• Bucuria verii e mai mare decât toate chingile în care ne ține captivi viața. De la un capăt la altul, România dansează și cântă •

Sunt puține domenii în care România se află în prima linie la nivel european, așa cum se întâmplă când vine vorba despre organizarea de festivaluri. O industrie a spectacolului în care curajul, creativitatea, seriozitatea și, la un moment dat, și încăpățânarea, și-au dat mâna și ne-au pus, pe bună dreptate, pe harta Europei. Acolo unde turismul nu a răzbit, marile festivaluri din țară au reușit: afișele cu nume grele, locațiile inspirat alese și faima organizării ireproșabile au devenit magnet pentru publicul local și pentru cel internațional. TIFF, Electric Castle, Untold, FITS sau Summer Well sunt printre cele mai respectate evenimente de gen din Europa și aduc, an de an, un strop de energie și de lumină într-o lume tot mai tulbure și mai nesigură. Moda începută la Cluj-Napoca – adevărata capitală a festivalurilor – a cucerit în ultimii ani întreaga țară! *

„Noi, în anii 2000…”

Afișelor Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) le-a mers faima pentru creativitatea și umorul lor, încă de la primele ediții. Rețeta, testată cu succes de-a lungul anilor, n-a dat greș niciodată: se ia un cadru dintr-un film notoriu, românesc sau internațional, și se adaptează la contextul momentului sau al Clujului. La mijloc de Iunie, „turist” în orașul studenției mele și al primilor ani de presă, în plină desfășurare a TIFF-ului, n-aveam cum să nu remarc afișul ediției aniversare, cu numărul 25, care ocupa cele mai vizibile vitrine din Centru. „Tot aici” e sloganul din 2026, pe un fundal pe care se văd siluetele monumentelor din Piața Unirii, inima festivalului clujean. „Tot aici”, dincolo de mesajul de continuitate la cel mai înalt nivel, organizatorii plusează prin reamintirea felului în care arăta Clujul atunci când a început TIFF-ul. Trimitere la o faimoasă scenă din „Forrest Gump”, silueta personajului interpretat de Tom Hanks stă pe o bancă tricoloră, adevăratul „brand cultural” al orașului în 2002, pe vremea când Gheorghe Funar era primar.

În orașul acesta gri, tensionat la maximum, în care marii investitori erau ținuți la granițele Feleacului și Gilăului, pentru că n-aveau „certificate” de buni români, o mână de tineri au îndrăznit să pună bazele unui festival de film care să rivalizeze cu cele mai bune din Europa. Țin foarte bine minte momentul când, în 2001, foarte tânărul regizor Tudor Giurgiu, cunoscut până atunci publicului mai cu seamă pentru videoclipurile făcute pentru cele mai în vogă trupe românești ale momentului, a intrat în redacția „Monitorului de Cluj”: era în căutare de oameni care să creadă în visul său, iar „Monitorul” a devenit partener media al evenimentului. Urma să scriu chiar eu despre proiectul marelui eveniment programat pentru vara lui 2002. Tânărul din fața mea avea un har aparte în a te face să vezi în viitor, dar, chiar și așa, recunosc că mi-a trecut prin minte, în timp ce scriam articolul, dacă nu cumva un festival internațional de film e cam mult pentru ceea ce însemna Clujul, la vremea aceea. Știam prea bine cum stăteau lucrurile în orașul lui „Ghiță” Funar ca să nu am oarecare îndoieli. Ele aveau să dispară câteva luni mai târziu: încă de la prima ediție, în 2002, Festivalul Internațional de Film Transilvania a schimbat total paradigma organizării de evenimente din Cluj și din România și a dat o direcție din care mulți alții aveau să se inspire…

Un alt oraș

Sunt în fața afișului uriaș de lângă Cinema Victoria. Lumea iese emoționată de la o proiecție și pornește spre Piața Unirii, care, la orele serii, începe să vuiască a viață. Mă las purtat de valul cinefil și revizitez astfel, la pas, locuri care s-au schimbat atât de mult în 25 de ani. După modernizarea din anii 2000, Bulervadul Eroilor e, azi, un veritabil „Corso”, demn de MittelEuropa, cu cafenele, bistrouri și terase elegante. Doar vechea „Vărzărie”, partener de bază al TIFF și loc frecventat de numeroșii turiști prezenți la festival, mai amintește de vremurile de odinioară. În Piața Unirii, totul e schimbat față de acum două decenii. Săpătura arheologică de epocă romană din vremea lui Funar a fost acoperită cu sticlă, civilizat, ca-n Vest, și tot ca-n Vest, piața a fost pietruită. Chiar acum se aranjează sutele de scaune pentru tradiționala vizionare în aer liber, din fiecare seară, de la TIFF, iar lumea bună a Clujului se strânge înspre Biserica „Sfântul Mihail” ca-n zi de mare sărbătoare. Din Piața Unirii, fie că o iei spre Universitate, fie că o iei în colțul opus, spre Casa Matei și Piața Muzeului, dai peste o duzină de petreceri improvizate în fața barurilor. Vedete de cinema sau de presă, simpli cinefili ori oameni aflați întâmplător prin Ardeal, toți se lasă purtați de emoția marelui eveniment. „Festivalierii” se găsesc din priviri și nu trebuie să se cunoască ca să intre în povești pasionante despre filmele care rulează pe marile ecrane. Cu public mai mult sau mai puțin diferit, în funcție de natura festivalului, genul acesta de comuniune am tot văzut-o, anii trecuți, prin oraș, fie că era vorba de Electric Castle, de Untold, de Sports Festival sau cu prilejul popularului turneu de tenis Transylvania Open, alt eveniment cu ștaif al Clujului. Orașul acesta s-a schimbat enorm în cei 25 de ani de TIFF și, dacă a făcut-o astfel, e și datorită unor festivaluri precum cel de film și cele care i-au urmat.

Amintiri de pe vremea festivalurilor berii

„La începutul anilor 2000, scena culturală clujeană era prăfuită, orașul nu avea evenimente care să îl pună pe harta națională, nici­decum pe cea internațională”, își amintește prietenul Tiberiu Fărcaș, jurnalist cultural, editor al site-ului „Clujul cultural” și organizator el însuși, în ultimii ani, al unor festivaluri de blues și folk la Cluj. „Pe atunci, cele mai gustate evenimente erau festivalurile berii, organizate de Ursus, unde veneau formații ca Vița de Vie, Iris, Compact, Semnal M și trupele de dance ale vremii, Animal X sau N&D. Era o scenă mare pe platoul Sălii Sporturilor «Horia Demian», iar evenimentul semăna cu o serbare câmpenească. Numai decorul era urban! Aveau, însă, mare succes festivalurile acestea, mai ales că berea era ieftină pe atunci”, se amuză Tibi, cu trimitere la prețurile actuale ale teraselor din Centru. Îmi amintesc și eu o ediție despre care am scris pe atunci: „vedeta” era un balon cu aer cald care se ridica, la cererea curajoșilor, deasupra Someșului și, mai ales, deasupra vălătucilor groși cu miros de mititei.

Apariția TIFF la Cluj s-a sincronizat, cumva, cu schimbarea de regim politic. S-a schimbat conducerea politică, s-au normalizat relațiile inter-etnice și a început modernizarea orașului. „TIFF-ul începuse pe vremea lui Gheorghe Funar – trebuie să recunoaștem că a sprijinit festivalul, la fel cum avea să o facă mai apoi Emil Boc, după ce a preluat Primăria, în 2004. TIFF a fost motorul, el a impus un standard la care celelalte festivaluri mari apărute în zonă, „Jazz in the Park” și „Electric Castle”, ambele în 2013, ambele afaceri private, au putut să se raporteze. Ca să înțelegem mai bine diferența: până în 2013, când cu „Jazz in the Park”, erai amendat dacă călcai iarba în Parcul Central! Acum, parcul a fost redescoperit, ne putem întinde două hamace și să vorbim cât vrem noi, nimeni nu ne are treaba. După ultimul mandat al lui Funar, Clujul a decolat. Au apărut festivalurile mari, cu finanțările nerambursabile ale Primăriei – care are un rol fundamental în dezvoltarea sectorului cultural – o serie întreagă de evenimente mai mici, dar foarte cochete”, îmi face rezumatul jurnalistul de la „Clujul cultural”. Față de acum 25 ani ani, când festivalul berii era singura distracție, oferta culturală de acum este de nerecunoscut: festival de film, festivaluri de muzică, unele dintre ele multi-premiate internațional, festivaluri de lumină, piețe de flori, festivaluri gastronomice, ale berii sau vinului, festivaluri etnice.

Magia evenimentelor stradale

Nu doar oferta de evenimente este spectaculoasă la Cluj – din Mai până în Decembrie, numeri pe o mână sfârșiturile de săptămână în care nu se întâmplă nimic notabil în oraș sau în împrejurimi! – dar și locurile unde sunt găzduite aceste evenimente dau măsura dezvoltării noastre în ultimul sfert de secol. În locul platoului încins de la Sala Sporturilor, azi ai de ales între locații una și una: frumoasa Cluj Arena, unde se ține festivalul Untold, noua Sală Polivalentă, cu generosul parc din jur, gazde exemplare pentru vreo duzină de evenimentele de top, de la Sports Festival la Bookfest sau Street Food Festival, Piața Unirii, refăcută ca la carte, tocmai pentru a servi drept scenă publică pentru proiecții și concerte în aer liber, Parcul Etnografic, unde, mai nou, are loc Jazz in the Park, Camping Colina, pentru Cluj Folk Fest, iar comuna Bonțida, la doi pași de Cluj-Napoca, a devenit celebră, de când cu foarte apreciatul Electric Castle. Mai mult de atât: pentru foarte creativul mediu cultural clujean, e de ajuns o străduță, precum Potaissa, pe lângă zidul medieval al cetății, pentru a organiza o piață anuală de flori, sau câteva străzi în jurul Universității pentru deja faimosul festival al luminii, de la final de an. „TIFF a dat tonul cu proiecții în zone mai «alternative», iar modelul a fost preluat și de evenimente mai mici. Avem acum proiecții în cartiere, la Bonțida, la castelul de la Răscruci, la Vlaha. Excelentul eveniment «Opera Aperta», organizat de Opera Română din Cluj, a ținut anul acesta concerte seara, la apus, sau dimineața, în zori, în locuri neconvenționale, pe stil TIFF”. An după an, evenimentele mici și-au făcut și ele loc în „programul” Clujului festivalier: „Sunt genuri muzicale pentru care nu există scene la marile evenimente – vorbim de folk, de blues, muzică experimentală, reggae. Eu, cu doi-trei oameni, am deja 11 ediții, cu toată crema folk-ului de la noi. Anul ăsta, am avut, într-o zi, 2.000 de oameni la folk!”, îmi mărturisește Tiberiu Fărcaș.

La fel ca Opera Română, și alte instituții publice de cultură din Cluj s-au alăturat ofertei festivaliere. E cazul Teatrului de Păpuși „Puck”, care organizează de 22 de ani un festival internațional cu spectacolele de animație cele mai apreciate ale momentului, premiate în România și în lume. Instituția organizează, în ultimul weekend al vacanței de vară, Festivalul Stradal „WonderPuck”, foarte prizat de publicul de orice vârstă. Anul acesta, va aduce în centrul Clujului și la castelul de la Răscruci spectacole din 10 țări: piese de teatru de păpuși, artiști pe picioroange, concerte, ateliere, spectacole de acrobații aeriene. „Sunt momente în care comunitatea celebrează inocența și bucuria de a fi împreună și savurează magia evenimentelor stradale. Cele două festivaluri se integrează organic în oferta tot mai bogată de evenimente a Clujului. Copiii, care participă la fiecare spectacol cu mare curiozitate, aplaudă, râd, cântă și dansează alături de artiști, învață despre bucuria și rostul teatrului, muzicii și ale celorlalte arte”, spune Florentina Stanciu Gorun, secretar PR la Teatrul „Puck”.

„E loc de foarte multe lucruri sub soare”

Fost jurnalist, Andi Daiszler este azi unul dintre cei mai dinamici antreprenori culturali ai Clujului. Tocmai lucrează la proiectul „Noaptea bisericilor”, o premieră pentru România, care introduce în circuitul turistic și comunitar 18 biserici și lăcașuri de cult, oferind publicului accesul liber la o suită de activități culturale, într-o noapte de vară. „Va fi o experiență culturală diferită, prin povești și activități atipice, întrucât în program se regăsesc concerte de jazz, recitaluri de cor, muzică bizantină sau tururi ghidate. Programul include vizitarea bisericilor în compania membrilor Ordinului Arhitecților, implicați în proiect pentru a atrage atenția asupra potențialului patrimoniului”, îmi spune Andi Daiszler. Andi a participat activ la primele întâlniri legate de ceea ce avea să devină marele festival Untold și a fost din start alături de echipa care a făcut Jazz in the Park. „După succesul TIFF, lucrurile s-au schimbat radical, de prin 2013. Electric Castle și Jazz in the Park care au demonstrat și ele că se poate, iar în 2015 a apărut Untold, care a primit premiul internațional de cel mai bun festival de la prima ediție! Momentul acela a certificat că există potențial, că există curaj și că există capacitate de organizare la Cluj. 2015 a venit pentru mine ca o confirmare că suntem mai conștienți de ce avem la dispoziție, știm mai clar ce vrem să facem și, mai mult, avem încrederea în noi că putem face. Dacă îți aduci aminte, foarte mulți au pus la îndoială Untold-ul la prima ediție, dar echipa organizatoare a venit cu o încredere debordantă, ca­re i-a lăsat pe mulți cu gura căscată. Mai apoi, peisajul s-a tot diversificat, piața a tot crescut, oamenii au înțeles că se poa­te. E loc de foarte mul­te lucruri sub soare, potențial exis­tă pentru mai mult. Dacă vrei să faci orice fel de eve­niment, cât de special, există loc, trebuie doar să îți asumi, cu subiect și predicat, ce vrei să faci”. Îmi dă exemplu chiar cazul său: „Lucram în presă, prezentam un program matinal unde, de multe ori, îi aveam ca invitați pe cei care organizau astfel de evenimente. La un moment dat, mi-am spus că mi-ar plăcea și mie să fac ce fac ei, să fiu eu cel care răspunde la întrebări, nu doar cel care le pune (râde). Declicul a venit prin 2017, când am organizat «Piața de flori altfel» – Strada Potaissa, iar apoi festivalul de lumini «Lights On Festival»”.

„Clujul a «exportat» cultura festivalieră”

„La Cluj, «sezonul» festivalier ține tot anul. Nu l-aș restrânge între Mai și Septembrie. Din Mai până în Decembrie găsești în fiecare weekend ceva de făcut la Cluj, și dacă încă mai există câteva weekenduri libere, sunt convins că în câțiva ani vor fi ocupate și ele. Suntem deja o mare comunitate a organizatorilor de evenimente. Iar mulți dintre cei care fac evenimentele la Cluj sunt implicați și în alte proiecte la nivel național și internațional. Clujul a «exportat» cultura festivalieră: numai dacă te uiți la TIFF, care face o caravană prin țară, are o ediție la București, aceiași oameni fac festivalul de film horror de la Biertan sau cel de muzică de film de la Alba Iulia. Oamenii nu au rămas axați doar pe o anumită direcție, ci au urmărit oportunități noi și s-au dus după ele”, spune Andi.

Nu doar Clujul, ci și restul țării se mișcă bine când vine vorba de festivaluri. Ca un specialist în domeniu, Andi îmi face un tur rapid de orizont: „Acum, Timișoara are vreo trei festivaluri de jazz. Bucureștiul are evenimente weekend de weekend, care de care mai diversificate, cum se cuvine într-un oraș de 3 milioane de locuitori. Dar mă uit și la orașe mai mici: Oradea, Satu Mare sau Sfântu Gheorghe, care punctează anual în Barometrul Cultural al României, ca oraș cu cea mai mare vitalitate culturală raportată la populație. Este peste Cluj la acest capitol al numărului de evenimente, care mai mari, care mai mici, raportat la numărul de locuitori! Sibiul are ArtMania, are Festivalul Internațional de Teatru. Ai numeroase evenimente emblematice care au crescut odată cu generația mea – poate tocmai pentru că noi, cei născuți la finele anilor ’80, am fost printre primii care au crezut. Ce mi se pare mie extraordinar la sectorul ăsta e încrederea că suntem acolo unde trebuie. Nu poți spune asta despre foarte multe alte domenii ale României. Dar pe zona de evenimente, la calitatea producțiilor, la artiștii de pe afiș, la curajul de a face lucruri pe termen lung, suntem în topul european și ăsta e un mare motiv de mândrie. Avem cel puțin un domeniu la care putem spune: noi, cu mâinile noastre, cu mințile noastre, cu puterile noastre, putem face ceea ce fac cei mai buni din lume la ora asta. Acum, vin alții la noi să vadă ce facem și cum facem!”.

*

Clujul, din festival în festival

Anul acesta, sezonul festivalier a debutat la Cluj în luna Mai (9–20 Mai), cu Cluj Chamber Music Festival, un eveniment dedicat iubitorilor de muzică clasică. Între 23 și 25 Mai, la Camping Colina s-a desfășurat Cluj Folk Fest, în paralel cu festivalul urban Zilele Clujului (22–25 Mai). Iunie a debutat în forță cu Jazz in the Park (6–8 Iunie), urmat de Bookfest (12–15) și Transilvania International Film Festival (13–22). Chiar zilele trecute (16–20 Iulie) a avut loc o ediție a Electric Castle, urmează Wonder Family Fest, un festival de familie (31 Iulie – 2 August), după care intră în scenă, în intervalul 7–10 August, festivalul Untold. Luna se încheie cu Zilele Culturale Maghiare din Cluj (17–24 August) și cu cochetul Smida Jazz Festival (22–24 August). În Septembrie, sunt programate WonderPuck Festival, cu teatru pentru copii, între 5 și 7 Septembrie, și două festivaluri „pe nostalgie”, Discoteca ’90, pe 19 Septembrie, respectiv Discoteca ’80, pe 20 Septembrie, la Sala Polivalentă „BT Arena”.