Urmașul lui Dracula s-a făcut rege: Charles al III-lea

– Când a spus că este urmaș al lui Țepeș, moștenitorul tronului brita­nic n-a glumit. Familia regală a Windsorilor coboară genealogic până la dinastia voievozilor Basarabi din Muntenia. Istoriografia noastră nu a dat importanţă acestui aspect, în ciuda numeroaselor declarații de dragoste făcute de Prințul Charles față de România. „Formula AS” a refăcut, din surse documentare de cea mai mare încredere, adevărul istoric. Noul rege al Marii Britanii își poate spune, nu doar în glumă, „Charles de România” –

O declarație explozivă

„Genealogia mea arată că mă trag din Vlad Ţe­peş”, i-a spus Prinţul Charles unui jurnalist en­glez, care venise pâ­nă în Transilvania pentru a se con­vin­ge de pasiunea moştenitorului co­roanei britanice pen­tru aceste locuri minunate. „Aşa că am ceva rădă­cini pe aici”, a adăugat prinţul. Jur­na­listul şi-a vârât mâinile în bu­zunarele blugilor şi a zâm­bit. „Prin­ţul Charles se trage din sân­gerosul Dra­cu­la! Ce bine va suna asta în film, ce vor mai vui tabloidele brita­nice înainte de lan­sare! Ce reclamă fantastică!” Nu s-a înşelat. Ziarele au vuit şi în Româ­nia, şi în Marea Brita­nie. Mulţi au scris, puţini au crezut. Majo­ritatea au luat vorbele Prinţului ca pe o glumă sau, cel mult, ca pe un gest de curtoazie la adresa României, ca pe o încercare cam stângace de pro­mo­­vare a Tran­silvaniei prin inter­mediul celui mai comer­cial „produs” al său, mi­tul lui Dracula. Puținii cer­cetă­tori care s-au încumetat să o ia pe ur­mele întor­tocheate, pline de necu­noscut, de intrigi, de drame şi de me­lodra­me ale romanţatului Ev Me­diu ro­mâ­nesc şi maghiar, pe urmele stră­moşilor lui Charles, fie au forţat surse li­vreşti mai degrabă specu­lative, fie s-au împotmolit la mor­mântul de la Sângiorgiul de Pădure, al frumoasei Claudine Rhedey de Kis-Rhede, cu­noscută ca fiind stră-străbunica Regi­nei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, mama Prinţului Charles. Dar poves­tea continuă! De la Claudine Rhedey mai sus, pe ar­borele genealogic, ur­mătoarele trei generaţii re­prezintă, fără excepţie, familii nobiliare din Transil­vania… Am fost şi noi la Sân­giorgiul de Pă­dure, la mor­mântul frumoasei prin­ţese, am fost şi la Cluj, la impo­zanta reşedinţă a familiei Rhe­­­dey, aflată la doi paşi de statuia lui Matia Corvinul, dar ne-am încă­pă­ţânat să mergem și mai departe. Ceva ne spunea că declarația Prinţu­lui Charles fusese sinceră. Că vorbele lui, luate în derâdere erau, de fapt, purul şi simplul adevăr.

Falsuri istorice

„Să nu vă gândiţi că-i veţi găsi la mine pe Adam şi Eva! Mai bine nu dau nicio informaţie decât să dau o informaţie greşită”, m-a avertizat dintru înce­put Leo van de Pas, coordonatorul uneia dintre cele mai impor­tante baze de date de genealogie din lume, colecţionar al unei vaste biblioteci de profil şi pro­pri­etar al site-ului www.genealogics.com. Fiu al istoricului olan­dez Willem van de Pas, Leo a moşte­nit şi a dus pa­siunea tatălui său mai departe, până în Australia, acolo unde locuieşte în prezent. „Exis­tă două tipuri de ge­nea­logişti: cei care vâ­nează şi cei care adună. Primilor le place să des­co­pere legături extraordinare de rudenie între dife­rite persoane, pa­siunea celorlalţi e să pună la un loc, cap la cap, astfel de capete de aţă”, spune Leo van de Pas. Leo face parte din a doua cate­gorie. Numai aşa se explică faptul că, prin 2000, când un cercetător interesat de descendenţa ungară a casei regale bri­tanice l-a rugat să îl ajute cu infor­ma­ţiile pe care le deţine, Leo a des­coperit că unele din­tre ramurile arborelui genea­logic care duceau spre fa­mi­liile nobiliare din Ar­deal apăreau frag­­men­tate în mod sus­pect. „Strămoşii Con­te­sei Clau­­­dia Rhedey, bunica Reginei Mary şi so­ţia lui Geor­ge al V-lea, nu dis­par după gene­raţia K, continuă până cel puţin spre genera­ţiile L şi M. (Li­terele repre­zintă stra­turile ar­bo­relui ge­nea­lo­gic, n.r.) Într-o recen­zie apărută în 1980 în re­vista «The Genealo­gist», ma­rele cer­­­cetă­tor american Gary Boyd Ro­berts atră­gea chiar atenţia că genera­ţiile de du­pă nivelul M ar pu­tea revela rezul­tate spec­­ta­culoase, ar putea duce chiar la familia lui Dra­cula”, îi scria John Hig­gins, un alt pasionat de genea­lo­gie, lui Leo van de Pas, atunci, prin 2000. Re­marca lui Hig­gins i-a dat şi mai mult de gân­dit olan­dezului. „Mă în­treb dacă şi alţii găsesc, ca şi mi­ne, că genera­ţiile de strămoşi ai Re­ginei Mary sunt tăiate de la generaţia K în sus.”

Într-un arbore ge­nea­logic atât de stufos pre­cum cel al familiei regale britanice, a zecea genera­ţie de dina­intea Re­ginei Mary, bunica Reginei Eli­sa­beta a II-a, e neve­rosimil de scur­tă, doar o „cren­guţă”. O bizarerie tre­cută cu vederea. Căci niciunul dintre isto­riografii ma­ghiari care încercau să demonstreze originea ungurească a moştenito­rilor coroanei britanice nu avea inte­resul să arate că acea „crenguţă” ducea, în­tregită, toc­mai la familia mun­teană a Drăculeș­ti­lor, la Vlad Ţepeş, la fratele său Vlad al III-lea Călu­gărul, la tatăl său, Vlad Dracul, la Mircea cel Bătrân, până hăt, departe, pe la 1300, la Basarab Voievod! Prinţul Charles nu glu­mise. Chiar se trage din fami­lia lui Vlad Ţepeş! Documentele o con­firmă!

Adevărații strămoși: Basarabii

„În ziua de azi, lumea foloseşte cu prea multă leje­ritate termeni ca «strămoş» şi «urmaş». În sens strict ge­nea­logic, strămoşul Prinţului Charles nu e Vlad Ţepeş, ci fratele său, Vlad Călugărul. Însă, da, Vlad Ţepeş e în mod cert un unchi străvechi al lui Charles”, afir­mă fără tăgadă pasionatul genealo­gist olan­dez. Mi-a trimis şi genealogia clară, cu des­cen­denţa Reginei Eli­sa­beta a II-a şi a Prinţului Charles din Vlad Dracul, prin fiul său, Vlad al III-lea Călu­gărul, fratele vitreg, de tată, al lui Vlad Ţe­peş. De la mijlocul se­co­lului al XV-lea și până la înce­putul secolului al XVII-lea, vreme de cinci generaţii, stră­moşii conte­sei Claudine Rhedey din Tran­sil­va­nia şi, deci, şi ai Prinţului Charles, au fost nobili mun­teni, voievozi şi înalţi dregători din neamul Basa­rabilor.

Arborele genealogic oferit de Leo van de Pas e confir­mat și de o importantă lucrare apă­rută în An­glia în 1982, la scurt timp după naşterea Prinţului William, fiul lui Charles şi al Dianei, urmă­torul la co­roana britanică pe linie succesorală, după Prinţul de Wales. „Alteţa Sa: strămoşii tânărului prinţ” („Royal Highness: Ancestry of the Royal Child”, în original), se cheamă cartea semnată de Sir Iain Moncreiffe of that Ilk, un nume de referinţă în do­me­­niile genealogiei şi heral­dicii. Sir Iain a scris, prac­tic, o carte-cadou la naş­terea Prin­ţu­lui William. Ca un dar am sim­ţit-o, la rân­du-mi, și eu, când, în preajma Crăciunului, am pri­mit din Sta­tele Unite ale Ame­ricii un e­xem­­plar al cărţii lui Sir Iain Mon­creiffe of that Ilk. O carte impre­sio­nantă, mare cât un al­bum, care tre­ce în revistă stră­moşii casei regale britanice, din Antichitate, de la perşi şi babilo­nieni, până la ro­mâni sau ma­ghiari. Am răsfoit-o înde­lung, fără gra­­bă. Genealogia româ­nească o ştiam deja de la Leo van de Pas. Voiam doar să văd cu ochii mei, scris ne­gru pe alb, de un mare spe­cia­list bri­ta­nic, faptul că Prinţul Charles are sânge din neamul Basa­ra­bilor. Voiam să văd cu ochii mei cren­­guţa aceea care dis­pă­rea suspect din genealogiile reali­zate de cercetătorii ma­ghiari și pe care numai since­ritatea şi nobleţea Prin­ţului Charles au scos-o la lumină, adu­când-o la cunoştinţa tutu­ror: moş­teni­torul tronului britanic e, într-adevăr, rudă cu Vlad Ţe­peş! Nu e o glumă. Cartea scrisă de Sir Iain Mon­creiffe of that Ilk confirmă: paginile 100-102 din cartea sa stau mărturie. Ba mai mult, prin interme­diul doamnei Chiajna, soţia lui Mircea Ciobanu Basa­rab, descendenţa Prinţului Charles duce direct și spre Şte­fan cel Mare şi înaintaşii săi, până la Bogdan I Voie­vod. (Istoria României ar tre­bui recitită cu alți ochi.)

Zamfira şi iubirile ei

Istoricul clujean Tudor Sălăgean, specialist în istoria medievală a Transilvaniei şi autor al unor lucrări referi­toare la rădă­ci­nile ardelene ale fa­mi­liei regale bri­ta­nice, susţine şi el genealogia lui Iain Mon­creiffe of that Ilk, despre care îmi vor­bise Leo van de Pas. „Într-a­de­văr, per­­so­najele care fac legă­tura dintre Ba­sarabi şi nobi­li­mea ar­de­­lea­nă a­par la sfârşit de secol XVI, în ju­rul anului 1600. Este vor­ba, în spe­cial, de lo­gofătul Ivan Norocea şi de fiica sa Zamfira, cea care va deve­ni, mai târziu, so­ţia lui Pe­ter Racz de Gal­go. Mama Zamfirei era ni­meni alta de­cât Stanca Ba­sarab, fiica domnito­ru­lui mun­tean Mircea Cio­­ba­nul şi a cunoscutei doam­ne Chiaj­na”, ex­plică is­to­ricul clujean. Ivan Noro­cea, tatăl Zamfirei, a fost înalt dregător mun­tean, apoi am­ba­sador al Transil­vaniei. A pribe­git ani de zile prin Ar­deal, du­pă ce şi-a pier­dut func­ţia din Ţara Ro­mâneas­că, şi a fost considerat de istorici una dintre cele mai spec­taculoase figuri po­litice din seco­lul al XVI-lea. Ivan Norocea i-a slujit pe doi dintre marii con­ducători ai vremii, pe Sigismund Bathory şi pe Mihai Viteazul, iar influenţa sa în Transilvania se va dovedi de­cisivă în stabilirea legăturilor de familie dintre nobi­limea mun­teană şi cea ardeleană. Căci, prin căsătoria Zamfirei cu marele ambasador al Tran­silvaniei la Înalta Poartă, Peter Racz de Galgo, Zamfira este cea care duce sân­gele Basa­ra­bilor munteni în spec­taculoasa încrengă­tură de re­laţii la capătul că­reia se găseşte azi Prin­ţul Charles.

Zamfira este ea în­săşi un personaj spec­ta­culos. Isto­ricii vorbesc despre o poveste de dra­goste între ea şi Mi­hai Viteazul. Fiorul iubirii s-a stins însă re­pede, când voievodul, un ma­re cuceri­tor de inimi al vremii sale, s-a îndră­gos­tit iremediabil de cea­laltă fiică a lui Ivan No­rocea, sora Zam­firei, Ve­li­ca, cea de care nu se va mai des­părţi până la moarte şi pe care o va numi el în­suşi „stă­pâna prin iu­bire a Ardea­lu­lui”. „Ivan Norocea şi Zam­­fi­ra sunt personaje apar­te. Ei sunt cu atât mai in­tere­sanţi pentru noi cu cât, prin căsătoria Zam­fi­rei cu Peter Racz de Gal­go, intrăm şi în ge­nea­logia de la care se re­ven­dică familia mare­lui me­morandist Ion Raţiu, care e, la rându-i, stră­moaşă a fa­mi­liei re­gale a lui Charles”, spune Tudor Sălăgean.

Claudine Rhedey şi Ardealul regal

După Zamfira, Clau­dine reprezintă al doilea punct de inflexiune al genealo­giei Prinţului Charles. Dacă Zamfira a legat sân­gele no­bil românesc de cel unguresc, superba Clau­dine a dus le­gătura mai departe, mai întâi în familia im­perială ger­mană, iar de acolo, în cea regală britanică, după căsă­to­ria fiului său, Franz, cu Prin­ţesa Mary Ade­laide de Cam­bridge. Povestea Claudi­nei, una dintre cele mai frumoase femei ale timpului său, pe care viitoa­rea regină Mary, consoarta regelui Geor­ge al V-lea şi bunică a reginei Elisabeta a II-a, a cul­tivat-o cu religiozitate în familie, îl va face, peste ani, pe Prin­ţul Charles să se apropie tot mai tare de Tran­­silvania, locul în care, la Sângior­giul de Pă­dure, îşi doar­me somnul de veci Claudine. Lo­cul acela în care, în preajma lui 1600, a înmugurit „cren­gu­ţa” ce duce de la Basarab I Voievod și până la Regele Charles al III-lea.