Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

FORMULA AS 30

– În munţii Orthri din inima Greciei se află două relicve sfinte, legate de vlahi: o icoană făcătoare de minuni, numită „Maica Domnului Ocrotitoa­rea Străinilor”, și două bucăţi din Sfântul Brâu al Maicii Domnului. Și, ca o nouă minune, ele se află în grija unor călugărițe din România –

Comoara călugărilor

Nu ştiu dacă era primăvară sau vară, dar în orice caz era cald. Cei trei călugări athoniţi, un grec, ieromonahul Ghe­nadie, şi fraţii Zosim şi Ar­cadie, mergeau deja de două săptămâni călare pe asinii lor, mai mult sub răcoarea nopţii, decât prin arşiţa zi­lei. Nu atât spre a se ocroti pe sine de căl­dură, cât pentru a păzi de toţi ochii, mai ales de cei lacomi, ai turcilor sau tâlha­rilor greci, care bân­tuiau în acele vremuri drumurile din Thessalia şi Magnezia, comoara pe care o duceau. O raclă mică de ar­gint, în­velită în pânză de sac, muiată în cea­ra lumânărilor arse anume în altarul de la Vato­pedu, mânăstirea din Mun­tele Athos, de unde plecaseră la drum. Doar la lăsarea serii, la cea­sul vecerniei, pe care o săvârşeau şoptit, prin­tre tufe de merişor sălbatic, pe unde îşi aflau po­pas, sco­teau dintr-un sac de merinde, de sub bucăţi de lipie şi brânză de capră, acea sfântă povară, desfăcând-o cu grijă şi în­chi­nându-se ei. După care purcedeau la odih­nă. Era o raclă minunată, de argint, primită de la sta­reţul mânăstirii Vatopedu, Zosim, spre a o încre­dinţa unui lăcaş anume ales, o mânăstire de maici din ţinutul Magneziei, în munţii Orthri, numită Panaghia Ka­to­xenia, adică Maica Domnului a Străinilor.

Turme de oi pe muntele Orthri

Lu­crată pe chel­tuiala marelui binefăcător al mânăstirilor de pe Athos, Neagoe Basarab, voie­vodul Ţării Ro­­mâ­neşti, racla purta într-o ferecă­tură de argint un dar ne­preţuit: două bucăţele din Sfântul Brâu al Maicii Dom­nului, avutul de preţ al întregii ortodoxii. Zosim şi Arcadie socoteau cu voce tare că racla, anume făcută de voie­vodul lor, s-a trimis în dar la Panaghia Kato­xe­nia drept mulţumire Icoanei Maicii Domnului a Stră­inilor pen­tru minunile, nu puţine la nu­măr, făcute de ea, şi pentru ocro­tirea vlahilor risipiţi în aceste ţinuturi ale Mag­ne­ziei. Nici măcar istoria nu se scrie fără pu­terea de a ima­gina. Călătoria aceasta, pentru care nu exis­tă dovezi, dar pe care ochii minții și-ai sufletului nu pot fi împie­dicați să o ur­zească, s-a petrecut la anul 1522. Am vă­zut-o în mintea mea, după ce am atins și sărutat acea raclă, care păstrea­ză și astăzi Brâul cel sfânt, după cele trei zile pe­trecute la mânăstirea Panaghia Ka­to­xenia, unde Mai­ca Dom­nului a orânduit ca cele două bu­cățele din brâul ei, împreună cu icoana Sa făcătoare de minuni, să fie vegheate de două măicuțe din Ro­mâ­nia.

Păzitoarea Sfântului Brâu

Maica Antonia

Monahia Antonia este una dintre prea fericitele maici cărora le-a fost orân­duit să vegheze asupra celui mai scump odor al ortodoxiei, poposit la această mâ­năs­tire din munţii Orthri: racla de argint cu Brâul Maicii Domnului. Înştiinţată de ve­nirea noastră, mai­ca Antonia ne-a aştep­tat în poarta mâ­năstirii, cu un zâmbet larg, care pornea mai ales din ochii mari şi de o nespusă blân­deţe…

Născută în Mol­dova, la Ro­man, în vârstă de 44 de ani, din ca­re trei­zeci i-a petrecut la mâ­năs­tire, maica Antonia a fost pri­mită mai întâi în obştea de la Slatina, ctitoria lui Vodă Lăpuş­neanu din Buco­vina, de unde, imediat după 1989, a plecat la Suceava. Avea 23 de ani, dintre care zece pe­trecuți în mânăstire, şi singura ei dorinţă era să ajungă în Grecia. S-a apucat de învăţat, fără să uite de cele sfinte, şi Dumnezeu şi Maica Dom­nu­lui i-au fost de ajutor, aşa încât în 2001 a ajuns pe mun­­tele Orthri, ca pă­zitoare a Brâului Maicii Dom­nului. Nu știe de ce i-a dat Dumnezeu tocmai ei o asemenea bucu­rie, dar face tot ce-i stă în putință ca să o merite. Maica vor­beşte o limbă greacă frumos cân­tată, cu nimic deo­se­bită de a celorlalte călugăriţe din obştea Panaghiei Kato­xe­nia. Pre­zentă tot timpul şi peste tot, e greu de cre­zut că obştea celor opt monahii de aici, cele două ro­mânce şi şase gre­coaice, dintre ca­re două foarte în vârstă, ar pu­tea purta zilnicele rân­duieli ale mânăstirii şi ar putea face faţă sutelor de pele­rini care vin aici, fără hărnicia şi zâm­betul său. Nu întâmplător, după trei zile, când pără­seam Pa­naghia Kato­xe­nia, mai­ca stareţă Nim­pho­dora ne-a arătat, cu un gest larg, curăţenia şi frumuseţea mâ­năs­tirii şi apoi, zâm­bind, a arătat către poartă, unde se vedea, de departe, o măi­cuţă plan­tând pan­se­luţe. Cu o vo­ce caldă, a spus un nume: An­to­nia… Mai­ca Anto­nia, cea dăruită de Dumnezeu cu bu­cu­­ria de a fi una dintre ve­ghetoa­rele Brâu­lui Mai­cii Dom­nu­lui și care nu uită nicio­dată, în rugăciunile ei, țara din care a plecat. Darul ma­re­lui voievod Neagoe Ba­sarab către vlahii din Gre­cia și-a aflat îngerul păzitor.

Urma Maicii Domnului pe pământ

Intrarea în mânăstire
Biserica mânăstirii Katoxenia, cu hramul Adormirea Maicii Domnului

Maica Andreea este cea de a doua monahie venită din România. Are un zâmbet blând, frumos şi cucernic. E şi ea în mâ­năstire din copilărie, de la 14 ani. Acum are 35. A in­trat mai întâi în obştea de la Durău. În 2001, Dumnezeu a orânduit să ajungă una din veghe­toarele Iz­vorului Tă­mă­du­i­rii al Maicii Dom­nu­lui de la Vla­her­ne. Ne spu­ne, cu vocea ei nea­se­muit de caldă şi aproape nea­uzi­tă, că aceea „e ctitorie a vla­hilor”, şi cât de fe­riciţi au fost anii petrecuţi de ea acolo. Din 2006, s-a ală­turat Antoniei şi obştii de aici, în vegherea şi cinsti­rea Brâului Maicii Dom­nului. Şi nu îi pare rău, pentru că, spune ea, şi Brâul Maicii Domnului este legat de is­to­ria vlahi­lor sud-du­nă­reni şi a ro­mâ­nilor nord-du­năreni. Mai­ca Antonia ne îndrumă în noul pa­ra­clis al mâ­năstirii şi, cu gesturi în­ce­te, scoate dintr-un dulă­pior racla Brâului şi o aşea­ză în faţa sfântului altar. O des­chide încet şi apoi ne spune cu vocea ei caldă „pof­tiţi…”. Prins ca în vrajă, încătușat de emo­ție, am îndrăz­nit, în cele din urmă, să mă apro­pii de relicva aceea sfântă, o urmă a Maicii Domnului pe pământ. Am sărutat Brâul şi racla, am privit cu luare aminte firele de păr de că­milă, ţesute de mâna Maicii Dom­nului, în­tre­ţe­­sute apoi cu fir de aur. M-am închinat lor, sim­ţind un fior despre care nu vreau şi nu pot vorbi. Şi am închis pentru o vreme, nu ştiu cât, ochii. Maica Andreea stătea liniştită şi tăcută deo­parte. Fără în­doială, nu era pentru ea o privelişte nouă…

Maica Domnului ajunge în România

Clopotele și toaca de la Katoxenia

Maica Andreea ştie multe despre istoria Brâu­lui. Până în Grecia, pe Athos, la Vatopedu, şi apoi Kato­xe­nia, Brâul Maicii Domnului a trecut prin multe încer­cări. Cea mai sfântă relicvă a bisericii răsăritene, Brâul ţesut de mâna Maicii Dom­nului din păr de cămilă, cu care Preacurata şi-a încins pântecul şi Pruncul, a fost dăruit, când aceasta s-a ri­di­cat la ceruri, Aposto­lului To­ma, spre mân­gâ­iere, fiind­că ucenicul Dom­nului Iisus nu se afla lângă Fe­cioara Ma­ria atunci când Fiul o che­mă la El. Aşa spune tradiţia. Multă vre­me, sfânta relicvă s-a aflat la Ierusalim, apoi scurt timp, prin secolul IV, a fost adăpostită în Capa­doccia, apoi iar la Ieru­salim, de unde, în anul 395, împă­ratul Arcadie l-a dus la Cons­tantinopol, iar împă­ră­teasa Zoe l-a cusut cu firul de aur și l-a aşezat într-o ra­clă din aur. În 1204, cru­cia­ţii au cucerit Bizanţul, în­fi­inţând Sfântul Imperiu La­tin de Răsărit.

Maica Andreea

Imediat după a­ceastă dată, dar nu mai târziu de 1207, când a fost asasinat ultimul mare îm­părat al ţaratului româno-bulgar, Ioniţă Caloianul, aces­ta a trimis emisari ai săi şi a răs­cum­părat de la cru­ciaţi Brâul, care a ajuns, un secol mai târziu, după cum spun unele izvoare, la cnea­zul sârb Lazăr, iar du­pă al­tele, în mâinile îm­pă­ratului bizantin Ioan Can­tacu­zino; ori unul, ori celă­lalt, l-au dă­ruit mâ­năs­tirii Va­topedu de pe Muntele Athos. Cum am mai arătat, două bucăţi din Sfântul Brâu au ajuns, în 1522, la Panaghia Kato­xenia, acolo unde cândva, în istorie, vlahii împânzeau cu turmele lor munții Greciei. Nu doar că domnitorul Nea­goe Ba­sarab a dăruit fere­că­turile Brâului, dar el a şi construit la Vatopedu (poate drept dar, pentru a trimite la Kato­xenia o părticică a sfin­tei relicve) un paraclis cu hra­mul Brâul Maicii Dom­­­nului.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

Acesta a fost reparat în 1794, tot din danii ro­mâ­neşti. În veacul al XIX-lea, tot cu bani din Prin­ci­pate, sunt dăruite acestui paraclis o nouă catape­teas­mă şi racla în care până astăzi se află Brâul de la Athos. Puterea vinde­că­toare a acestui sfânt odor, cinstit în lumea orto­doxă la 31 august, cât şi da­niile din Va­lahia, au făcut ca obştea de la Vatopedu să încu­­viin­ţeze adu­ce­rea sa la nordul Du­nă­rii, spre a fi oprită o ne­cru­ţă­toare epi­de­mie de ciu­mă. Brâul Maicii Dom­nului de la Mâ­năstirea Vato­pe­du a mai fost adus în Ro­mâ­nia în 2008, călă­to­rind între cer şi pă­mânt, la bordul unui avi­on mi­litar. Între 15 şi 22 mai, credin­cioşii i s-au pu­tut în­china la Man­galia şi Cons­tanţa, spre nădejde şi mân­tuire, iar în urmă cu doi ani, prin sâr­gu­inţa unor preoţi mi­litari şi încuviin­ţarea mai­cilor An­to­nia şi An­dreea, cât şi a toa­tă obştea de la Pa­naghia Ka­­­toxenia, brâ­ul în fe­re­cătura sa făurită de Nea­goe Ba­sa­rab a putut pri­mi în­chi­na­rea şi slava cre­din­cio­şilor în Ca­tedrala Mi­tro­po­litană din Alba Iulia. Fără în­do­ia­lă, călătoriile Brâ­ului Mai­­cii Dom­nu­lui, pentru ali­na­rea cre­din­­cio­şilor, nu se vor opri niciodată; cum nici şi­rul pelerinilor care ur­că mun­­­tele Orthri, din­spre sa­tul Sourpi, aflat la poalele lui.

*

Maica Andreea la racla cu Sfântul Brâu
Mama florilor
Îngerii păzitori ai comorii

Împărăteasa mea cea prea­bună şi nădejdea mea,

Născătoare de Dum­ne­zeu, primitoarea să­ra­cilor şi aju­tătoarea stră­inilor,

Bucuria întristaţilor şi aco­pe­rirea necăjiţilor,

Vezi-mi nevoia, vezi-mi ne­ca­zul, ajută-mi ca unui ne­pu­tincios

Hrăneşte-mă ca pe unul stră­­in, necazul meu îl ştii, deci îl dezleagă precum vo­ieşti,

Căci eu n-am alt ajutor afară de Tine…

(din Acatistul Sfântului Acoperământ)

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian