Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Niciun VLAH, în satul VLAHI

În această vară, se împlinesc 115 ani de când Sul­tanul Abdul Hamid al II-lea e emis „Iradeaua” sau „Firmanul de recunoaștere a drepturilor naționale ale românilor din Imperiul Otoman” (aromâni și megle­no­români). Instituirea s-a făcut pe 10 mai și a fost unul dintre cele mai mari eve­nimente din istoria balcanică a româ­ni­tății. De atunci s-a putut vorbi despre so­lida­ri­tatea națională și identitatea cul­tu­rală a megleno­ro­mâ­nilor, aromâ­nilor și ro­mânilor din Balcani. Din 1905, Româ­nia a susținut, cu fonduri, manuale, profesori și în­vă­ță­tori, școlile și bisericile aromâne și meglenoromâne, atât în dialectele respective, cât și în limba daco­ro­mână literară. Comuniștii străini de la București le-au făcut servicii neașteptate grecilor și bulgarilor, în­tre­rupând, în 1948, o jumătate de secol de cultură națio­nală româ­nească. Deși turcii i-au simpatizat pe latinii balcanici, le-au recunoscut drepturile naționale destul de târziu, românii fiind cea de-a 17-a și ultima națiune din Im­periu. Iar acest lucru a fost posibil grație in­tervenției ener­gice a României la Instanbul, prin efor­tul diplo­ma­tului Alexandru Emanoil Lahovari și al colaboratorului său, Gheorghe Derussi. Ținând seama de modul sălbatic în care grecii i-au pedepsit pe aro­mânii și pe megle­no­românii din Macedonia, decretul turcesc a venit, totuși, la timp, recunoscându-le ro­mâ­nilor un statut distinct față de grecii, georgienii, turcii, arabii, albanezii și slavii din vechiul „Rum millet” (Ținutul națiunii române – comu­nitatea creștin-orto­doxă de răsărit). Decretul avea rolul de a pune capăt sutelor de nelegiuiri, violențe și crime săvârșite de ban­­diții antarți, finanțați de Atena și sprijiniți de bi­serica ortodoxă greacă. Istoricul Cătălin Fudulu, un ana­list al problemei, a găsit unul dintre sutele de afișe lipite de antarți pe ușile bisericilor: „Facem cu­noscut locuitorilor că cine se va declara de naționalitate ro­mân sau va trimite copiii la școala română sau se va închina în biserica română este condamnat la moarte și va fi decapitat”. În același timp, Patriarhia Română a tăcut, la ordinul guvernului comunist, în timp ce Pa­triar­hia ortodoxă de la Constantinopol a protestat ve­he­ment, iar guvernul de la Atena a rupt relațiile diplo­matice cu Ro­mânia, pentru vina de a fi „stat înrudit” cu mi­no­ritățile aromână și meglenoromână. Această „vinovăție” a fost acceptată mai târziu de Comisia de la Veneția și de Consiliul Europei. Ceea ce statul-gaz­dă al mino­ri­tăților aromână și meglenoromână, Gre­cia, nici nu a vrut să audă. Balcanologul Nicolae-Șer­ban Tanașoca recu­noș­tea, în 1989, că Decretul sulta­nu­lui Abdul Hamid este asemănător unui document din conceptele de bază ale Europei moderne. De ne­cre­zut, dar o „iradea” pro-românească din 1905, a sul­ta­nului turc, este încă actuală și astăzi! Cu denumirea de vlahi, românii balcanici, cu uni­tatea lor romanică, încă mai au unele date pentru a elabora o istorie proprie, o istorie a evenimentelor și a per­sonalităților. Profesorul Tanașoca vede, însă, în manifestarea slăbită de azi a latinității balcanice, „ultima sec­vență a acțiu­nii Romei”. Așa s-a ajuns ca, în satul bul­găresc Vlahi, să nu găsești în viață niciun vlah.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian