifice țara întreagă de dragul propriei supraviețuiri și bunăstări?

Niciuna dintre aceste taine care-l înconjoară pe Assad ca o aură întunecată nu a putut fi până acum descifrată. Nici de către ceilalți lideri mondiali și nici de analiștii politici, care s-au străduit zadarnic să-i întocmească un profil psihologic cât de cât coerent.

EMMANUEL MACRON, președintele Franței – O nevastă și un… iubit?

Foto: Shutterstock – 2

Dintre marii lideri politici ai momentului, preșe­dintele Franței ocupă cu siguranță un loc fruntaș în privința controverselor stârnite. Încă de la vârsta de 12 ani, a făcut valuri în propria familie, care nu era una religioasă, insistând să fie botezat catolic (între timp, a ajuns să se considere agnostic). La 15 ani, s-a îndrăgostit lulea de o profesoară cu 24 de ani mai mare decât el, măritată și cu trei copii, care în final i-a și devenit soție, dovedind din nou că știe să obțină ce vrea. Ajuns președinte, el a provocat un scandal uriaș, încercând să-i ofere și soției sale un rol oficial în cadrul guvernării. Criticile venite din partea opiniei pu­blice au fost cu atât mai vehe­mente cu cât Emmanuel Ma­cron însuși propusese o lege pen­tru combaterea nepotis­mu­lui, prin care aleșilor li se in­terzicea să angajeze membri ai fa­miliei. Încă­pățânat, lide­rul fran­cez nu și-a aban­donat totuși planul cu una cu două, el făcând un pas înapoi abia în urma unei petiții online, care a strâns aproape 290.000 de semnături.

Gurile rele mai spun despre Macron, numit și „președin­tele-bancher” ori „eroul bogătașilor”, că ar fi în realitate mario­neta acestora din urmă, făcând tot posibilul pen­tru a se asigura că cei mai înstăriți dintre francezi vor continua să se bucure în liniște de toate avan­tajele vieții lor de huzur, în vreme ce o parte tot mai mare a populației abia mai face față chel­tuielilor de zi cu zi.

Dar toate aceste con­troverse care-l vizează pe cel mai tânăr președinte pe care l-a dat vreodată Franța sunt nimic pe lângă cele legate de fosta sa gardă de corp, Ale­xandre Benalla. Atât de multe secrete întunecate par să se învârtă în jurul acestui tânăr, încât Wiki­pedia i-a dedicat „afacerii Benalla” o pagină mai consistentă decât cea de care se bucură unii dintre șefii de stat ai acestei lumi, având la ora redac­tării acestui articol fix 70 de referințe bibliografice (în varianta în limba engleză). Chestiu­nea a atras și atenția Parlamentului Franței, unde s-au constituit mai multe comisii de anchetă dedicate subiectului.

Macron și bodyguardul

Alexandre Benalla a intrat inițial în atenția opi­niei publice după ce s-a dat drept polițist la un pro­test, bătând mai mulți manifestanți, între care și o femeie. Lucrurile au devenit apoi mult mai încurca­te, după ce, la sfârșitul anului trecut, presa franceză a dezvăluit date care sugerau că tânărul desfășura o activitate cu tentă diplomatică, deschi­zând calea unei vizite de stat a lui Macron în Ciad. În sfârșit, o a treia „afacere Benalla” vizează ­le­gă­turile dintre fostul bodyguard al pre­șe­dintelui Franței și doi oligarhi ruși. Unul dintre aceștia este însuși Iskan­der Makhmudov, un ce­le­bru om de afaceri sus­pectat de legături cu ma­fia rusă. Dar taina-tai­ne­lor, în toată această po­ves­te încurcată, pare să fie de natură amoroasă. Gurile rele au susținut cu atâta insistență că Ale­xan­dre Benalla a fost, de fapt, iubitul secret al lui Emmanuel Macron, încât președintele Franței s-a văzut silit să nege, cu subiect și predicat, presu­pusa relație homo­sexua­lă: „Alexandre Benalla nu este iubitul meu”, a asigurat el oficial. Zvo­nurile privind aventura amo­roasă au apărut după ce presa a relatat că Ale­xandre Benalla s-a bucu­rat, în de­cursul timpului, de privilegii neobișnuite la Palatul Élysée și că relația sa cu Macron pă­rea suspect de apropiată. În plus, statutul de iubit ar fi putut explica și im­plicarea tânărului în ce­lelalte presu­puse afaceri controversate care au intrat în atenția justiției franceze.

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian